Dioclețian: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(micşorare imagine)
(completări)
Linia 9: Linia 9:
 
Diocleţian şi-a început cariera militară ca simplu soldat, dar prin meritele dovedite a urcat în ierarhia militară romană, ajungând comandantul gărzii personale a împăratului Numerianus.  
 
Diocleţian şi-a început cariera militară ca simplu soldat, dar prin meritele dovedite a urcat în ierarhia militară romană, ajungând comandantul gărzii personale a împăratului Numerianus.  
  
 +
 +
.......................
  
  
 
==Persecutarea creştinilor==
 
==Persecutarea creştinilor==
Importanţa sa ca figură din Istoria Bisericii rezidă din aceea că el a fost instigatorul unor persecuţii deosebit de puternice împotriva creştinilor, care au făcut să curgă sângele multor [[mucenic]]i. Soţia sa, [[Alexandra împărăteasa|Alexandra]], a fost printre aceşti mucenici. El a întărit cultul Împăratului, numindu-se pe sine însuşi fiul lui Jupiter şi a încercat să reînvie cultul zeilor romani.
+
[[Persecuţii împotriva creştinilor|Persecuția lui Dioclețian]] (sau [[Persecuţii împotriva creştinilor|Marea Persecuție]]) a fost ultima și cea mai severă dintre persecuțiile suferite de creştinii din Imperiul Roman.
  
În anul 297, a emis un edict prin care cerea ca toţi soldaţii şi oficialii imperiului trebuie aducă sacrificii zeilor - refuzul de a face aceasta ducând la demitere.  
+
În anul 303, împăratul Dioclețian și colegii săi Maximian, Galerius și Constantius Chlorus au emis o serie de edicte de revocare a drepturilor legale ale creștinilor și le cereau acestora să respecte practicile religioase tradiționale din Roma antică (printre care închinarea la statuile idolilor din temple și aducerea de jertfe acestora). Mai târziu, edictele vizau îndeosebi clerul creștin și impuneau sacrificii universale, prin care toți locuitorii imperiului urmau facă sacrificii zeilor păgâni. Persecuția a variat în intensitate pe cuprinsul teritoriului imperiului - cea mai indulgentă formă de persecuție a fost în Galia și în Britannia, unde doar prima parte a edictului a fost aplicată, iar cea mai acerbă persecuție a fost în provinciile răsăritene.
  
În 303, Diocleţian a ordonat dărâmarea tuturor bisericilor şi arderea tuturor scrierilor creştine. Edicte ulterioare din acelaşi an ordonau întemniţarea şi torturarea [[cler]]ului creştin până când aveau să fie de acord să aducă sacrificii zeilor romani.
 
  
În anul 304 Diocleţian dă ultimul ordin pentru [[persecuţii împotriva creştinilor]]. Toţi creştinii, atât laici cât şi clerici, care refuzau să aducă sacrificii zeilor romani trebuiau să fie executaţi.
 
  
 +
........................
  
  

Versiunea de la data 12 aprilie 2010 14:46

La acest articol se lucrează chiar în acest moment!

Ca o curtoazie față de persoana care dezvoltă acest articol și pentru a evita conflictele de versiuni din baza de date a sistemului, evitați să îl editați până la dispariția etichetei. În cazul în care considerați că este necesar, vă recomandăm să contactați editorul prin pagina de discuții a articolului.

Diocleţian

Gaius Aurelius Valerius Diocletianus (244–311), cunoscut ca Diocleţian, a fost împărat roman din 20 noiembrie 284 până la 1 mai 305.
Pe plan politic şi militar a fost unul dintre cei mai de seamă împăraţi romani, reformele sale asigurând continuitatea imperiului în părţile din răsărit pentru încă o mie de ani. Faptele sale sunt însă umbrite de prigoana pe care a declanşat-o împotriva creştinilor; prin cele 4 edicte (decrete) împotriva creştinilor pe care le-a dat în anii 303-304, s-a pornit cea mai mare persecuţie din istoria imperiului împotriva acestei religii.

Viaţa

S-a născut în anul 244 într-o familie săracă în Spalatum (actualmente Split), din Dalmaţia şi a primit la naştere numele de Diocles. Tatăl său era scrib pe lângă un senator bogat şi foarte probabil să fi fost un sclav eliberat.

Diocleţian şi-a început cariera militară ca simplu soldat, dar prin meritele dovedite a urcat în ierarhia militară romană, ajungând comandantul gărzii personale a împăratului Numerianus.


.......................


Persecutarea creştinilor

Persecuția lui Dioclețian (sau Marea Persecuție) a fost ultima și cea mai severă dintre persecuțiile suferite de creştinii din Imperiul Roman.

În anul 303, împăratul Dioclețian și colegii săi Maximian, Galerius și Constantius Chlorus au emis o serie de edicte de revocare a drepturilor legale ale creștinilor și le cereau acestora să respecte practicile religioase tradiționale din Roma antică (printre care închinarea la statuile idolilor din temple și aducerea de jertfe acestora). Mai târziu, edictele vizau îndeosebi clerul creștin și impuneau sacrificii universale, prin care toți locuitorii imperiului urmau să facă sacrificii zeilor păgâni. Persecuția a variat în intensitate pe cuprinsul teritoriului imperiului - cea mai indulgentă formă de persecuție a fost în Galia și în Britannia, unde doar prima parte a edictului a fost aplicată, iar cea mai acerbă persecuție a fost în provinciile răsăritene.


........................


Surse

Legături externe