Creștinii din Țara Sfântă au păstrat memoria multor locuri sfinte din Palestina și le-au cinstit neîntrerupt, chiar în condițiile în care în primele trei secole după Hristos creștinismul nu era o religie recunoscută în Imperiul Roman (din care făcea parte și Palestina). Abia în secolul al IV-lea, după convertirea împăratului [[Constantin cel Mare|Constantin]] și a mamei sale, împărăteasa [[Elena Împărăteasa|Elena]], și după decretul imperial de libertate și recunoaștere a creștinismului ca religie acceptată (lat. ''recepta'') și protejată de împărat (Edictul de la Milan din 313), locurile sfinte ale creștinilor sunt amenajate și puse în evidentă, prin chiar inițiativa împărătesei Elena și a celorlalți împărați creștini.