Adrian al Moscovei

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 13 noiembrie 2013 18:29, autor: Vladimir-Adrian (Discuție | contribuții) (ortografie)
Salt la: navigare, căutare

Adrian al Moscovei a fost Patriarh al Moscovei şi întregii Rusii în prima parte a domniei Ţarului Petru I. După moartea sa, poziţia de patriarh a fost desfiinţată şi înlocuită cu un Sinod guvernant apostolic, cunoscut mai ales sub numele de Sfântul Sinod.

Viaţa

Se cunosc puţine lucruri despre copilăria şi tinereţea lui Adrian. El s-a născut în 2 octombrie 1627 şi a fost botezat cu numele Andrei (în rusă: Андрей). După ce a intrat în viaţa monahală a primit numele de Adrian, la tunderea sa. După o vreme este ridicat la rangul de arhimandrit la Mănăstirea Chudov din Moscova. La această mănăstire, a intrat în atenţia Patriarhului Ioachim, care, în 1686, l-a trimis să păstorească Eparhia de Kazan, ca mitropolit de Kazan. În 24 august 1690, Adrian este ales [[Biserica Ortodoxă Rusă |Patriarh al Moscovei şi întregii Rusii]], după decesul lui Ioachim din acelaşi an.

Patriarhul Adrian a păstorit la începutul domniei lui Petru I, pe când acesta începea diversele reforme care urmau să modernizeze Rusia, atât din punct de vedere cultural cât şi religios. Patriarhul Adrian s-a opus reformelor lui Petru care se refereau la tradiţiile Bisericii şi, în mod special, el a criticat ordinul lui Petru care obliga la tunderea bărbilor. Deşi a acceptat criticile lui Petru referitor la deficienţele în guvernarea Bisericii Ruse, relaţiile lui cu Petru a devenit foarte încordate. Aceste tensiuni au fost aprinse şi mai tare de către Patriarhul Adrian care era adeptul unei forme mai uşoare a revendicării Patriarhului Nikon, cum că Biserica trebuie să supervizeze peste problemele seculare ca şi peste cele spirituale, şi astfel patriarhul, ca imagine a lui Hristos, era un alt guvernator al Rusiei, la fel ca şi ţarul.[1]

După ce Patriarhul Adrian a decedat în 16 octombrie 1700, Petru a amânat numirea unui patriarh mai mult de douăzeci de ani, în timp ce Biserica Rusă era administrată de mai prietenosul Mitropolit Ştefan (Iavorschi), care avea titlul de locum tenens, după care a desfiinţat poziţia de patriarh şi a format un Sinod guvernant apostolic, aflat sub supervizarea unui „ober-Procurator” laic.[2]

Note

  1. Francis Dvornik, The Slavs in European History and Civilization, Rutgers University Press, Brunswick, New Jersey, 1962, p539
  2. Nicholas V. Riasanovsky, A History of Russia, 3rd ed., Oxford University Press, New York, 1977, p257.

Surse


Casetă de succesiune:
Adrian al Moscovei
Precedat de:
Ioasaf
Mitropolit de Kazan
1686-1690
Urmat de:
Markell
Precedat de:
Ioachim
Patriarh al Moscovei şi întregii Rusii
1690-1700
Urmat de:
Ştefan (Iavorsky) ca locum tenens
Tihon (1917) ca Patriarh