[[Cuvios]]ul şi de Dumnezeu purtătorul părintele nostru '''Ioan Damaschindin Damasc''' (cca. 675 - [[4 decembrie]], 749), numit şi '''Ioan Damaschinul, ''' este unul din [[Sfinţii Părinţi]] sirieni ai Bisericii.

S-a născut la Damasc – (Siria), pe la anul 675, ca fiu al lui Sarjun (Serghie ) ibn-Mansur, un înalt dregător la curtea califului islamic musulman Abd-el-Malek, de la din Damasc, unde se stabilise din 661 califatul mahomedan din 661. Serghie mai avea şi rolul de reprezentant al creştinilor în faţa califului. Pentru educaţia lui Ioan şi a fratelui său adoptiv [[Cosma cel Tânăr]], Serghie a răscumpărat de pe piaţa robilor pe călugărul Cosma. Acesta era foarte bine pregătit, nu numai în domeniul [[teologie]]i dar , ci şi al filozofiei şi ştiinţelor.

Pe baza educaţiei primite, a studiilor efectuate sale şi a vieţuirii într-un mediu care îi permitea să analizeze atât creştinismul cât şi islamismul, Sf. Ioan observă constată la islamismul curtea califului Iezid, încă din anul 723, urme influenţa [[monofizitism|monofizitemonofiziţilor]], adică care favorizează o poziţie iconoclastă, de respingere a [[iconografie]]i creştine, fapt care determinacultului icoanelor. Califul, chiar în acea perioadăsub influenţa lor, reproşuri adresate de calif îi scrie împăratului bizantin Leon al III -lea Isaurul că , tolerând cinstirea icoanelor în biserică încalcă , încălca porunca a doua din [[Decalog]]. Urmare Ca urmare a acestei intervenţii, împăratul Leon publică edictul său împotriva icoanelor, din anul 726. La apelul [[patriarh]]ului Ioan al V -lea al Ierusalimului, Sfântul Ioan redactează trei cuvântări de larg răsunet în sprijinul icoanelor – "Tratate contra celor care atacă sfintele icoane". Sf. Ioan preciza că [[Iisus Hristos|Mântuitorul]] poate fi reprezentat prin icoană, deoarece a avut chip omenesc şi icoanele îndeplinesc în Biserică patru roluri: educativ – instructiv, estetic – de împodobire a sfintelor lăcaşuri, cultic – de a însoţi slujbele bisericeşti şi haric – de a mijloci harurile Sfintei Treimi către credincioşi.

În ciuda acestor luări de poziţie, califul Iezid îl stima pe Sf. Ioanafirma că [[Iisus Hristos|Mântuitorul]] poate fi reprezentat prin icoană, pentru calităţile sale umane şi cunoştinţele vaste, motiv pentru care l-deoarece a invitat să preia funcţiile de la curte ale tatălui său, Serghie. Totuşi, având o înclinare puternică pentru viaţa asceticăluat chip omenesc, iar icoanele îndeplinesc în jurul anului 732Biserică patru roluri: educativ – instructiv, Sfântul Ioan se retrageestetic – de împodobire a sfintelor lăcaşuri, împreună cu fratele său, în lavra Sf. Sava cultic – de lângă Ierusalim, unde se găsea şi o bogată bibliotecă dedicată lucrărilor Sfinţilor Părinţi însoţire a slujbelor bisericeşti, dedicându-se trăirii întru Hristos şi studierii teologiei creştine. După călugărire haric – de a fost hirotonit ieromonah de mijloci harurile Sfintei Treimi către patriarhul Ioan V al Ierusalimului, fratele său fiind hirotonit până la urmă [[episcop]] în cetatea Maiuma de lângă Gaza, în Palestina de sud-vestcredincioşi.

În ciuda acestor luări de poziţie, califul Iezid îl stima pe Sf. Ioan, pentru calităţile sale umane şi cunoştinţele vaste, motiv pentru care l-a invitat să preia funcţiile de la curte ale tatălui său, Serghie.  Totuşi, având o înclinare puternică pentru viaţa ascetică, în jurul anului 732, Sfântul Ioan se retrage împreună cu fratele său în Lavra Sf. Sava de lângă Ierusalim, unde se găsea şi o bogată bibliotecă cuprinzând lucrări ale Sfinţilor Părinţi bisericeşti, dedicându-se trăirii întru Hristos şi studierii teologiei creştine. După [[tundere|călugărire]] a fost hirotonit ieromonah de către patriarhul Ioan al V-lea al Ierusalimului; fratele său a fost hirotonit mai târziu [[episcop]] în cetatea Maiuma de lângă Gaza, în Palestina de sud-vest. Până la adormirea sa întru Domnul, Sfântul Ioan s-a dedicat teologiei ortodoxe şi , iar prin operele sale polemice a subliniat lipsurile neajunsurile mahomedanismului, [[iconoclasm]]ului, [[nestorianism]]ului, [[monofizitism]]ului şi altor rătăciri. La anul 743 a alcătuit cea mai complexă şi sistematică "Expunere a credinţei ortodoxe"de până atunci, numită în prescurtare ''Acrivia'', în care condensa într-un mod concis şi cursiv rezultatele la care au ajuns Părinţii Bisericii, prin precizările lor teologice, confirmate apoi de sinoadele ecumenice.  În lucrarea de morală "Sfintele paralele" pune alături păcatele şi virtuţile care le înfruntă. A realizat scris omilii despre Sfânta Treime, Adormirea Maicii Domnului, a comentat Epistolele Sf. Pavel. Tot Sfântului Ioan îi datorăm şi [[Octoihul]], care este în uz până în zilele noastre. A mai realizat şi lucrări ascetice, unele dintre ele găsindu-se în volumul IV al ''Filocaliei '' româneşti.

Sfântului Ioan Damaschin i-au mai fost atribuite un ::'''În antologii:'Cuvânt împotriva lui Constantin Copronim''*Sf. Ioan Damaschin, Sf. [[Ioan Gură de Aur]], Sf. [[Teofilact al Bulgariei]], Sf. [[Grigorie de Nazianz]], etc., o ''Epistolă către împăratul Teofil Sfinţii Părinţi despre Sfintele Naşterea şi cinstitele icoaneÎntruparea Cuvântului'' şi un ''Dialog înfierător împotriva iconoclaştilor'' despre care Pr, ediţie îngrijită de Florin Stuparu, ed. Dumitru FecioruSophia, Bucureşti, traducătorul 2007.*Sf. Ioan Damaschin în română apreciază că, ţinând cont Sf. [[Proclu al Constantinopolului]] etc., ''Cuvântări de data şi contextul compunerii lorlaudă la Adormirea Maicii Domnului'', nu aparţineau totuşi Sftrad. Ioan Damaschinde Parascheva Grigoriu, ed.Sophia, Bucureşti, 2009?