Chivot

Chivotul (tradus cutie casetă, numit şi artoforiu sau tabernacol) are două sensuri, unul actual şi unul vechi, antic (Chivotul Legii) din vremea exodului israeliţilor din Egipt.

Chivotul actual

În sens actual este o cutie în formă de bisericuţă, făcută din metal şi păstrată pe Sfânta Masă, având în interior o altă cutie, mai mică, din metal preţios, în care se păstrează Sfânta Împărtăşanie pentru bolnavi şi copii, sfinţită în Joia Mare a fiecărui an şi pregătită pentru a fi depusă în Chivot în a treia zi de Paşte.

Există menţiuni despre chivot încă din scrierile Sfântului Ciprian al Cartaginei, în secolul al III-lea.

În locul chivotului se mai foloseşte, cu acelaşi scop, o cutiuţă în formă de porumbel, suspendată de bolta baldachinului de deasupra Sfintei Mese. Cutiuţa este numită chiar porumbel.

Chivotul aminteşte de vasul (năstrapa de aur) cu mană, care se păstra în chivotul sau sicriul Legii, din templul Vechiului Testament.

În muzeele publice sau mănăstireşti se păstrează vechi chivote care sunt adevărate bijuterii de artă.

Chivotul Legii

Chivotul Legii (sau sicriul Legii) este o cutie cu capac frumos, împodobit cu doi heruvimi (în basorelief) auriţi (Ieşire 25.10-22) în care se păstrau Tablele Legii (adică Tablele cu Decalogul), toiagul lui Aaron şi, după aşezarea în Canaan, tot aici s-a pus şi năstrapa (vasul) cu mană (hrana dată de Dumnezeu evreilor în pustie), în amintirea exodului şi a grijii lui Dumnezeu faţă de poporul lui Israel. Era cel mai important obiect de cult din Cortul adunării (sau Cortul mărturiei), ambele (şi chivotul şi Cortul adunării) construite după indicaţiile lui Dumnezeu când i-a dat lui Moise Tablele Legii (Ieşirea, cap 25-28). Chivotul Legii era semnul văzut al alianţei dintre Dumnezeu şi Israel, poporul său, de aceea se şi numea Arca alianţei sau Arca legământului sau Tabernacol. Chivotul era păstrat în Sfânta Sfintelor din Cortul mărturiei.

Surse

1.Preot profesor doctor Vasile Răducă, Ghidul creştinului ortodox de azi, Editura Humanitas, Bucureşti, 2000.

2.Ene Branişte şi Ecaterina Branişte-Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase, pag 101, Editura Diecezană Caransebeş, 2001, ISBN 973-97569-7-2