Tarasie al Constantinopolului

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Sf. Tarasie al Constantinopolului

Cel întru sfinţi părintele nostru Tarasie al Constantinopolului, (gr. Ταράσιος), a fost patriarh al Constantinopolului între anii 784-806. A acceptat tronul constantinopolitan cu condiţia convocării unui Sinod Ecumenic care să tranşeze chestiunea cinstirii icoanelor. Prăznuirea lui se face pe 25 februarie.

Cuprins

Viaţa

Se crede că Tarasie s-a născut la Constantinopol în preajma anului 730, fiind fiul Encratiei şi al lui Gheorghe, un judecător de rang înalt. Provenea dintr-o familie ilustră, având legături de sânge cu familia viitorului patriarh, Sf. Fotie cel Mare. A primit o educaţie aleasă şi a urmat o carieră în administraţia civilă a Imperiului Bizantin. A fost repede promovat la curtea împăratului Constantin al VI-lea şi a mamei sale, Binecredincioasa Irina Împărăteasa. A ajuns până la rangul de senator şi în cele din urmă a devenit secretar imperial (asekretis) al lui Constantin al VI-lea şi al împărătesei Irina.

În acea vreme, Biserica era răscolită de tulburările iconoclaste. Patriarhul Pavel al IV-lea, care fusese iniţial un susţinător al iconoclaştilor, însă mai apoi se pocăise, a demisionat din funcţie pe motiv de boală şi de vârstă înaintată. S-a retras la o mănăstire şi a îmbrăcat Marea Schimă. Când împărăteasa Irina şi fiul ei Constantin au apelat la el, cerându-i sfatul cu privire la succesorul său, Pavel le-a recomandat drept cel mai potrivit urmaş pe Tarasie, care la acea vreme era încă mirean. Însă, deşi era mirean, Tarasie era, ca mulţi dintre membrii familiilor bizantine de vază, cunoscător în ale teologiei, iar alegerea unor mireni competenţi ca episcopi nu era un lucru nemaiauzit în istoria Bisericii.

Când împăratul şi împărăteasa i-au oferit această însărcinare, Tarasie a refuzat multă vreme, considerându-se nevrednic de a primi un asemenea rang. În cele din urmă, a cedat insistenţelor, însă cu condiţia ca un Sinod Ecumenic să fie convocat pentru a rezolva problema ereziei iconoclaste.

Tarasie a fost repede hirotonit diacon, apoi preot şi în cele din urmă ca episcop. Pe 25 decembrie 784, episcopul Tarasie a fost întronizat ca patriarh al Constantinopolului.

Pe 17 august 786, sinodul a fost convocat în Biserica Sfinţilor Apostoli din Constantinopol pentru a discuta chestiunea iconoclastă. Lucrările au fost însă întrerupte de nişte trupe de soldaţi răzvrătiţi care i-au alungat pe participanţii la sinod. Abia în anul următor, în septembrie 787 a fost convocat din nou sinodul, de data aceasta la Niceea. La lucrări au luat parte 367 de episcopi. Patriarhul Tarasie a prezidat lucrările acestui al VII-lea Sinod Ecumenic, cunoscut şi sub numele de „al doilea Sinod de la Niceea”. Sinodul a condamnat iconoclasmul şi a validat formal practica cinstirii icoanelor. Patriarhul Tarasie a avut o poziţie moderată faţă de foştii iconoclaşti, ceea ce i-a atras criticile Sf. Teodor Studitul şi ale sprijinitorilor lui. Cu toate acestea, episcopii care s-au pocăit de iconoclasmul lor au fost reprimiţi în Biserică.

Opt ani mai târziu, în ianuarie 795, Tarasie a fost implicat în divorţul lui Constantin al VI-lea de soţia lui, Maria din Amnia. Pentru a obţine divorţul, împăratul Constantin a calomniat-o pe împărăteasa Maria, soţia lui şi nepoata Sf. Filaret cel Milostiv, pentru a o putea trimite la mănăstire şi a se putea căsători cu o altă femeie, Teodota, cu care era înrudit. Comunitatea monahală a fost scandalizată. Patriarhul Tarasie însuşi a refuzat sa recunoască desfacerea căsătoriei împăratului, motiv pentru care a căzut în dizgraţie. La scurtă vreme însă, Constantin a fost detronat de mama lui, împărăteasa Irina.

Patriarhul Tarasie a păstorit Biserica vreme de douăzeci şi patru de ani. A trăit o viaţă de nevoinţă aspră, mulţumindu-se cu puţin. Şi-a cheltuit averile în chip bineplăcut lui Dumnezeu, îngrijindu-se să aducă alinare celor bătrâni, nevoiaşi, văduvelor şi orfanilor. De Sfintele Paşti, a slujit el însuşi la masa pe care o pregătise pentru săraci. A rămas patriarh al Constantinopolului şi în timpul domniei împărătesei Irina şi apoi al împăratului Nichifor I, slujindu-i cu credinţă şi înţelepciune pe toţi.

A trecut la Domnul pe 25 februarie 806, la Constantinopol. A fost înmormântat în mănăstirea pe care a ctitorit-o pe malul Bosforului.

Imnografie

Tropar (Glasul al 4-lea)

Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Tarasie, roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Tropar (Glasul al 3-lea) [1]

Ca o lumină a Duhului ai strălucit, împodobit cu viaţă aleasă şi îmbrăcat în veşmintele arhieriei. Potolit-ai tulburarea ereziei şi stâlp şi temelie a Bisericii te-ai făcut, pentru care lăudăm nevoinţa ta, sfinte părinte Tarasie.

Condac (Glasul al 3-lea)

Ca un soare mare, cu strălucirile dogmelor şi ale minunilor luminezi totdeauna plinirea lumii, tăinuitorule al celor cereşti, preafericite Tarasie.
  1. Tropar tradus din limba engleză

Iconografie

Potrivit Erminiei lui Dionisie din Furna (ed. rom Sophia, Bucureşti, 2000, pp. 152, 198, 220), Sf. Ierarh Tarasie se zugrăveşte ca un bătrân ierarh de statură potrivită, palid la faţă, cu nările late, puţin pleşuv, cu sprâncene groase şi barba stufoasă, neagră sau sură şi ascuţită şi chipul vesel. Se zugrăveşte şi în icoana Sinodului al VII-lea Ecumenic, alături de împăratul Constantin şi împărăteasa Irina, împreună cu trimişii papei Adrian I al Romei şi cu ceilalţi sfinţi părinţi care au luat parte la sinod.


Casetă de succesiune:
Tarasie al Constantinopolului
Precedat de:
Pavel al IV-lea
Patriarh al Constantinopolului
784-806
Urmat de:
Nichifor I



Surse

OrthodoxWiki:Tarasius of Constantinople, după:

Legături externe

Unelte personale
Spații de nume
Variante
Acțiuni
Navigare
Donate

Please consider supporting OrthodoxWiki. FAQs

Trusa de unelte
În alte limbi