O '''parohie''' este cea mai mică subdiviziune ecleziastică din structura administrativă a Bisericii Creştine Creștine Ortodoxe. Parohiile sunt grupate în structuri administrative mai mari, cu nume diferit în funcţie funcție de [[jurisdicţiejurisdicție]], cum ar fi [[protopopiat]]ele sau [[vicariatvicar]]eleiatele, care sunt diviziuni ale [[eparhie]]i. Fiecare parohie are un preot [[paroh]], care poate fi asistat de [[Preot|preoţipreoți]] ajutători sau de preoţi preoți pensionari care sunt desemnaţi desemnați acelei parohii de către [[episcop]].

Cuvântul "parohie" „parohie” se mai referă şi și la comunitatea (adunarea) de oameni care ţin țin de o anumită biserică la care slujeşte slujește preotul paroh numit în acea poziţie poziție de [[episcop]]ul eparhiei.

În primele veacuri ale creştinismuluicreștinismului, întreg corpul bisericii dintr-un oraş oraș era în grija unui episcop, iar organizarea în parohii cu preot paroh s-a făcut mai târziu. Pe măsură ce Creştinismul Creștinismul se răspândea şi și la ţarățară, începând cu secolul al IV-lea, creştinii creștinii din satele mai mari s-au organizat în comunităţi comunități separate, cărora episcopul din cel mai apropiat oraş oraș le numea un preot, care era un delegat direct al episcopului (de unde avem până azi semnătura episcopului pe [[antimis]]). Aceste comunităţicomunități, deservite de un preot au început să fie numite parohii.

Pentru majoritatea creştinilorcreștinilor, care locuiesc astăzi la oraşoraș, parohia reprezintă, în multe cazuri, ceva abstract. La sat, parohia este formată din întreaga comunitate creştincreștin-ortodoxă şi și are ca învăţătorînvățător, slujitor şi și conducător pe părintele paroh. În oraşeorașe, datorită numărului mare de credincioşicredincioși, s-a făcut o delimitare teritorială pe cartiere sau zone de blocuri. Teoretic, teoretic. Practic, parohia este formată din toţi credincioşii toți credincioșii care vin regulat la o anumită biserică, care formează astfel o adevărată familie duhovnicească şi și care participă la viaţa viața liturgică a bisericii: [[Sfânta Liturghie]], [[VecerniaVecernie|vecernii]], [[UtreniaUtrenie|utrenii]], [[Maslu|Sfântul Maslu]], [[Căsătorie|cununii]], [[botez]]uri, [[parastas]]e ş.aetc.

[[EnoriaşEnoriaș]] este cel care are sentimentul apartenenţei apartenenței la această comunitate parohială şi și care prin tot ceea ce face are în vedere şi și bunul mers al parohiei din care face parte.

Este bine de ştiut știut că parohia - condusă de preotul paroh – are şi și trei organe administrative:

#'''Adunarea parohială''' - formată din toţi bărbaţii toți bărbații majori ai parohiei – este organul deliberativ care întocmeşte întocmește bugetul parohiei, administrează bunurile acesteia şi și o înzestrează cu [[Obiecte liturgice|obiecte de cult]]: [[VeşminteVeșminte|veşminte preoţeştiveșminte preoțești]], [[Icoană|icoane]], cărţi cărți de cult, şș.a. Adunarea parohială alege şiși

#'''Consiliul parohial''' – format din 11 (7, 9, 12) bărbaţi bărbați care, împreună cu părintele paroh, decid cele mai importante lucruri din viaţa comunităţiiviața comunității.

#'''Comitetul de femei''' sau Comitetul parohial – alcătuit din toate femeile din parohie sub conducerea doamnei preotese. Rostul comitetului este acela de a se îngriji de: curăţenia şi înfrumuseţarea curățenia și înfrumusețarea bisericii, pregătirea aniversărilor, ajutorarea familiilor nevoiaşenevoiașe, a bolnavilor şi și nu în ultimul rând de stimularea şi educaţia creştină și educația creștină a copiilor din parohie.

Cuvântul "parohie" îşi „parohie” își are originea în atât în [[Sfânta Scriptură]] cât şi și în unităţile unitățile administrative teritoriale folosite în Imperiul Roman, provenind din cuvântul latin ''paroechia'' care înseamnă "„[[eparhie]]"”. În greceştegrecește, παρоικια (''paroikia'') înseamnă "district" „district” sau "eparhie„eparhie”," provenind din cuvintele greceşti grecești παρά (''lângă''), οικος (''casă''). Termenul grec παρоικια, "district" „district” sau "eparhie„eparhie”," însemna iniţial "şedere inițial „ședere în ţară străină" țară străină” (în [[Septuaginta]]) sau "comunitate „comunitate de expatriaţi"expatriați”, cu trimitere la poporul evreu din afara ţăriițării, iar mai târziu cu referire la domiciliul din viaţa viața pământească temporară (primul secol după Hristos) iar în [[Noul Testament]]: 1 Petru 1:17, 2:11); de aici termenul a fost aplicat apoi "comunităţii creştine" „comunității creștine” ca întreg (secolul al III-lea), apoi "eparhiei" „eparhiei” (secolul al III-lea) şiși, în sfârşit "parohiei" sfârșit „parohiei” (secolul al IV-lea).

În cealaltă variantă, cuvântul ''parohie'' provine din latinescul ''parochia'' (care provine din grecescul: πάροχος = "mergând „mergând în aceeaşi aceeași trăsură ca şiși..."”, "pe „pe lângă trăsura lui..."”), un oficial local din provinciile Imperiului Roman care furniza alimente şi și alte provizii oficialităţilor oficialităților în trecere prin acea zonă.