Iosif din Arimateea

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 30 august 2011 09:11, autor: Vladimir-Adrian (Discuție | contribuții) (legături interne)
Salt la: navigare, căutare
Sfântul Iosif din Arimateea, cel care l-a îngropat pe Hristos.
Acest articol face parte din seria
Țara Sfântă și Iudaismul
în timpul Mântuitorului
Curente religioase și partide politice
SaducheiiFariseii
EsenieniiZeloțiiIrodienii
Instituții
Sanhedrinul - Marele Preot
Templul din Ierusalim
Legea lui Moise
Oameni
Irod cel MareArhelauIrod Antipa
Irod Agripa al II-lea
Pilat din Pont
AnnaCaiafa
Iosif din ArimateeaFariseul Nicodim
Femeile mironosițe
Fotini samarineanca
Mariamna - Irodiada
Locuri
Ierusalim
BetleemNazaret
GalileeaMuntele TaborMarea Galileei
BetaniaGhetsimaniMuntele Măslinilor
Golgota
SamariaIerihon
Cezareea
Editați această casetă

Sfântul şi dreptul Iosif din Arimatea, ucenic al lui Iisus, este cel care, împreună cu Nicodim, L-a îngropat pe Mântuitor, după răstignirea şi patimile acestuia.
Prăznuirea sa se face pe 31 iulie. De asemenea, el este pomenit în Duminica Femeilor Mironosiţe - a doua duminică după Sfintele Paşti.

Viaţa şi faptele sale

Sfântul şi dreptul Iosif a fost un om bogat din Arimateea, ucenic al lui Iisus[1], dar pe ascuns, de frica iudeilor[2]. Deşi era un sfetnic de vază al Soborului, el aştepta Împărăţia lui Dumnezeu.[3] El s-a dus la Pilat şi a cerut trupul lui Iisus şi l-a primit în dar.[4] Iosif a luat trupul şi, împreună cu Nicodim, care adusese o amestecătură de aproape o sută de litri de smirnă şi de aloe[5], l-a înfăşurat într-o pânză curată de in, cumpărată de el, l-a uns cu miresme, după obiceiul evreilor, şi l-a pus într-un mormânt nou al lui însuşi, pe care -l săpase în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră mare la uşa mormântului, şi a plecat.[6] Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iosif au fost martorele acestei operaţiuni.[7] Trupul lui Iisus a fost pus acolo pentru că mormântul era aproape, fiind ziua Pregătirii iudeilor (adică vineri, ziua dinaintea Sabatului ).[8] Spionii evreii au auzit acestea şi l-au pârât autorităţilor care l-au întemniţat pe Sfântul Iosif. Cu toate acestea, Hristos înviat i-a apărut Sfântului Iosif în închisoare convingându-l de Învierea sa. După o vreme, evreii l-au eliberat pe Sfântul Iosif din închisoare şi l-au alungat din Ierusalim. Apoi, el a călătorit în lumea întreagă propovăduind cuvântul Evangheliei, în cele din urmă plantând seminţele mântuirii în Britania, de unde a plecat la Domnul în pace.

Imnografie

Tropar (Glasul 2)

Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luând preacurat Trupul Tău, cu giulgiu curat înfăşurându-L şi cu miresme, în mormânt nou îngropându-L, L-a pus. Dar a treia zi ai înviat, Doamne, dăruind lumii mare milă.

Iconografie

Dionisie din Furna arată că sfântul şi dreptul Iosif din Arimateea se zugrăveşte în icoanele îngropării lui Hristos, în chipul unui bătrân. Astfel, el este zugrăvit cerând trupul lui Hristos de la Pilat, la luarea trupului Domnului de pe Cruce, la plângerea Sa dinaintea înmormântării şi la îngroparea Domnului (Erminia picturii bizantine, Sophia, Bucureşti, 2000, pp. 116, 117).

Note

  1. Mt 27.57
  2. Ioan.19.38
  3. Mc15.43
  4. Mc15.45
  5. Ioan.19.39
  6. Mt 27.57-60, Mc15.42-47, Ioan.19.38-42
  7. Mc15.47
  8. Ioan.19.42

Surse

  1. Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001, ISBN 973-9332-86-2
  2. Sfântul Nicolae (Velimirovici), Proloagele de la Ohrida

Legături externe