Vezi sursa

De la OrthodoxWiki

Nu aveţi permisiune pentru a face acest lucru, din următoarele motive:

• Acţiunea cerută este rezervată utilizatorilor din grupul user.
• Trebuie să vă confirmaţi adresa de e-mail înainte de a edita pagini. Vă rugăm să vă setaţi şi să vă validaţi adresa de e-mail cu ajutorul preferinţelor utilizatorului.

Se poate vizualiza şi copia conţinutul acestei pagini:

[[Image:Lindisfarne_Cemetery.jpg|right|thumb|300px|Cimitirul Lindisfarne (stăreţia şi castelul de pe insulă pot fi văzute în fundal)]] '''Lindisfarne''', sau '''Insula Sfântă''' (cu pronunţia alternativă ''Lindesfarne''), este o insulă de maree de pe coasta de nord-est a Angliei, care este legată de Northumberland de un drum pavat care este acoperit de maree de două ori pe zi. La recensământul din 2001 avea o populaţie stabilă de 162 de locuitori. ==Istoric== [[Mănăstire]]a din '''Lindisfarne''' a fost fondată de Sfântul [[Aidan din Lindisfarne]], care a fost trimis din [[Iona]], de pe coasta vestică a Scoţiei în Northumbria la cererea Regelui Sfântului [[Oswald din Northumbria]] în jurul anului 635 A.D. A devenit punctul de plecare pentru propovăduirea [[creştinism]]ului în nordul Angliei, dar şi în Morea. [[Călugăr]]i din comunitatea din [[Iona]] s-au stabilit pe insulă. [[Sfântul patron]] al Northumberlandului [[Cuthbert din Lindisfarne]] a fost călugăr şi apoi [[stareţ]] al mănăstirii iar viaţa şi minunile sale sunt relatate de Venerabilul [[Beda]]. Cuthbert a devenit apoi [[episcop]] de Durham. La începuturile anilor 700, călugării din această obşte au început să realizeze faimosul manuscris iluminat cunoscut sub numele de [[Evangheliile din Lindisfarne]], o copie ilustrată a variantei latine a [[Evanghelie|Evangheliilor]] după Marcu, Luca, Matei şi Ioan în tradiţia realizării manuscriselor numită [[Cartea din Kells]]. Cândva prin anii 900, un călugăr numit Eadfrith a adăugat o traducere anglo-saxonă (engleza veche) la textul latin, realizând una din cele mai vechi copii ale [[Evanghelie]]i în engleza veche. Evangheliile sunt ilustrate în stil celtic şi iniţial erau acoperite cu o copertă din metal subţire făcută de un [[pustnic]]. Aceasta, totuşi, s-a pierdut în timpul raidului vikingilor din 793, când aceştia au cucerit mănăstirea, au omorât majoritatea călugărilor şi i-au obligat pe călugări să fugă (luând cu ei şi trupul Sfântului Cuthbert, care acum se găseşte înmomântat în catedrala din Durham). Evangheliile din Lindisfarne sunt acum păstrate în Biblioteca Britanică din Londra, într-un fel spre supărarea unor Northumbriani. Abaţia a fost reînfiinţată în vremea normanzilor sub benedictini şi a activat până în 1536 sub Henri al VIII-lea. În prezent este o ruină în grija Moştenirii Engleze care mai conduce şi un muzeu şi un centru de vizitatori în apropiere. Biserica parohială din vecinătate (vezi mai jos) este încă în uz. [[Image:Lindisfarne_Priory.jpg|left|thumb|300px|Ruinele Abaţiei Benedictine Lindisfarne]] Pe insula Lindisfarne există, de asemenea, un castel mic, care este construit peste un fort din vremea Tudorilor, care a fost renovat în stil Arte şi Meserii de către Sir Edwin Lutyens şi care are o grădină amenajată de Gertrude Jekyll. Castelul, Grădina din cuptoarele de var din apropiere sunt în grija National Trust şi sunt deschise vizitării. ==În prezent== Pentru mulţi ani Lindisfarne a fost în principal o comunitate de pescari, pe lângă agricultură şi producţia de var.Turismul a crescut în continuu de-a lungul secolului XX şi în prezent Lindisfarne este un loc popular—câteodată prea popular deoarece spaţiul şi utilităţile sunt limitate. Rămânând pe insulă în perioada în care fluxul o izolează (dacă timpul o permite), vizitatorii se pot delecta cu liniştea insulei, deoarece majoritatea turiştilor de o zi pleacă în momentul în care începe să crească mareea. Este posibil, dacaă fluxul şi vremea o permit, să mergi pe jos de-a lungul nisipurilor pe vechiul drum numit Calea Pelerinilor şi marcat prin stâlpi: acesta are refugii pentru călătorii neglijenţi, la fel ca şi drumul care are un locaş de refugiu pentru ce-i care au întârziat la traversarea înapoi. Recent, Lindisfarne a devenit centrul a.a-numitului "Creştinism Celtic" din nordul Angliei; preotul bisericii din Lindisfarne este un bine-cunoscut autor de carţi şi rugăciuni creştine celtice. Drept urmare, Lindisfarne a devenit un centru de recreere popular ca şi destinaţie de vacanţă. ==Legături externe== *[http://www.lindisfarne.org.uk/ Site-ul oficial al insulei] *[http://www.northumberland.gov.uk/vg/holyisland/ Tabelele de maree ale Consiliului Regiunii Northumberland] [[Categorie:Sfinţi celtici şi anglo-saxoni]] [[Categorie:Istoria Bisericii]] [[Categorie:Articole de calitate]] [[Categorie:Mănăstiri]] [[Categorie:Locuri]] [[Categorie:Mănăstiri britanice]] [[Categorie:Mănăstiri din Anglia]] [[en:Lindisfarne]]

Înapoi la Lindisfarne.