Dioclețian
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.
Diocleţian a fost împărat al Romei între anii 230 şi 311, când a abdicat pentru că era prea bolnav. După numele de împărat este cunoscut ca Gaius Aurelius Valerius Diocletianus.
S-a născut lângă Spalatum (actualmente Split), în Dalmaţia, şi a primit la naştere numele de Diocles. Tatăl său a fost scrib pe lângă un senator bogat şi probabil fost sclav eliberat.
Diocleţian a urcat în ierarhia militară romană, devenind ulterior împărat împreună cu co-împăratul junior. Importanţa sa ca figură din Istoria Bisericii rezidă din aceea că el a fost instigatorul unor persecuţii deosebit de puternice împotriva creştinilor, care au făcut să curgă sângele multor mucenici. Soţia sa, Alexandra, a fost printre aceşti mucenici. El a întărit cultul Împăratului, numindu-se pe sine însuşi fiul lui Jupiter şi a încercat să reînvie cultul zeilor romani.
În anul 297, a emis un edict prin care cerea ca toţi soldaţii şi oficialii imperiului trebuie să aducă sacrificii zeilor - refuzul de a face aceasta ducând la demitere.
În 303, Diocleţian a ordonat dărâmarea tuturor bisericilor şi arderea tuturor scrierilor creştine. Edicte ulterioare din acelaşi an ordonau întemniţarea şi torturarea clerului creştin până când aveau să fie de acord să aducă sacrificii zeilor romani.
În anul 304 Diocleţian dă ultimul ordin pentru persecuţii împotriva creştinilor. Toţi creştinii, atât laici cât şi clerici, care refuzau să aducă sacrificii zeilor romani trebuiau să fie executaţi.
