Ioanichie cel Mare

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 4 noiembrie 2014 04:57, autor: Sîmbotin (Discuție | contribuții) (diacritice noi (cu virgulă))
Salt la: navigare, căutare
Cuviosul Ioanichie cel Mare.

Cuviosul și de Dumnezeu purtătorul Părintele nostru Ioanichie cel Mare a fost un ascet care a trăit în secolele VIII-IX. A fost un mare făcător de minuni, atât în timpul vieții cât și după adormirea sa. Prăznuirea sa se face pe 4 noiembrie în Biserica Ortodoxă.

Viața

Ioanichie s-a născut în satul Marikata din provincia Bitinia, în Asia Mică. A crescut într-o familie de ciobani. Părinții lui se numeau Miritrichie și Anastasia. Ca tânăr păstor, Ioanichie se retrăgea adeseori în singurătate și rugăciune, în timp ce păștea oile. Când a ajuns la vârsta adultă, a slujit o vreme ca soldat în armată, mai ales în timpul războaielor bizantinilor cu bulgarii.

După încheierea serviciului militar, Ioanichie s-a retras în singurătate pe Muntele Olimp. Acolo a fost tuns în monahism. A petrecut în nevoințe vreme de mai bine de cincizeci de ani; a călătorit mult și a primit de la Dumnezeu darul facerii de minuni: vindeca bolile, alunga demonii și îmblânzea fiarele sălbatice. Era foarte înalt, bine făcut și impresiona prin forța sa fizică, însă era și mai cunoscut pentru nemăsurata lui smerenie și blândețe.

S-a implicat activ în controversele care zguduiau viața Bisericii de atunci, și anume controversa iconoclastă. Inițial a luat partea iconoclaștilor, însă pricepând că se înșelase, a părăsit erezia iconoclastă și a devenit un fervent iconodul, pledând în favoarea cinstirii icoanelor. A fost un prieten apropiat al patriarhului Metodie I al Constantinopolului. A trăit nouăzeci și patru de ani și trecut cu pace la Domnul în anul 846.

Rugăciunea Sf. Ioanichie

Această rugăciune i-a fost atribuită Sf. Ioanichie cel Mare. Se spune că sfântul repeta o versiune a acestei rugăciuni intercalată între versetele din Psalmi.

Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Sfântul Duh; Treime Sfântă, slavă Ție.

Imnografie

Tropar, glasul al 8-lea:

Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Ioanichie, Părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Condac, glasul al 8-lea:

Stea prealuminoasă te-ai arătat pe pământ, luminând în lume și pe cei ce sunt în negura patimilor strălucindu-i, și doctor prea tare celor bolnavi.Ci ca cel ce ai luat dar de tămăduiri, celor ce te rugăm pe tine, dă-ne toată vindecarea, ca să strigăm: Bucură-te, Părinte Ioanichie!

Iconografie

Dionisie din Furna, în Erminia sa (Editura Sophia, București, 2000, pp. 160, 190), arată că Sf. Ioanichie cel Mare se zugrăvește ca un cuvios bătrân, cu barba lungă, cu părul lung, îmbrăcat cu o singură haină, desculț și purtând în mână o cruce, zicând rugăciunea sa: „Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Sfântul Duh; Treime Sfântă, slavă Ție”.

Surse

OrthodoxWiki:Ioannikios the Great, după: Saint Ioannikios the Great of Olympus

Legături externe