Catacombe

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 14 martie 2013 20:15, autor: Kamasarye (Discuție | contribuții) (traducere)
Salt la: navigare, căutare
Hristos Bunul Păstor: pictură murală pe zidul unei catacombe din Roma. „Bunul Păstor” era una din temele iconografice cele mai răspândite din catacombele ce adăposteau mormintele martirilor din primele două secole creştine. Reprezentat într-o ipostază asemănătoare lui Orfeu în cultele păgâne, Hristos apare aici sub chipul unui tânăr păstor imberb, într-o tunică scurtă, ţinând pe după umeri o oaie
. Catacombele (gr. "κατά κυμβής (katá kymbḗs)" sau "κατά κύμβας (katá kýmbas)", termen care s-ar traduce aproximativ prin „înspre vale/râpă” desemnau iniţial un anumit district din Roma. Ulterior, a ajuns să desemneze locurile de îngropăciune creştine subterane de pe teritoriul întregului Imperiu roman. Catacombe au fost descoperite în Anatolia, Malta, Africa de Nord, în oraşe ca Napoli, Paris, Siracuza, Trier (Germania) sau Alexandria (Egipt). Principalele şi cele mai cunoscute catacombe creştine sunt însă cele de la Roma (circa patruzeci la număr). Situate de-a lungul vechilor drumuri romane – Via Via Appia, Via Ostiensis, Via Labicana, Via Tiburtina şi Via Nomentana, acestea poartă de obicei numele sfinţilor martiri de secolul al IV-lea ale căror moaşte erau îngropate acolo.

Construcţia catacombelor a început în secolul al II-lea. Erau iniţial folosite ca locuri de refugiu în timpul persecuţiilor, pentru celebrările euharistice, pentru înmormântarea morţilor şi pentru slujbele de pomenire [1] Spre sfârşitul secolului al V-lea, acestea au încetat să mai fie folosite pentru înmormântări şi au rămas doar ca loc de celebrare a slujbelor religioase în amintirea morţii mucenicilor. Până în secolul al IX-lea, catacombele au sfârşit prin a nu mai fi folosite deloc până în 1578, când au fost redescoperite.

Hristos, sec. al IV-lea, în catacomba Commodillei. Această pictură murală este o reprezentare timpurie a lui Hristos cu barbă. Abia în secolul al IV-lea s-a răspândit reprezentarea iconografică a unui Hristos identificabil ca iudeu, cu barbă şi părul lung, elemente atipice în cultura romană a vremii

Inscripţiile, simbolurile şi picturile de pe pereţi, arcade şi sarcofagele din catacombe sunt o bogată sursă de informaţie despre arta creştină timpurie şi despre modul în care se rugau creştinii primelor veacuri, fie că e vorba de imagini ale lui Hristos reprezentat ca Bunul Păstor, reprezentări ale minunilor din Noul Testament, etc. Opaiţele (mici lămpi cu ulei) folosite pentru iluminarea coridoarelor şi a mormintelor din catacombe erau împodobite cu simboluri creştine precum crucea, porumbelul, monograma hristică, Chi-Rho, simbolul peştelui sau pâinile. Printre inscripţii, apar frecvent rugăciunile pentru cei răposaţi, pentru cei nou botezaţi, pentru curaj şi răbdare în încercări.

După încetarea persecuţiilor, ca urmare a Edictului de la Milano din anul 313, care recunoştea creştinismul ca religie licită, practica îngropării creştinilor în catacombe (situate în afara zidurilor oraşului, la o oarecare distanţă) a intrat în declin, fiindu-le preferate mormintele de suprafaţă din cimitirele organizate în jurul bisericilor, iar multe dintre moaştele martirilor creştini au fost transferate în biserici.

Note

  1. În tradiţia romană, morţii erau mai degrabă incineraţi, iar monumentele închinate morţilor erau de obicei supraterane.

Surse şi lecturi suplimentare

en:Catacombs, după: