Sfânta noastră maică '''Irina din Hrisovalant''' a fost [[stareţ]]a [[mănăstire|stareţa mănăstirii]] din Hrisovalant, în secolul al IX-lea. [[Prăznuire]]a ei în [[Biserica Ortodoxă]] se face în la [[28 iulie]].

Deşi iniţial a fost propusă pentru a se căsători cu împăratul, ea s-a retras în mănăstirea [[mănăstire]]a din Hrisovalant şi s-a angajat imediat în [[privegherea|priveghere]] şi [[rugăciune]]. Apoi, foarte curând, ea a înlocuit-o pe [[stareţ]]ă, şi şi-a intensificat eforturile spirituale, cu mare încredere în Domnul, pentru păstorirea obştii cât mai bine. A primit darurile înainte vederii şi exorcismului. Rugăciunile ei de noapte continuau în curtea mănăstirii şi îi provocau levitaţia sau făceau chiparoşii să se încline în faţa ei. A primit în dar de la Sfântul [[Ioan Evanghelistul ]] trei mere, a avut viziuni cu [[îngeri]] şi, în vis, i-a apărut împăratului pentru a-l convinge să elibereze un om condamnat pe nedrept. După moartea sa la vârsta de 102 ani a continuat să fie o făcătoare-de-minuni.

Irina s-a născut în Capadocia într-o familie aristocrată. A avut o soră care s-a căsătorit cu VardasBardas, fratele Împărătesei [[Teodora (împărăteasă din secolul IX)|Teodora]].

Împărăteasa Teodora, care conducea imperiul după moartea lui împăratului iconoclast Teofil (842), ca regentă a fiului ei- viitorul împărat Mihail al III lea (842-867) -, a restabilit ortodoxia şi a îndepărtat [[iconoclasm]]ul. La cea de-a douăzecea aniversare a fiului ei, Împărăteasa Teodora a trimis mesageri să găsească o fată potrivită, rafinată, frumoasă şi virtuoasă pentru a-i fi soţie lui Mihail. Venind la Irina, ei i-au oferit şi ea a acceptat să se căsătorească cu Mihail, iar ei (cu o parte din membrii familiei) s-au întors la [[Constantinopol ]] pentru nuntă.

Pe drumul spre Constantinopol ei au trecut [[Muntele Olimp]], iar Irina a cerut să îl vadă pe pustnicul Ioannikos [[Ioanichie cel Mare]] (prăznuit la [[4 noiembrie]]) şi să primească binecuvântările lui. Curăţia interioară a pustnicului [[pustnic]]ului i-a permis să prevadă sosirea grupului şi, de asemenea, viitorul Irinei, şi a spus: ''Bine ai venit, Irina, Slujitoarea slujitoarea Domnului. Mergi la Curtea Imperială cu bucurie pentru că obştea din Hrisovalant are nevoie de tine.''

Irina, uimită de puterile profetice, [[metanie|s-a prosternat]] în faţa lui şi i-a cerut binecuvântarea. Ioannikos Ioanichie a ridicat-o, a întărit-o cu sfaturi duhovniceşti şi i-a dat binecuvântarea sa, iar Irina, plină de bucurie şi-a continuat călătoria spre Constantinopol. La sosirea ei, a fost primită cu mare ceremonial de rude, patricieni, senatori şi popor.

Irina a fost impresionată de atmosfera din mănăstire şi de modul de viaţă al obştii aşa de mult încât ea şi-a eliberat sclavele, şi-a dăruit bogăţia şi zestrea cuvenită săracilor şi a intrat în comunitate, îmbrăcându-se cu o haină din pânză de sac. cu Cu [[smerenia|smerenie]] şi [[supunere]], ea a slujit obştea de maici cu voioşie şi împlinind cu grijă şi cele mai de jos şi dispreţuite sarcini, niciodată folosind sofisme în vorbire sau indignări aristocratice.

:''Treime binecuvântată, (Tată, Fiu şi [[Duhul Sfânt|Duh Sfânt]]), Dumnezeu veşnic, pentru [[mijlocire|mijlocirile]] Preasfintei Maicii Tale şi împreună cu arhanghelii[[arhanghel]]ii, armatele lor, cereştile cerești-le puteri şi toţi sfinţii [[sfinţi]]i Tăi, ajută roabei Tale. Scapă-mă de ispitele diavolului.''

Apoi, cu cuvintele ''Slavă Ţie, Doamne, cu mila Ta,'' şi-a dat sufletul. Irina nu a aflat de aceste dezvăluiri de dragul smereniei sale, dar obştea s-a rugat la Domnul să se împlinească, apoi a cerut sfatul [[patriarh]]ului. Patriarhul [[Metodie DuhovniculI al Constantinopolului]] a fost un păstor de mare curaj, şi, printre iconoclaşti, purta [[stigmat]]ele lui Hristos, având în plus şi darul înainte-vederii. Când patriarhul a întrebat cine ar trebui să fie stareţă, ele au răspuns că patriarhul trebuie să hotărască, călăuzit de Duhul Sfânt. Patriarhul Metodie a întrebat dacă este o măicuţă modestă numită Irina; şi dacă da, aceasta este alegerea plăcută Domnului. Obştea s-a bucurat aşa de mult de lucrarea Sfântului Duh încât Metodie s-a ridicat şi a ars [[tămâie]] ca mulţumire Domnului, şi apoi a [[hirotoni]]t-o pe Irina [[diaconeasă]]. După ce a sfătuit-o în treburile administrative şi în conducerea comunităţii, patriarhul a îmbrăcat-o ca stareţă şi a binecuvântat obştea de rămas bun.

De [[sărbători]]le mari Irina avea obiceiul să vegheze în curtea mănăstirii, aducând mulţumiri pentru fumuseţea frumusețea neasemuită a creaţiei. În timpul unei astfel de privegheri, una din măicuţe, care nu putea dormi, şi-a părăsit chilia şi a mers în curte. Măicuţa a fost binecuvântată să o vadă pe Irina nemişcată, cufundată în rugăciune şi ridicată la un metru deasupra pământului, cu doi chiparoşi aplecaţi până la pământ înaintea ei. După ce Irina şi-a încheiat rugăciunea, ea a binecuvântat copacii şi ei s-au îndreptat.

Prima dată, măicuţa s-a gândit că este o viziune a diavolului. După aceea, când celelalte măicuţe au năframele legate în vârful chiparoşilor, măicuţa care o văzuse pe Irina le-a povestit ce a văzut. Drept urmare, toată comunitatea a fost atât de entuziastă încât Irina s-a văzut nevoită să le certe, insistând pe nevoia de concentrare pe propriul lorcanon lor canon de rugăciune şi poruncindu-le să nu relateze nici un miracol înainte de moartea ei.

Irina prăznuia ziua Sfântului Vasile cu multă pioşenie pentru că amândoi erau din Capadocia. După sărbătoarea Sfântului Vasile, în timpul celui de-al treilea ceas al nopţii, ea a uzit auzit o voce spunându-i: ''primeşte-l cu bucurie pe marinarul care-ţi aduce fructe astăzi şi mănâncă-le cu bucurie; să se veselească sufletul tău;'' urmată de o voce similară în timpul [[Utrenie]]i care spunea: ''mergi la uşă şi adu-l înăuntru pe marinarul care vine în vizită la tine.'' Ea l-a invita pe marinar înăuntru şi s-au salutat unul pe celălalt, şi apoi au rămas la Sfânta Liturghie. După Liturghie, Irina l-a întrebat pe marinar despre călătoria lui, la care el a răspuns::''Sunt un marinar din Patinas şi m-am îmbarcat pe o corabie venind spre acest oraş pentru afaceri. În timp ce treceam pe lângă coasta insulei, am văzut un om foarte bătrân pe ţărm care ne-a strigat să-l aşteptăm. Nu am putut să oprim pentru că eram aproape de stânci, astfel încât având un vânt bun l-am lăsat în urmă. Apoi el a strigat către noi toţi şi mai tare cerându-ne să oprim corabia. A făcut aceasta o dată. Apoi a venit către noi mergând pe apă şi curând a ajuns la corabie. Şi apoi scoţând trei mere de sub haina sa, mi le-a dat spunând: 'Când vei ajunge în capitală, dă-i acestea patriarhului şi spune-i că cel Atotputernic i le trimite de la prea iubitul Său [[discipol]] Ioan.' După aceea a luat alte trei mere şi mi-a cerut ca acestea să ţi le aduc ţie, stareţă din Hrisovalant. Şie ţi-a transmis: 'Mănâncă acestea şi tot ceea ce sufletul tău curat va dori va şi primi pentru că acest dar vine de la Ioan din Rai.' Spunând acestea el l-a binecuvântat pe Domnul, i-a urat bineţe şi apoi a plecat.''