{{Traducere ENÎmbunătățire}}

'''ROCOR şi OCA''' au o istorie complicată de cooperare, rivalitate şi uneori curată ostilitate. Aceste două [[jurisdicţie|jurisdicţii]], '''[[ROCOR|Biserica Ortodoxă Rusă din Afara afara Rusiei]]''' (ROCOR) şi '''[[Biserica Ortodoxă din America]]''' (OCA), îşi au amândouă rădăcinile în [[Biserica Ortodoxă Rusă]] (în ''Patriarhia Moscovei'' sau ''MP''), iar istoriile lor ca entităţi distincte şi identificabile încep odată cu revoluţia bolşevică din Rusia de la începutul secolului XX.

În examinarea acestei istorii, se folosesc alte nume pentru OCA de dinaintea anilor 1970, cum ar fi ''Biserica Catolică Greacă Ortodoxă Rusă din America'' (numele oficial) şi ''Mitropolia'' (numele ei comun). ROCOR mai este cunoscută sub numele de ''Sinodul Karlovtsy'' (de la [[Sinodul Întregii Diaspora#Sinodul I al Întregii Diaspora|formarea]] sa embrionară în Serbia) sau simplu ''Sinodul'', ''Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Graniţelor'' sau ''ROCA''.

În cartea Episcopului [[Gregory (Afonsky) de Sitka|Gregory Afonsky]] despre istoria OCA între anii 1917-1934, el spune că "Mitropolia... nu a fost niciodată parte din Sinodul Karlovtsy în exil"[http://www.orthodoxinfo.com/ecumenism/bookrev_woerl.aspx]. Privitor la aceste vremuri, prima perioadă de cooperare şi apoi de ruptură dintre Mitropolie şi ROCOR, ceea ce se ştie este că a existat un anume fel de cooperare începând cu anul 1921. Mitropolitul [[Platon (Rozhdestvensky) de New York|Platon (Rozhdestvensky)]], care anterior condusese Mitropolia dar fusese numit în scaunul din Odessa, Ucraina, i-a succedat Arhiepiscopului [[Alexander (Nemolovsky) al Aleutinelor|Alexander (Nemolovsky)]] ca întâistătător al turmei nord americane în 1922.

În noiembrie 1946, la faimosul Sobor din Cleveland (Sobor (al "VII al Tuturor Americanilor"), după o chemare din partea Moscovei către Mitropolie de reînnoire a loialităţii, a avut loc un vot prin care s-a stabilit separarea de ROCOR şi declararea loialităţii către Patriarhie. Votanţii, formaţi din cler şi laici, au votat cu 187 la 61 să se reunească cu Patriarhia din URSS. Facţiunea pro-ROCOR din Mitropolie a fost furioasă, fapt de înţeles deoarece ei considerau că Patriarhia încă este compromisă de puterea sovietică.

:În 1946, la Sinodul din Cleveland, Sinodul Episcopilor Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Rusiei a stabilit că sediul acesteia se va muta la New York. Atunci, a avut loc o ruptură în Mitropolia MAericanAmericană, iar în urma acestei decizii aproape jumătate din episcopi s-au separat de Sinodul Rus din Afară.[http://www.stjohnsroc.org/History.htm]

Cei cinci episcopi care au refuzat să se supună votului sinodului—care nu fusese ratificat de Sinodul Episcopilor aşa cum cerea protocolul, deoarece probabil deoarece ar fi dus la un vot împotriva ratificării, deoarece majoritatea Sinodului era pro-ROCOR—au primit atunci o scrisoare de la Theophilus care cuprindea excludearea excluderea lor din Mitropolie.

Atunci, Theophilus a cerut o întâlnire pentru începerea negocierilor cu reprezentantul Moscovei (Mitr. Gregory de Leningrad), dar oricât a încercat Gregory să se întâlnească cu Theophilus, acesta din urmă era, destul de ciudat, de negăsit. În consecinţă, Theophilus a spus la o predică din San Francisco în [[7 august]] 1947, spunându-i lui Gregory: "Ai auzit probabil şi citit că un anume ierarh a venit aici. Îţi spun, iubite confrate, din acest sfânt locaş că acest trimis ne va întâmpina cu scopul de a ne distruge modul de viaţă, de a alunga pacea, de a ne aduce disensiuni şi discordie" (Surrency, p. 57). Apoi, s-a împrăştiat zvonul că Gregory transporta cu el un fel de cufăr greu, probabil o bombă atomică (ibid.). În octombrie al acelui an, Theophilus a ţinut un sinod al episcopilor prin care a declarat amânarea "reluării... legăturilor canonice ale Bisericii Ortodoxe Nord Americane cu Biserica şi Patriarhul Moscovei" şi "continuarea, ca până atunci, a menţinerii autonomiei depline în viaţa [noastră] bisericească aşa cum s-a stipulat la Soborul VII al Tuturora Tuturor Americanilor din Cleveland" (ibid., p. 58).

:După 1917, ei au aderat întâi la Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Rusiei. Totuşi, ulterior, după multe ezitări, un mic număr de episcopi ruşi din America de Nord s-au despărţit de Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Rusiei şi au format un grup independent dar necanonic, numit Mitropolia. În 1970, acest grup a primit autocefalia (independenţa) dela încă înrobita Biserică din Rusia.[http://www.orthodoxengland.btinternet.co.uk/ruedaru.htm]

În 1963, Prof. Alexander Bogolepov, un profesor de drept canonic de la [[Seminarul Teologic Ortodox Sfântul Vladimir (Crestwood, New York)|Seminarul Sfântul Vladimir]], şi-a publicat lucrarea ''Spre o Biserică Ortodoxă Americană: Înfiinţarea unei Biserici Ortodoxe Autocefale'', care nu numai că a dedicat un întreg capitol argumentând împotriva legitimităţii ROCORdar ROCOR dar de asemenea a demonstrat că declaraţia din 1924 de "auto-guvernare temporară" de fapt "îndeplineşte toate cerinţele necesare pentru înfiinţarea unei Biserici Autocefale" (Bogolepov, p. 93). Răspândirea cărţii lui Bogolepov a avut un impact major în conştiinţa Mitropoliei, atât în unirea acesteia împotriva rivalei ROCOR cât şi făcând-o nerăbdătoare pentru [[reapropiere]]a şi pentru obţinerea autocefaliei faţă de Moscova, doar câţiva ani mai târziu.

:...în octombrie 1969, Mitropolitul Nicodim a dat Sfânta Împărtăşanie studenţilor din Russicum din Roma. Acest fapt a fost urmat, în 16 decembrie, de o decizie a Sfântul Sinod Rus care permitea clerului ortodox rus să administreze Sfintele Taine vechi-credincioşilor şi catolicilor... Decizia Patriarhiei Moscovei de a-i împărtăşi pe catolici a pus cealaltă jurisdicţie rusă, Mitropolia, într-o poziţie dificilă deoarece de pe la începutul anilor 1960, Mitropolia (în schismă cu ROCA din 1946) făcea parte dintre cei mai conservativi membri ai mişcării ecumenice prin Părinţii John Meyendorff şi Alexander Schmemann.[http://uk.geocities.com/guildfordian2002/History/OrthodoxChurch20thCenturyP3.htm]

:Oricum, această Biserică negocia în secret cu Patriarhia Moscovei acordarea autocefaliei. În conformitate cu târgul acceptat până la urmă, patriarhia urma să declare Mitropolia ca fiind Biserica Ortodoxă din America autocefală (OCA) în schimbul parohiilor japoneze ale Mitropoliei care urmau să intre în jurisdicţia Patriarhiei. Acest târg, care nu a fost recunoscut de nici o altă Biserică Autocefală şi care era în avantajul, pe termen lung, doar al Patriarhiei Moscovei şi al KGB-ului, a fost făcută publică în decembrie 1969 – chiar în momentul în care patriarhia anunţa că a intrat în comuniune parţială cu catolicii. Astfel, Mitropolia s-a găsit în situaţia de a primi autocefalia de la o Biserică aflată în comuniune cu catolicii.[http://uk.geocities.com/guildfordian2002/History/OrthodoxChurch20thCenturyP3.htm]

Astfel, rivalitatea dintre ROCOR şi OCA a devenit şi mai discordantă iar primirea autocefaliei de la Moscova de către OCA în acelaşi timp a fost văzută de mulţi ruşi din [[diaspora]] ca o capitulare în faţa dominaţiei sovietice a Bisericii Rusiei, exprimată, de exemplu, în aceste cuvinte ale faimosului scriitor [[https://ro.wikipedia.org/wiki/Aleksandr_Soljenițîn Aleksandr SolzhenitsynSoljenițîn]] (proaspăt exilat în Vest) ca reacţie la acest gest: "Cum se poate acest lucru? Fără nici un fel de milă pentru cei înlănţuiţi, în loc să le dăm jos lanţurile, să ni le punem şi nouă înşine? Fără nici un fel de milă faţă de cei înrobiţi, să ne punem singuri gâtul în în jugul supunerii?"[http://gnisios.narod.ru/rocorsobors.html]

[[Image:Bishops Peter and Nikolai.jpg|right|thumb|250px|Episcopii [[Peter (Loukianoff) de Cleveland|Peter]] ([[ROCOR]]) şi [[Nikolai (Soraich) de Sitka|Nikolai]] ([[OCA]]) salutându-se la o slujbă de hirotonire a unui episcop OC OCA în mai 2005.]]De la alegerea Mitropolitului [[Laurus (Skurla) de New York]] ca Întâistătător al ROCOR şi de la ulterioara apropiere a acestei jurisdicţii de Moscova, au apărut semnele unor mai bune relaţii dintre OCA şi ROCOR. Seminarişti care studiau la seminariile OCA au găsit adăpost la [[Seminarul Ortodox Sfânta Treime (Jordanville, New York)]] al ROCOR iar seminarişti ROCOR, de asemenea, au participat la evenimentele [[OISM]] organizate în seminariile OCA. Primul membru OCA student la Seminarul Sfânta Treime, Vitaly Efimenkov, a absolvit în 2002. Merită menţionaţi câţiva absolvenţi ai Seminarului Sfânta treimeTreime, care după absolvire şi-au continuat studiile universitare la [[Seminarul Teologic Ortodox Sfântul Vladimir (Crestwood, New York)|Seminarul Sfântul Vladimir]]. Cel mai recent absolvent al ambelor seminarii este Andrei Psarev, profesor de Istoria Bisericii Ruse la Sfânta Treime.

Warmly worded letters from the De asemenea, scrisori cu cuvinte calde au fost trimise din partea ierarhiei OCA hierarchy have also been sent to the că tre ierarhia ROCOR hierarchy.[http://www.oca.org/Docs.asp?ID=49&SID=12] FurtherMai mult, pilgrims from the pelerini din ROCOR have visited the OCA au vizitat [[metochionmetoc]] in Moscow ul OCA din Moscova [http://www.st-catherine.ru/en/news/0118.htm] and Metropolitan iat Mitropolitul Laurus has received representatives of the a primit reprezentanți ai OCA for informal discussionspentru discuții neoficiale.[http://www.st-catherine.ru/en/news/0113.htm] AdditionallyÎn plus, the cancelarul OCA's chancellor and one of its senior priests have attended a banquet at și unul din preoții săi seniori au participat la un banchet la o conferință a clerului ROCOR clergy conference.[http://www.orthodoxnews.netfirms.com/53/OCA%20Chancellor.htm]

De-a lungul istoriei comune a ROCOR şi OCA, în special după ruptura din 1946, numeroase comunităţi s-au despărţit şi afiliat între cele două jurisdicţii, de obicei după vreo dispută cu episcopul local. De obicei, nu parohia în întregul ei își schimba jurisdicţia, iar transferurile erau însoţite adesea de o ruptură a parohiei, de la câţiva indivizi la părţi consistente din parohie. Mai jos este un tabel cu majoritatea acestor transferuri.