Tomaida din Alexandria

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Sfânta muceniță Tomaida din Alexandria

Sfânta muceniță Tomaida din Alexandria a trăit probabil în secolul al VI-lea în Alexandria (Egipt) și a primit cununa muceniciei la vârsta de 15 ani. Prăznuirea sa se face în Biserica Ortodoxă pe 14 aprilie.

Viața

Sfânta Muceniță Tomaida s-a născut în Egipt, în Alexandria, din părinți evlavioși. Când a împlinit vârsta de 15 ani, a fost măritată cu un tânăr pescar și s-a așezat împreună cu acesta în casa socrului ei. A trăit cu soțul ei în pace și bună înțelegere câtăva vreme.

Socrul Tomaidei s-a aprins însă de pofta trupească față de nora sa. De multe ori o mângâia și o săruta, însă ea, având cugetul curat, nu a priceput la început ispita de care se lăsase biruit socrul ei, ci socotea că făcea acestea din dragostea de tată. Într-o zi, când soțul Tomaidei era plecat la pescuit, socrul acesteia s-a apropiat de ea și a încercat să o ademenească mai întâi cu vorbe frumoase ca să își împlinească pofta necurată. Sfânta însă s-a apărat, rugându-l pe socrul ei să nu o mai îndemne la o asemenea faptă și să îndepărteze de la el o asemenea ispită necurată. Atunci socrul ei, mâniindu-se, a amenințat-o cu sabia dacă nu vroia să se supună poftei lui. Iar ea înfruntându-l, i-a răspuns fără teamă că prefera să moară decât să primească o astfel de fărădelege. Furios, bătrânul a lovit-o cu sabia, tăind-o în două, și astfel a primit sfânta cununa muceniciei.

Iar socrul ei a orbit atunci pe loc, fiind lovit de mânia dumnezeiască. Întorcându-se fiul său și însoțitorii acestuia, l-au găsit orbecăind prin casă, căutând să iasă și să fugă, pătat de sângele sfintei mucenițe. Prinzându-l astfel, el le-a mărturisit păcatul săvârșit, și a fost dat în mâinile guvernatorului, primind pedeapsa cuvenită. Şi răspândindu-se vestea în cetate despre sfânta înțelepciune a Tomaidei, s-a strâns mulțime mare de popor la casa sfintei.

Aflându-se pe atunci în oraș și cuviosul avva Daniil schiteanul (7 iunie)[1], a mers și el împreună cu ucenicul său să vadă moaștele sfintei mucenițe. Iar când s-a întors în Schetia, la mănăstirea Oktodeka („a Optsprezecea”), primit fiind cu cinste, le-a cerut fraților să aducă la mănăstire moaștele sfintei și să le așeze împreună cu cele ale cuvioșilor părinți schiteni. La început, câțiva frați s-au împotrivit să așeze trupul unei femei împreună cu cele ale cuvioșilor monahi, însă avva Daniil i-a mustrat, arătându-se că sfânta își dăduse viața pentru a-și păstra curăția, împotrivindu-se până la moarte duhului desfrânării, și arătându-se astfel a fi o adevărată maică duhovnicească.[2]. Atunci frații au cerut și au adus moaștele sfintei Tomaida în mănăstire, îngropându-le împreună cu cele ale cuvioșilor părinți de acolo.

Minunile Sfintei Mucenițe Tomaida

La scurt timp după aceea, sfânta s-a arătat a fi după moartea ei mucenicească ocrotitoare și izbăvitoare a celor ce se luptă cu păcatul desfrânării. Unul din frații (începătorii) aflați sub ascultarea avvei Daniil Schiteanul era cândva rău chinuit de duhul desfrânării. Mărturisindu-se avvei Daniil, acesta l-a trimis la mănăstirea unde se aflau moaștele sfintei Tomaida, ca să se roage de izbăvire, pentru minunile sfintei mucenițe. Şi ascultându-l fratele, s-a rugat cu stăruință la mormântul sfintei și, ungându-se cu ulei din candela care ardea la mormântul ei, i s-a arătat sfânta, care l-a binecuvântat. Iar a doua zi fratele s-a aflat izbăvit de patima care îl chinuia, și întorcându-se la mănăstirea lui, i-a descoperit minunata sa vindecare avvei Daniil.

Aflând vestea despre minunile sfintei, mulți se duceau să se închine la mormântul ei, și, rugându-se cu credință, se izbăveau de tulburarea patimii trupești, și plecau aducând slavă lui Dumnezeu și mulțumire sfintei mucenițe Tomaida, izbăvitoarea de patimi.

Note

  1. Acest avva Daniil este amintit în Patericul egiptean. Este probabil vorba despre al doilea avva Daniil Schiteanul, cel din secolul al VI-lea (v. Sinaxar 7 iunie).
  2. Deși a fost femeie căsătorită, Sfânta Muceniță Tomaida este uneori numită în sinaxare „cuvioasă muceniță”, apelativ rezervat în general sfintelor monahii sau fecioare. Acest apelativ i se dă sfintei Tomaida în semn de recunoaștere a desăvârșitei ei curății sufletești, urmând pilda cuviosului Daniil, care a numit-o „maică duhovnicească”.

Imnografie

Tropar, glasul al IV-lea:

Mielușeaua Ta, Iisuse, Tomaida strigă cu mare glas: Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc și pe Tine căutându-Te, mă chinuiesc și împreună mă răstignesc, și împreună cu Tine mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană, primește-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ţie. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre.

Surse

Legături externe