Biserica Ortodoxă a Ierusalimului: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m (Legături externe)
Linia 40: Linia 40:
 
{{Biserici}}
 
{{Biserici}}
  
[[Categorie:Jurisdicţii|Ierusalim]]
+
[[Categorie:Jurisdicții|Ierusalim]]
 
[[Categorie:Ortodoxia în Israel]]
 
[[Categorie:Ortodoxia în Israel]]
 
[[en:Church of Jerusalem]]
 
[[en:Church of Jerusalem]]

Versiunea de la data 1 septembrie 2014 12:38

Patriarhia Ortodoxă Greacă de Ierusalim
Întemeietor(i) Sfinţii Apostoli
Autocefalie/Autonomie declarată Prin tradiţie
Autocefalie/Autonomie recunoscută 692 de către Sinodul Quinisext
Primatul actual Preafericitul Teofil al III-lea
Sediu Ierusalim, Israel
Teritoriu principal Israel, Palestina, Iordania, Arabia Saudită, Ţările din Golf (cu excepţia Kuweitului)
Posesiuni în afară U.S.A, America de Sud
Limbă liturgică greacă, engleză, arabă
Tradiție muzicală Cântarea bizantină
Calendar Iulian
Populație estimată 130.000
Site oficial Biserica Ierusalimului

Biserica Ortodoxă din Ierusalim este considerată Biserica-mamă a întregii creştinătăţi, fiindcă la Ierusalim a avut loc Pogorârea Duhului Sfânt peste ucenicii şi apostolii adunaţi în foişorul cel de sus, în ziua de Cincizecime după Înălţarea la Cer a Domnului Iisus Hristos, când Duhul Sfânt S-a pogorât peste ei, în chip de limbi de foc. Acesta este unul din momentele cheie a întemeierii Bisericii. De aici ucenicii au început a predica Evanghelia, după cuvintele Domnului: "Ci veţi lua putere, venind Duhul Sfânt peste voi, şi Îmi veţi fi Mie martori în Ierusalim şi în toată Iudeea şi în Samaria şi până la marginea pământului." (Faptele Apostolilor 1, 8).

Pe măsură ce creştinismul s-a răspândit în tot Imperiul Roman, şi persecuţiile împotriva creştinilor de origine iudaică s-au înmulţit, creştinii din Ierusalim au trebuit să se exileze, iar Biserica din Ierusalim a început a-şi pierde influenţa concretă în lumea creştină. Secolele IV-VI au marcat ascensiunea Bisericii din Constantinopol (Noua Romă - capitala Imperiului) alături de cea a "vechii" Rome. Când Pentarhia bisericească s-a format, Biserica din Ierusalim, în calitate de "Patriarhie apostolică" a fost una din cele cinci Patriarhii ale Imperiului creştin, alături de Roma, Constantinopol, Alexandria şi Antiohia.

Biserica Ierusalimului păstrează până în ziua de astăzi în custodie multe dintre locurile sfinte din Ierusalim și din împrejurimi, uneori împreună cu romano-catolicii, copții sau cu armenii. Este vorba mai ales de Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim și Biserica Naşterii Domnului din Vithleem (Betleem).

În ultima vreme, au apărut critici la adresa autorităților bisericești din partea credincioșilor palestinieni, care acuză ierarhia (în majoritate de origine greacă și elenofonă) de irosirea banilor Bisericii și pentru faptul că membrii vorbitori de limba arabă ai Bisericii sunt tratați ca niște credincioși de rangul doi.

După depunerea din treaptă a Patriarhului Irineu I în contextul unui scandal privind o vânzare de pământuri către evrei, Sfântul Sinod al Bisericii a ales ca locum tenens al scaunului Ierusalimului pe IPS Cornelie al Petrei. Pe 22 august 2005, Sfântul Sinod l-a ales în unanimitate ca Patriarh al Bisericii Ierusalimului pe fostul Arhiepiscop de Tabor, acum Preafericitul Teofil al III-lea ca al 141-lea Patriarh al Ierusalimului.

A se vedea şi

Legături externe


Biserici Ortodoxe autocefale și autonome
Biserici autocefale
Cele patru Patriarhate vechi: Constantinopol | Alexandria | Antiohia | Ierusalim
Rusia | Serbia | România | Bulgaria | Georgia | Cipru | Grecia | Polonia | Albania | Cehia și Slovacia | OCA*
Biserici autonome
Sinai | Finlanda | Estonia* | Japonia* | China* | Ucraina*
Bisericile autocefale sau autonome desemnate cu un * nu sunt universal recunoscute în cadrul comuniunii ortodoxe.