Dioclețian: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Linia 1: Linia 1:
{{Traducere EN}}
+
{{Îmbunătăţire}}
  
'''Dioclețian''' a fost împărat al Romei între anii 230 și 311, când a abdicat pentru că era prea bolnav. După numele de împărat este cunoscut ca Gaius Aurelius Valerius Diocletianus.
+
'''Diocleţian''' a fost împărat al Romei între anii 230 şi 311, când a abdicat pentru că era prea bolnav. După numele de împărat este cunoscut ca Gaius Aurelius Valerius Diocletianus.
 +
 
 +
S-a născut lângă Spalatum (actualmente Split), în Dalmaţia, şi a primit la naştere numele de Diocles. Tatăl său a fost scrib pe lângă un senator bogat şi probabil fost sclav eliberat.
  
S-a născut lângă Spalatum (actualmente Split), în Dalmația, și a primit la naștere numele de Diocles. Tatăl său a fost scrib pe lângă un senator bogat și probabil fost sclav eliberat.
 
 
   
 
   
Diocletian rose through the ranks of the Roman military, eventually becoming Emperor along with a junior co-ruler Maximian. His importance as a figure in Church history is as the instigator of a particularly harsh persecution of Christians which produced many [[martyr]]s. His wife, [[Alexandra the Empress|Alexandra]], was among these martyrs. He increased the cult of the Emperor, calling himself the son of Jove, and tried to revive the worship of the Roman gods.
+
Diocleţian a urcat în ierarhia militară romană, devenind ulterior împărat împreună cu co-împăratul junior. Importanţa sa ca figură din Istoria Bisericii rezidă din aceea că el a fost instigatorul unor persecuţii deosebit de puternice împotriva creştinilor, care au făcut să curgă sângele multor [[mucenic]]i. Soţia sa, [[Alexandra împărăteasa|Alexandra]], a fost printre aceşti mucenici. El a întărit cultul Împăratului, numindu-se pe sine însuşi fiul lui Jupiter şi a încercat să reînvie cultul zeilor romani.
  
In about 297 an edict was made that all soldiers and Imperial officials must sacrifice to the gods - failure to do so resulted in dismissal.  
+
În anul 297, a emis un edict prin care cerea ca toţi soldaţii şi oficialii imperiului trebuie să aducă sacrificii zeilor - refuzul de a face aceasta ducând la demitere.  
  
In 303 Diocletian ordered the destruction of all [[church]]es and and the burning of all Christian Scriptures. Further edicts in the same year ordered that all Christian [[clergy]] be imprisoned and tortured until they agreed to sacrifice to the Roman gods.  
+
În 303, Diocleţian a ordonat dărâmarea tuturor bisericilor şi arderea tuturor scrierilor creştine. Edicte ulterioare din acelaşi an ordonau întemniţarea şi torturarea [[cler]]ului creştin până când aveau să fie de acord să aducă sacrificii zeilor romani.  
  
În anul 304 Dioclețian dă ultimul ordin pentru [[persecuţii împotriva creştinilor]]. All Christians, both lay and clergy, who refused to sacrifice to the Roman gods were to be executed.  
+
În anul 304 Diocleţian dă ultimul ordin pentru [[persecuţii împotriva creştinilor]]. Toţi creştinii, atât laici cât şi clerici, care refuzau să aducă sacrificii zeilor romani trebuiau să fie executaţi.
  
 
==Legături externe==
 
==Legături externe==

Versiunea de la data 9 aprilie 2010 15:44

Acest articol necesită îmbunătățiri.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.


Diocleţian a fost împărat al Romei între anii 230 şi 311, când a abdicat pentru că era prea bolnav. După numele de împărat este cunoscut ca Gaius Aurelius Valerius Diocletianus.

S-a născut lângă Spalatum (actualmente Split), în Dalmaţia, şi a primit la naştere numele de Diocles. Tatăl său a fost scrib pe lângă un senator bogat şi probabil fost sclav eliberat.


Diocleţian a urcat în ierarhia militară romană, devenind ulterior împărat împreună cu co-împăratul junior. Importanţa sa ca figură din Istoria Bisericii rezidă din aceea că el a fost instigatorul unor persecuţii deosebit de puternice împotriva creştinilor, care au făcut să curgă sângele multor mucenici. Soţia sa, Alexandra, a fost printre aceşti mucenici. El a întărit cultul Împăratului, numindu-se pe sine însuşi fiul lui Jupiter şi a încercat să reînvie cultul zeilor romani.

În anul 297, a emis un edict prin care cerea ca toţi soldaţii şi oficialii imperiului trebuie să aducă sacrificii zeilor - refuzul de a face aceasta ducând la demitere.

În 303, Diocleţian a ordonat dărâmarea tuturor bisericilor şi arderea tuturor scrierilor creştine. Edicte ulterioare din acelaşi an ordonau întemniţarea şi torturarea clerului creştin până când aveau să fie de acord să aducă sacrificii zeilor romani.

În anul 304 Diocleţian dă ultimul ordin pentru persecuţii împotriva creştinilor. Toţi creştinii, atât laici cât şi clerici, care refuzau să aducă sacrificii zeilor romani trebuiau să fie executaţi.

Legături externe