Celibat
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor completându-l cu informațiile și referințele care lipsesc.
Celibatul clerului este practica potrivit căreia membrii clerului sau monahii, bărbați sau femei se abțin de la căsătorie și de la orice fel de relații sau activitate sexual.
La Sinodul (Conciliul) de la Elvira (cca. 305-306 d. Hr.), în Spania a fost emis cel mai vechi canon cunoscut prin care se cerea tuturor membrilor clerului să își asume celibatul (canonul 33). Treptat, practica, devenită obligatorie, s-a extins în întreaga Biserică Occidentală, însă nu s-a impus niciodată în Răsăritul creștin.
În Biserica Ortodoxă, episcopii și monahii sunt obligați să respecte votul curăției și să trăiască în celibat. Preoții și diaconii sunt de obicei căsătoriți. Candidații la preoție și diaconie trebuie să se căsătorească însă înainte de intrarea în ordinele mari ale clerului, adică înainte de hirotonia întru diacon. [1] Dacă nu sunt căsătoriți până atunci, sunt ținuți să respecte rânduiala celibatului întreaga viață.[2]
Clericii se pot căsători o singură dată; în situația în care rămân văduvi sau din motive întemeiate se desface căsătoria, aceștia sunt ținuți să trăiască în curăție.
Alegerea celibatului este însă una liberă, pe baza vocației proprii, și nu este considerată o alegere legitimă atunci când cel care optează pentru celibat face acest lucru pentru că ar disprețui căsătoria. [3]
Regula celibatului episcopilor este stabilită prin canoanele Sinodului al VI-lea Ecumenic. [4]. Aceștia trebuiau să fie necăsătoriți, însă puteau fi aleși dintre cei căsătoriți dacă soția accepta despărțirea și se retrăgea la mănăstire.
În alte Biserici
Preoții se pot căsători, în principiu, și în Bisericile Catolice Orientale, însă în unele jurisdicții din afara spațiului tradițional al Bisericilor Catolice Orientale, episcopii de rit latin, unde se respectă regula romano-catolică a celibatului tuturor preoților, nu au recunoscut ca validă hirotonia preoților căsătoriți de rit oriental, ceea ce a contribuit la revenirea sau trecerea mai multor clerici catolici de rit oriental și a parohiilor acestora la Ortodoxie (mai ales în America).
Note
- ↑ Potrivit canoanelor 26 apostolic; 3, 6, 13 al Sinodului al VI-lea Ecumenic; can 11 al Sinodului de la Neocezareea (cca. 314-315 d. Hr.). Prescripția era valabilă și pentru diaconițe (can. 15 al Sinodului de la Calcedon).
- ↑ can. 26 apostolic; 16 al Sinodului de la Calcedon; can. 6 al Sinodului al VI-lea Ecumenic; can. 6 și 18 ale Sf. Vasile cel Mare.
- ↑ Canoanele 51 apostolic și can. 1, 4,5, 9, 10 ale Sinodului de la Gangra (340).
- ↑ Canoanele 12 și 48
Surse și legături externe
- OrthodoxWiki:Celibacy, după Wikipedia:Council of Elvira
- Arhid. Prof. Dr. Ioan N. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe. Note și comentarii, Sibiu, 2005.
