Sinaxar al Sfinților Români

De la OrthodoxWiki
(Redirecționat de la Sinaxar al Sfinţilor Români)
Salt la: navigare, căutare

Cuprins

La 20 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca „de acum și până la sfârșitul veacurilor, în întreaga Biserică Ortodoxă Română, să se numere cu sfinții și să se cinstească după pravilă cu slujbă specială și cu acatist toți sfinții din neamul românesc, știuți și neștiuți, pentru a căror cinstire se instituie „Duminica Sfinților Români”, care va fi așezată în calendarul Bisericii noastre, în fiecare an, a doua Duminică după Pogorârea Duhului Sfânt, arătându-se prin aceasta lucrarea Sfântului Duh în Biserica noastră de-a lungul veacurilor”.[1]

S-a hotărât atunci ca, în această duminică, să fie amintiți și cinstiți cu evlavie: sfinții ierarhi, preoți și diaconi slujitori ai Bisericii Ortodoxe Române, care s-au săvârșit mucenicește și au mărturisit și au apărat cu jertfelnicie credința ortodoxă, neamul și țara noastră; sfinții cuvioși și cuvioase care s-au săvârșit trăind deplin viața călugărească și care, prin pilda vieții lor și prin rugăciune, au hrănit duhovnicește pe toți drept-credincioșii; sfinții martiri din orice treaptă harică sau stare obștească și toți aceia care prin pătimirile și sângele lor martiric au primit cununa sfințeniei; sfinții români uciși de oștile păgâne sau ale altor asupritori de-a lungul veacurilor, precum și cei care au căzut în luptă cu aceștia sau în amară robie pentru credință, Biserică și neam; sfinții care s-au săvârșit luptând cu arma cuvântului pentru apărarea credinței, a Bisericii Ortodoxe și a bine-credincioșilor ei fii și toți ceilalți sfinți creștini ortodocși români din toate timpurile și de pretutindeni, știuți și neștiuți, care au sporit în dragostea pentru Hristos, fapte bune, rugăciune și virtuți creștine, pe care Dumnezeu i-a scris în Cartea Vieții.

Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat

Prăznuire: 30 noiembrie

Date Biografice: Apostolul Românilor, era originar din Betsaida, Galileea, a propovăduit Evanghelia lui Hristos în Dobrogea, părțile cele ce ajung până la fluviul Dunărea. A fost martirizat în anul 65 în Patras, Grecia, fiind răstignit pe o cruce în formă de X.

Ierarhi și preoți

Sfântul Ierarh Andrei Șaguna al Transilvaniei

Prăznuire: 30 noiembrie

Date biografice: Născut la Mișcolț, Ungaria pe 20 ianuarie 1808. A fost mitropolit ortodox al Transilvaniei, apărător al drepturilor ortodocșilor și ale românilor din Transilvania.

Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul

Prăznuire: 27 septembrie

Date biografice: Născut în Iviria, Georgia de azi, în 1650. A fost egumen la mânăstirea Snagov din 1696, la 16 martie 1705 este ales Episcop de Vâlcea iar la 28 ianuarie 1708 este ales Mitropolit al Unglovlahiei (Tara Românească) pana 1716, când a fost exilat de către Domnitor Muntele Sinai. În drum spre locul exilului, a fost ucis de ostașii ce-l însoțeau.


Sfântul Bretanion, Episcopul Tomisului

Prăznuire: 25 ianuarie

Date biografice: Era originar din Capadocia, a fost numit episcop al Tomisului în anul 360. A participat la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea. A fost un aprig apărător al ortodoxiei din eparhia sa, contra ereziei ariene . Bretanion a condus biserica Tomisului până aproape de anul 381 când s-a mutat către Domnul, în ziua de 25 ianuarie


Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica

Prăznuire: 11 aprilie

Date biografice: S-a născut în data de 7 octombrie 1787, în București, în suburbia Sântul Visarion, ulița Lefterescu... ...Știindu-și sfârșitul apropiat, în Joia Mare, la 28 martie 1868, Sfântul a chemat la sine 7 preoți care i-au slujit Sf. Maslu, iar în ziua de Paști s-a împărtășit cu Sfintele Taine. In zorii zilei de joi, 11 aprilie, după ce un preot îi citise Utrenia, s-a făcut sănătos definitiv, s-a sculat și s-a îmbrăcat cu toate hainele de îngropare, i-a binecuvântat pe cei de față, și și-a dat duhul în mâinile Domnului, rezemat cu capul pe pieptul părintelui Ghermano. S-a născut în data de 7 octombrie 1787, în București, în suburbia Sântul Visarion, ulița Lefterescu. Părinții săi erau de condiție mijlocie, pe nume Antonie și Floarea Antonescu. Din Botez, pruncul a primit numele de Constantin, nașă fiindu-i Luxandra Văcărescu, soția Banului Barbu Văcărescu și mama poetului Enăchiță Văcărescu. Mai târziu, mama Sfântului ierarh se va călugări la mânăstirea Pasărea, devenind schimonahia Filofteia, mutându-se la Domnul în data de 8 noiembrie 1833. Constantin a fost astfel de mic crescut într-un mediu creștin, sub ochiul veghetor al unei mame evlavioase și iubitoare de copii, în cinstirea și dragostea de Dumnezeu și de oameni. La vârsta potrivită, el a fost dat de către părinți la școlile române ce se aflau atunci în București, unde a învățat și limba greacă.[2] Urmând unei chemări lăuntrice, tânărul Constantin își va lăsa casa și părinții și va intra, la vârsta de 20 de ani, ca frate la mânăstirea Cernica. Aici era fusese dus de mic de mama sa, care prețuia în mod deosebit pe starețul Gheorghe și ucenicii săi. La intrarea în mânăstire, Constantin va fi primit de starețul Timotei, care l-a încredințat spre ascultare încercatului duhovnic Pimen. În scurt timp, el va câștiga iubirea și admirația călugărilor, prin virtuțile sale duhovnicești. La data de 12 noiembrie 1808, tânărul Constantin va fi tuns călugăr, sub numele de Calinic, iar după o lună va fi hirotonit ierodiacon în biserica Sfântul Nicolae de la cernica de către mitropolitul cărturar bulgar Sofronie al Vraței, care era atunci refugiat la București. Astfel, tânărul ierodiacon a adăugat nevoințe peste nevoințe, încât se spunea despre el că nu dormea întins pe pat, ci ațipea puțin, așezat rezemat cu mâinile pe un scaun, îmbrăcat și cu mijlocul încins cu o curea lată. În 1812, împreună cu duhovnicul său, Pimen, Sfântul Calinic a fost trimis în Moldova pentru strângerea de ajutoare în vederea reparării bisericii Sfântul Nicolae, care se stricase la cutremurul din 1802. Cu acest prilej el a putut cerceta mânăstirile care aveau rânduiala Cuviosului Paisie. La scurtă vreme după aceasta, duhovnicul său va pleca la Athos, iar Sfântul Calinic va rămâne sub îndrumarea Părintelui Dorotei. În anul 1813, când mulți preoți muriseră de ciumă, Sfântul Calinic a fost hirotonit preot, împotriva voinței lui, în biserica din mahalaua Batiștei, și a primit sarcina de a fi duhovnicul și marele ecleziarh al mânăstirii Cernica.[3] În calitatea sa de duhovnic el era cercetat pentru sfat și mângâiere de mai toți părinții și frații, dar și de lume din afara mânăstirii, chiar și mitropolitul de la acea dată, Nectarie. În acest fel, deși tânăr, Sfântul Calinic ajunsese, de fapt, cârmuitor peste mănăstire și povățuitor sufletesc al viețuitorilor ei, deoarece bătrânul stareț, Dorotei, îi încredințase conducerea tuturor treburilor mânăstirii. Îmbătrânind, starețul Dorotei dorea să-l lase în locul său pe Pimen. De aceea îl va trimite pe Sfântul Calinic la Athos, împreună cu un alt monah, Dionisie, care cunoștea limba turcă, pentru a-l aduce pe Pimen la Cernica. Obștea mânăstirii însă nu l-a privit cu ochi buni pe Pimen, deoarece silise pe călugări la o viață prea aspră. În această situație, a trebuit să se facă alegere de stareț, iar întreaga obște l-a ales pe Calinic. Astfel, la o vârstă de nici 30 de ani, în 1818, la numai 11 ani de la intrarea în mânăstire, Sfântul Calinic va deveni starețul marii mânăstiri bucureștene, având asupra sa o grea povară de purtat. Însă el s-a dovedit a fi nu numai un bun povățuitor sufletesc, ci și un neîntrecut organizator, deoarece în mai puțin de doi ani a reușit să ducă la bun sfârșit lucrările de restaurare și pictură ale bisericii Sfântul Nicolae, din ostrovul cel mare de la Cernica, înzestrând-o cu toate cele de trebuință. Pentru aceste mari calități ale sale, mitropolitul Dionisie Lupu îl va cinsti pe Sfântul Calinic, în 9 aprilie 1820, cu vrednicia de arhimandrit. Cum conducerea mânăstirii punea diferite probleme, Sfântul Calinic a încercat de la început să impună ordine și disciplină duhovnicească, alcătuind în scris povățuiri clare și cuprinzătoare; totodată el s-a îngrijit de înființarea unei biblioteci, care să cuprindă cele mai însemnate cărți de cultură teologică și zidire sufletească, inițiind un curent cărturăresc printre monahii cernicani. Dar cea mai însemnată lucrare a sa a fost zidirea bisericii cu hramul Sfântului Gheorghe-Purtătorul de Biruință, între anii 1831-1832, refăcută tot de Sfântul Calinic în anul 1838, în urma cutremurului de atunci. În 1846, neobositul stareț a început să construiască biserica mânăstirii Pasărea, iar un an mai târziu aceasta va fi sfințită. Tot prin grija lui s-a mai ctitorit și mânăstirea Ghighiu, da lângă Ploiești. Astfel, Sfântul Calinic dădea dovadă și de o rară măiestrie de constructor, el singur întocmind planurile bisericilor pe care le construia. Oriunde ajungea, în jurul lui răsăreau cu repeziciune biserici și mânăstiri, astfel că timp de 31 de ani, cât a condus mânăstirea Cernica, a făcut din aceasta un colț de Rai, o mică grădină a Maicii Domnului, strălucind de lumină și pace, de rugăciune în smerenie și în muncă, de milostenie. Ucenicii săi mărturiseau că Sfântul era înzestrat cu daruri divine, spunând despre acesta că era capabil să deslușească cu ușurință gândurile oamenilor și că nu era cu putință să fie mințit. De aceea, mânăstirea Cernica va deveni treptat o școală model a întregului monahism românesc, iar Sfântul Calinic cel care a dezvoltat în gradul suprem cele trei însușiri ale spiritualității cernicane: ascetismul, milostenia și preocuparea practic-gospodărească.[4] Activitatea de realizări pe plan administrativ nu a exclus viața lui de taină, de trăire în Hristos, prin posturi, privegheri și îndelungi osteneli. Adeseori el postea aproape de limita puterilor omenești, iar chiar și după alegerea sa de episcop, el a continuat să poarte aceeași haină groasă de șiac, postind și priveghind ca și înainte. Pe lângă darul citirii în sufletele și gândurile oamenilor, Sfântul Calinic primise și harisma dumnezeiască a facerii de minuni. În 1821, cu puterea rugăciuni, el a izbăvit obștea mânăstirii și mulțimea de bucureșteni ce se refugiaseră acolo, de furia turcilor, care înconjuraseră mânăstirea și erau hotărâți să omoare pe toți cei de acolo. Tot Sfântul Calinic a tămăduit o femeie stăpânită de un duh necurat, iar citind rugăciunile de dezlegare din slujba înmormântării, la căpătâiul unui mort rămas neputrezit, trupul acestuia s-a prefăcut în țărână. meșterul Costache, care a lucrat la clădirea catedralei din Râmnic, istorisește cum Sfântul l-a tămăduit pe fiul său, bolnav de epilepsie. Toate acestea însă au determinat pe unii ambițioși să încerce omorârea Sfântului, prin otrăvire. Dar, cu puterea Sfântului Duh, a rămas nevătămat, fiind chemat de Dumnezeu pentru a păstori episcopia de la Râmnic, ceea ce s-a și întâmplat la 15 septembrie 1850, la vârsta de 63 de ani. La 26 octombrie 1850 va fi hirotonit arhiereu, după care se va despărți cu greu de Cernica, luând cu sine totuși, câțiva monahi, ca să-i slujească în eparhie, printre care și ucenicii săi apropiați, frații Orest și Anastasie Baldovin. Sosind la Craiova, unde se mutase scaunul episcopiei din pricina incendiului de la Râmnic, din primăvara lui 1847, el a căutat să-și cunoască eparhia sa, prin dese vizite canonice. În urma acestora, Sfântul a văzut starea jalnică în care se afla eparhia, și de aceea a căutat să ia imediat măsurile necesare pentru întărirea vieții bisericești de aici. Astfel, va redeschide Seminarul teologic de la Râmnic concomitent cu refacerea catedralei episcopale de la Râmnic, distrusă în urma incendiului, pe care o va termina în 1856. O altă mare realizare a vestitului ierarh o va reprezenta schitul Frăsinei, construit în 1763 și văduvit de petrecerea monahilor. În 1863, Sfântul Calinic va construi acolo o nouă biserică, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, precum și chilii și clopotniță. În viețuirea acestui schit, Sfântul va introduce rânduiala atonită, și este celebru „blestemul” pe care acesta l-a făcut cu privire la hotarele acestui schit, ca nici o femeie să nu calce acolo. De altfel , el va vindeca pe fiica unui sătean al Frăsineiului, deoarece aceasta se îmbolnăvise pentru că trecuse din greșeală hotarul schitului, alergând după un animal. Pentru ca bisericile să aibă cărțile necesare pentru cult și pentru pregătirea clerului, Sfântul Calinic va înființa, cu mijloace proprii tipografia „Kallinik Rîmnik”, care va începe să lucreze din 1861. La această tipografie, printre alte lucrări, va apare și marea lucrare a epocii, colecția de Minee, precum și Tipicul bisericesc, Manualul de pravilă bisericească, Evanghelia, Octoihul, Liturghierul, Acatistierul, Carte folositoare de suflet și Învățătură pentru duhovnici. O importantă lucrare tipărită aici, și care are ca autor pe Sfântul Calinic este și Pravila mânăstirească, pravilă după care s-a condus obștea mânăstirii Cernica și a schitului de la Frăsinei. Astfel, prin înființarea acestei tipografii, Sfântul Calinic va reînvia trecutul de glorie culturală și artistică a înaintașilor săi, episcopii Antim Ivireanul, Damaschin, Climent, Chesarie și Filaret, fiind apreciat de personalitățile vremii, ca patriarhul Chiril al Ierusalimului, domnitorul Alexandru Ioan Cuza, țarul Rusiei, Nicolae I, care îi va și acorda, în ianuarie 1854, Crucea Sfântul Vladimir, clasa a 3-a. Anii bătrâneții începuseră să-i bată pe umeri însă, drept pentru care, la 18 septembrie 1857, Sfântul Calinic își va scrie testamentul (diata), care îi oglindește întreaga viață ca fiind o sfântă dăruire în smerenie, întru dragostea ui Dumnezeu și a semenilor. Suferind de dureri de cap, pe care le căpătase din cauza efortului ascetic extraordinar, precum si de dureri de stomac, el va pleca din scaunul de la Râmnic, la 24 mai 1867, fără să primească aprobare pentru aceasta, la Cernica, de care rămăsese legat tot timpul, și pe care nu o va mai părăsi niciodată. Din respect pentru Sfântul Calinic, guvernul nu i-a retras titulatura, astfel că el a rămas până la sfârșitul zilelor tot în funcția de episcop titular al Râmnicului. Știindu-și sfârșitul apropiat, în Joia Mare, la 28 martie 1868, Sfântul a chemat la sine 7 preoți care i-au slujit Sf. Maslu, iar în ziua de Paști s-a împărtășit cu Sfintele Taine. In zorii zilei de joi, 11 aprilie, după ce un preot îi citise Utrenia, s-a făcut sănătos definitiv, s-a sculat și s-a îmbrăcat cu toate hainele de îngropare, i-a binecuvântat pe cei de față, și și-a dat duhul în mâinile Domnului, rezemat cu capul pe pieptul părintelui Ghermano. Înmormântarea a avut loc sâmbătă, 13 aprilie 1868, la care a participat mitropolitul primat al României, Nifon, împreună cu un numeros sobor de ierarhi și preoți, însoțiți fiind de un numeros public, sosit din împrejurimi. Sfântul Calinic a fost îngropat în biserica Sfântul Gheorghe, ctitoria sa. Pentru curăția vieții sale, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca să fie trecut în rândurile sfinților. Festivitățile proclamării solemne a canonizării au avut loc tot la Cernica în zilele de 21 și 23 octombrie 1955, când tot atunci au fost dezgropate și moaștele sale, care au fost așezate într-o raclă și păstrate până azi în biserica ctitorită de el. Prăznuirea a fost fixată la data trecerii sale către Domnul, 11 aprilie, iar tot atunci au fost alcătuite și slujbele de pomenire ale Sfântului, precum și viața sa și felul zugrăvirii chipului său. [5] Prin faptele sale, Sfântul Calinic a strălucit ca o stea luminoasă pe firmamentul întregii Biserici Ortodoxe Ecumenice, fiind și o podoabă aleasă a Bisericii Românești și un ocrotitor puternic al poporului român. De aceea și Însuși Dumnezeu l-a proslăvit, dăruind sfintelor sale moaște puterea săvârșirii de minuni.

[1] Pr. Prof. Ion Ionescu, „Sfântul Ierarh Calinic Cernicanul”, în vol.„Sfinți români și apărători…”, ed. cit. , p.520. [2] Pr. Prof. Ene Braniște, Aspecte și momente din activitatea Sfântului ierarh Calinic de la Cernica, în G. B. , XXVIII (1969), nr 1-2, p. 69. [3] Ibidem, p. 70-71. [4] Pr. Prof. D. Stănioae, Predică rostită la 24 octombrie 1955, cu ocazia canonizării Sfântului ierarh Calinic, la mânăstirea Cernica, în B. O. R. LXXIII (1955), nr. 11-12, p. 1164. [5] Vezi B. O. R. , LXXIII, (1955), nr. 11-12, p. 1137-1172.

Sfântul Ierarh Ghelasie de la Râmeț

Prăznuire: 30 iunie

Date biografice: A viețuit în secolul al XIV-lea.A pustnicit pe valea pârâului Râmeț. În 1377 Sfântul Ghelasie era arhiepiscop în Transilvania.

Sfântul Ierarh Iachint de Vicina

Prăznuire: 28 octombrie

Date biografice: A trăit în secolul al XIV-lea: a fost ultimul păstor al Mitropoliei de Vicina și primul mitropolit al Ungrovlahiei (Țara Românească).

Sfântul Irineu de Sirmium

Prăznuire: 6 aprilie

Date Biografice: A fost Episcop de Smirnum (azi Mitrovița) începutul sec. al IV-lea. El a fost dus la judecată în fața guvernatorului provinciei, care i-a poruncit Sfântului să să jertfească zeilor. Sfântul s-a împotrivit iar guvernatorului a poruncit ca să i se taie acestuia capul cu sabia în anul 304.

Sfântul Ierarh Ilie Iorest

Prăznuire: 24 aprilie

Date Biografice: Sfântul Ierarh și Mărturisitor Ilie Iorest, a păstorit la Alba-Iulia între anii 1640-1643. A depus eforturi intense pentru păstrarea credinței străbune, în fața tendinței de calvinizare și catolicizare a zonei. Acestea au atras asupra sa uneltirile cârmuitorilor politici calvini ai Transilvaniei. Potrivit unor informații, în 1655 ar fi fost ales episcop al Hușilor, unde ar fi păstorit până în anul 1657.

Sfântul Iosif Mărturisitorul din Maramureș

Prăznuire: 24 aprilie

Date Biografice: Acest sfânt a fost episcop al Maramureșului. S-a născut în secolul al XVII-lea, în anul 1690 este ales episcop al Maramureșului. În anul 1701 a fost chemat la Viena, unde i s-a propus renunțarea la ortodoxie, în schimbul unor avantaje materiale. A refuzat categoric, ceea ce a dus la iscarea unui val de acuze injuste și calomnii ce i s-au adus. În anul 1711 va reveni însă în scaunul episcopal, dar fiind slăbit de atâtea suferințe, își dă viața în mâinile Domnului, la scurtă vreme după aceea.

Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș

Prăznuire: 15 septembrie

Date Biografice: S-a născut în 1568, în orașul Raguza Dalmației. La 15 ani intră în viața monahală, la mânăstirea din Ohrida, unde rămâne timp de 5 ani, după care merge la Muntele Athos, la mânăstirea Pantocrator, unde devine schimonah, cu numele Iosif. În anul 1650, Cuviosul Iosif este hirotonit arhiereu și instalat Mitropolit al Timișoarei. Rămâne în scaunul mitropolitan timp de 3 ani, după care se retrage la mânăstirea Partoș. În acest loc, în 1656, Sfântul Iosif, în vârstă de 88 de ani și-a încredințat sufletul în Mâinile Domnului.

Sfântul ierarh Pahomie de la Gledin

Prăznuire: 14 aprilie

Date biografice: Episcopul Pahomie (Penciu) s-a născut în satul Gledin, județul Bistrița-Năsăud în anul 1671. In 1697 a primit tunderea monahală în obștea Mănăstirii Neamț, iar între anii 1702-1704 a fost stareț al acestei mânăstiri După ce vizitează Mănăstirea Pecersca și pe Sfântul Dimitrie al Rostovului, se întoarce la metanie și se face sihastru în Muntele Chiriacu. La 15 ianuarie, 1707, este ales episcop de Roman, iar după șapte ani se retrage din nou în pustie și întemeiază Schitul Pocrov, cu hramul „Acoperămânul Maicii Domnului". Din cauza vitregiei vremurilor, în anul 1717 pribegește în Transilvania, apoi se stabilește la Mănăstirea Pecersca. Moare în anul 1724 și este înmormântat în paraclisul Sfântul Ștefan din această lavră.


Sfântul Ierarh Sava Brancovici

Prăznuire: 24 aprilie

Date biografice: Între vlădicii care s-au ridicat împotriva încercărilor de calvinizare a credincioșilor din Transilvania este și mitropolitul Sava Brancovici. În 1656 protopopul-văduv din Ineu, Simeon Brancovici a fost ales mitropolit al Transilvaniei. După trei ani de întemnițare, mitropolitul a fost eliberat din rațiuni politice, de principele Mihail Apaffi. Bătrân și bolnav, vrednicul ierarh va trece în curând la cele veșnice, prin aprilie 1683.

Sfântul Teotim, episcopul Tomisului

Prăznuire: 20 aprilie

Date biografice: și-a desfășurat activitatea la sfârșitul sec. al IV-lea și începutul sec. al V-lea. Era de neam scit. Sfântul Teotim a fost ales Episcop al Tomisului în jurul anilor 380-395. A participat în anul 400, la un sinod local de la Constantinopol.

Preotul mărturisitor Ioan din Galeș

Prăznuire: 21 octombrie

Date biografice: A trăit în Transilvania, pe la mijlocul sec. al XVIII-lea. În luna mai 1756, a fost arestat și dus în lanțuri la Sibiu. In anul următor (1757), el a fost transferat de la Deva în Banat, iar de acolo la Graz. Se pare că de acolo, după un lung șir de ani, a fost mutat la închisoarea din Kufstein, unde își sfârșiseră viața și alți mucenici ai Ortodoxiei transilvane.

Sfântul Niceta de Remesiana

Prăznuire: 24 iunie

Date biografice: A fost Episcop de Remesiana, între anii 366-414. Sfântul Niceta era originar din Dacia Mediteraneea


Sfântul Ierarh Leontie de la Rădăuți

Prăznuire: 1 iulie

Date biografice: Sfântul Leontie s-a născut la începutul sec. al XIV-lea. Călugăr la mânăstirea Bogdana se va retrage în sihăstrie, în codrii Rădăuților, pe valea Putnei. Unde după un timp înființează un schit. Este apoi numit Episcop al nou înființatei eparhii a Rădăuților.

Preotul mărturisitor Moise Măcinic din Sibiel

Prăznuire: 21 octombrie

Date biografice: Era originar din satul Sibiel. Datorită împotrivirii sale față de uniatie, în 1752, el si preotul Moise Macinic au arestați și aruncați în închisoarea de la Kufstein. Preotul Moise Măcinic, și-a sfârșit viața în fioroasa temniță de la Kufstein.

Sfântul Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului

Prăznuire: 11 august

Date biografice: Sfântul Nifon, s-a născut în jurul anilor 1435-1440, la Moreea, Grecia. Sfântul Nifon a fost păstorul Tesalonicului între anii 1483-1486. A fost patriarh al Constantinopolului între 1486-1488 și 1496-1498. Intre 1498 și 1505 este mitropolit al Unglovlahiei. A murit la 11 august 1508, la vârsta de 90 de ani.

Sfântul Ierarh Petru Movilă, mitropolitul Kievului

Prăznuire: 22 decembrie

Date biografice: S-a născut la Suceava, probabil în anul 1596. A fost tuns în monahism, la Lavra Pecerska, după anul 1625. În toamna anului 1627 a fost ales egumen al mânăstirii, la vârsta de 31 de ani. La 28 aprilie 1633 va fi hirotonit arhiereu, în catedrala cu hramul Adormirea Maicii Domnului din Lvov în urma alegerii sale ca mitropolit „al Kievului, Haliciului și a toată Rusia”. După o păstorire de 13 ani, mitropolitul Petru Movilă a trecut la cele veșnice, în ziua de 1 ianuarie 1647, fiind îngropat în biserica cea mare a mânăstirii Pecerska.

Sfântul Ierarh Simion Ștefan al Transilvaniei

Prăznuire: 24 aprilie

Date biografice: A fost mitropolit al Transilvaniei între anii 1643-1656. Ierarh cărturar, traducător, editor al Noului Testament de la Bălgrad (1648).

Sfântul Ierarh Varlaam al Moldovei

Prăznuire: 30 august

Date biografice: S-a născut în jurul anului 1590, în satul Borcești. A intrat în monahism la schitul Zosim, pe valea pârâului Secu, unde a învățat greaca și slavona. Unul din întemeietorii limbii române literare, a tradus Scara Sf. Sf. Ioan din Sinai; a fost sfetnic al domnitorului Miron Barnovski al Moldovei apoi mitropolit al Moldovei între anii 1632-1653. A înființat prima tipografie românească. A publicat în română lucrările Cazania, Cele șapte taine, Răspunsul împotriva catehismului calvinesc, Pravila, Paraclisul Născătoarei de Dumnezeu etc. S-a ocupat de organizarea Sinodul de la Iași din 1642. S-a îngrijit de construcția bisericii Sf. Trei Ierarhi din Iași, unde a așezat moaștele Sf. Parascheva. A contribuit la înființarea Academiei domnești de la Iași. S-a retras la Mănăstirea Secu în 1653, unde a rămas până la moartea sa, în 1657. Pe 12 februarie 2007, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în rândul sfinților, rânduindu-i ca dată de prăznuire ziua de 30 august.

Cuvioși

Cuviosul Antipa de la Calapodești

Prăznuire: 10 ianuarie

Date Biografice: S-a născut în anul 1816, în satul Calapodești, din județul Bacău. La vârsta de 20 de ani a intrat ca frate în obștea mânăstirii Căldărușani. Aici va rămâne timp de 2 ani, după care va pleca la Sfântul Munte. In 1865 va poposi la mânăstirea Valaam, Rusia, unde își va da viața în mâinile Domnului, în ziua de 10 ianuarie 1882, la vârsta de 66 de ani.

Cuviosul Antonie de la Iezeru-Vâlcea

Prăznuire: 23 noiembrie

Date Biografice: S-a născut într-unul din satele subcarpatice ale județului Vâlcea. Este tuns călugăr în schitul Iezeru-Vâlcea. In 1690 se va retrage, în muntele Iezeru unde va găsi o peșteră mică, unde își va petrece în nevoințe îndelungate până la sfârșitul vieții sale. Cuviosul Antonie și-a dat viața în mâinile Domnului, înainte de anul 1714.

Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica

Prăznuire: 3 decembrie

Date Biografice: Cuviosul Gheorghe (1730 – 1806) - ardelean din Sălistea Sibiului – a intrat în monahism la Sfântul Munte Athos în 1752, la mânăstirea Vatoped. In anul 1763 vine la Mânăstirea Dragomirna, iar din anul 1775 se mută la Mânăstirea Secu. In 1781 Mitropolitul Tării Românești Grigorie al II-lea îi încredințează schitul Cernica, părăsit de 30 de ani. Roadele cârmuirii sale la Cernica au făcut ca în 1793 Mitropolitul Filaret al II-lea să-i dea în seamă și mânăstirea Căldărușani, conducându-le pe amândouă din aprilie 1794 și până la moartea sa în 3 decembrie 1806

Sfântul ierarh Grigorie Dascălul

Prăznuire: 22 iunie

Date Biografice: S-a născut în Bucuresti la 1765, a studiat la Școala Sfântul Sava. S-a închinoviat la Mânăstirea Neamț în anul 1790 și apoi a fost hirotonit ierodiacon și ieromonah. In ianuarie 1823 este ales Mitropolit al Unglovlahiei. În ianuarie 1829 a fost înlăturat din scaun, fiind exilat la Chișinău (până în ianuarie 1832), apoi la Buzău (februarie 1832 - aprilie 1833) și Căldărușani (aprilie- august 1833). In 1833 își reia activitatea ca mitropolit până la 22 iunie 1834, când trece la Domnul. A fost un mare cărturar și mitropolit.

Cuviosul Daniil Sihastrul

Prăznuire: 18 decembrie

Date Biografice: S-a născut pe la începutul sec. al XV-lea, într-un sat din apropierea orașului Rădăuți. Se călugarește cu numele de David apoi pleca de la Rădăuți, poposind la schitul Sfântul Lavrentie. După o vreme va îmbrăca schima cea mare, primind numele de Daniil, și se va retrage în munte, într-un loc tainic, pe o stâncă de pe malul pârâului Vițeul. Aici va dăltui, cu multă trudă, un paraclis, iar dedesubt, o chilie.


Cuviosul Dimitrie cel Nou din Basarabi

Prăznuire: 27 octombrie


Date Biografice: S-a născut în satul Basarabi, în secolul XIII aflat la sud de Dunăre, la 2-3 kilometri depărtare de cetatea Rusciuc, pe râul Lomului. Din tinerețe s-a călugărit trăind viața chinovitică apoi după un timp s-a retras ca sihastru pe valea râului Lom.


Cuviosul Dionisie cel Smerit

Prăznuire: 1 septembrie

Date biografice: A fost un teolog al Bisericii din secolul al VI-lea, originar din Scythia Minor (Dobrogea). A fixat cronologia erei creștine, stabilind ca punct de plecare pentru calcularea anilor data nașterii lui Hristos (cu o eroare de doar câțiva ani). A tradus mai multe lucrări cu caracter dogmatic, canonic sau de spiritualitate din limba greacă în latină.

Sfântul ierarh Dosoftei

Prăznuire: 13 decembrie

Date Biografice: Mitropolitul Dosoftei s-a născut în anul 1624 la Suceava. S-a dedicat vieții monahale la Mânăstirea Probota (1648). În 1658, eparhiile Huși și Roman. În anul 1671 devine Mitropolit al Moldovei, până la 1686, când a luat drumul greu al pribegiei pe pământ străin, în Polonia, până la trecerea sa la viața cea veșnică, în 1693. Principala operă a mitropolitului Dosoftei “Psaltirea în viersuri” apoi tipărește o Liturghie, Psaltirea slavo-romană și alte cărți

Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul

Prăznuire: 20 noiembrie


Date Biografice: Sfântul Grigorie s-a născut la Irinopolis, oraș în Decapolea Isauriei Asiei mici, către anii 780-790. Se stabilește la o mânăstire din jurul Decapolei apoi se retrage ca sihastru într-o peșteră. Sfântul a suferit asupriri din cauza iconoclaștilor . Sfântul Grigorie va trece în cămările cerești, după cum prezisese, la data de 20 noiembrie 842 în Constantinopol.


Cuviosul Gherman din Dobrogea

Prăznuire: 29 februarie

Date Biografice:
Originar tot din Sciția Minor (Dobrogea de azi), s-a născut în jurul anului 368. El l-a însoțit pe Sfântul Ioan Casian în toate călătoriile sale duhovnicești, până la Roma, străbătând astfel Palestina, pustia Egiptului și Siria. Revenit la Constantinopol, în anul 400 este hirotonit ieromonah de către Sfântul Ioan Gură de Aur. Ajunge din nou la Roma în jurul anului 405, împreună cu Sf. Ioan Casian, și rămâne acolo până la trecerea sa spre cele veșnice, în jurul anului 415.

Sfântul Cuvios Ioan Iacob Hozevitul

Prăznuire: 5 august

Date Biografice: Născut în Crainiceni, lângă Botoșani, călugărit în aprilie 1936 la Mânăstirea Neamț, a viețuit în pustiul Hozeva, Palestina, între 1938 și 1960.

Cuviosul Ioan Casian Romanul

Prăznuire: 29 februarie

Date Biografice: Originar din Sciția Minor (Dobrogea), s-a născut în jurul anului 360. Se călugărește la o mânăstire Dobrogeana. În anul 380 el își începe lungile călătorii în Răsărit, Palestina și pustiul Egiptului, pentru a cunoaște viețuirea părinților, stabilindu-se la o mănăstire din Sketis. Aici va sta timp de 7 ani. Cunoștințele și experiențele care le va dobândi aici le va folosi pentru a fonda monahismul apusean, stabilindu-se în Galia, la Marsilia. Sfântul daco-roman și-a încetat viața pământească în anul 435.


Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop

Prăznuire: 13 septembrie

Date Biografice: a fost monah la Mânăstirea Prislop, de unde se retrage mai târziu in sihăstrie pe malul râului Silvut. Aici el și-a petrecut restul zilelor în neîncetate rugăciuni și ajunări.

Sfântul Cuvios Irodion de la Lainici

Prăznuire: 3 mai

Date Biografice: A fost un cuvios călugăr care a trăit în secolul al XIX-lea, monah la mănăstirea Cernica, apoi stareț vreme de 41 de ani (1854-1900) al Mănăstirii Lainici.

Cuviosul Nicodim de la Tismana

Prăznuire: 26 decembrie

Date Biografice: Se naște în anul 1320 în satul Prislep din Serbia. Viețuiește în Sfântul Munte la mânăstirea Hilandar. De la Athos, Cuviosul Nicodim va petrece o vreme lângă Vidin, în Bulgaria. În anul 1364, vine în Țara Românească și se va stabili pe malul râului Vodița, unde va întemeia o mânăstire, cu același nume. În 1400, va ctitori mânăstirea Prislop. În ziua de 26 decembrie 1406 va trece la cele veșnice.

Sfântul Cuvios Onufrie de la Vorona

Prăznuire: 9 septembrie

Date Biografice: S-a născut în jurul anului 1700, în Rusia. In 1749, vine în ținuturile Moldovei . În anul 1764 intră în obștea Schitului Sihăstria Voronei, retrăgându-se în pustie spre liniștire. Timp de 25 de ani va viețui într-o peșteră pe malul pârâului Vorona, într-o aspră nevoință, petrecând în smerenie, înfrânare, tăcere și neîncetată rugăciune. Mânca doar o dată în zi, după apusul soarelui, iar noaptea o petrecea priveghind, ațipind doar două-trei ore pe un scaun, pentru odihna trupului după cum mărturisește Ieromonahul Nicolae, care viețuia și el în codrii Voronei. Făgăduindu-se întru totul Domnului Hristos, a îmbrăcat schima cea mare, pe care o va primi din mâna duhovnicului său, starețul Paisie, în anul 1774, la Mănăstirea Dragomirna, revenind apoi în locul nevoințelor sale, la peștera din preajma Sihăstriei Voronei. A adormit întru Domnul, la 29 martie

Sfânta Cuvioasă Paraschiva de la Iași

Prăznuire: 14 octombrie

Date Biografice: S-a născut în prima jumătate a sec al XI-lea. După ce a petrecut în pustie a mers la Ierusalim, la Locurile Sfinte, apoi în pustia Iordanului, unde a intrat într-o mănăstire de călugărițe, unde a rămas până la vârsta de 25 de ani. A adormit întru Domnul în anul 1050.

Sfântul Cuvios Paisie de la Neamț

Prăznuire: 15 noiembrie

Date Biografice: Se naște la 21 decembrie 1722, la vârsta de 12 ani, el va fi tuns rasofor, sub numele de Platon. Pleacă în Athos la Mânăstirea Pantocrator în 1746. Apoi vine în Moldova unde se stabilește la Mânăstirea Poiana Mărului, unde va fi călugărit cu numele de Paisie. In 1763 se stabilește la Mânăstirea Dragomirna iar după 4 ani va ajunge stareț al Mânăstirii Neamț. A adormit la 15 noiembrie 1794.


Cuviosul Mărturisitor Sofronie de la Cioara

Prăznuire: 21 octombrie

Date Biografice: S-a născut în satul Cioara din județul Alba. Fiind preot în timpul uniației a călătorit prin satele transilvănene propovăduind păstrarea credinței strămoșești.

Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla

Prăznuire: 7 august

Date Biografice: S-a născut în satul Vânători, jud. Neamț, pe la anul 1650. Sfânta Teodora va intra în monahism la schitul Vărzărești-Vrancea. După mai bine de un deceniu se retrage ca pustnică în Munții Neamțului unde va rămâne până la sfârșitul vieții.

Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului

Prăznuire: 15 aprilie

Date Biografice: Sfântul Vasile, starețul Mănăstirii Poiana Mărului (1692-1767) s-a născut în Rusia. Refugiat în Țările Române, se stabilește la Mănăstirea Dălhăuți, unde a fost stareț timp de 20 de ani. După aceea, împreună cu 12 ucenici, se retrage la Schitul Poiana Mărului. A fost duhovnicul Sfântului Paisie de la Neamț. Cuviosul Stareț Vasile este autorul a numeroase scrieri. A trecut la Domnul la 25 aprilie 1767.

Cuviosul Visarion Mărturisitorul

Prăznuire: 21 octombrie

Date Biografice: S-a născut în districtul Maidan din Bosnia, În 1738 este tuns în monahism la mânăstirea Sfântul Sava, de către Patriarhul Ierusalimului, primind numele de Visarion. Ajunge la Athos, și după un oarecare timp, în 1742 se reîntoarce în Serbia, la mânăstirea Pakra. În 26 aprilie 1744 a fost arestat și închis la Sibiu pentru protest față de catolicizarea forțată Transilvaniei.

Mucenici

Sfinții Mucenici Claudiu, Castor, Sempronian și Nicostrat

Prăznuire: 9 noiembrie

Date Biografice: Acești 4 mucenici au pătimit pe vremea împăratului Dioclețian (284-305). Aceștia au fost în sicrie de plumb și aruncați în apele fluviului Sava.


Sfântul Mucenic Dasie

Prăznuire: 20 noiembrie

Date Biografice: Acesta era soldat în armata romană. El a fost arestat și condamnat la moarte, iar martiriul se pare că l-a suferit la Axiopolis (Cernavodă), împreună cu alți doi martiri


Sfinții Mucenic Donat și Sfântul Mucenic Venust

Prăznuire: 21 august

Date Biografice: Donat era diacon la biserica din Singidunum. a pătimit pe vremea împăratului Dioclețian (284-305). In anul 304 Donat a fost pus în lanțuri, iar la 21 august i s-a taie capul. Sfântul Mucenic Venust era frate al Sfântului Donat, a fost martirizat prin tăierea capului.

Sfinții Mucenici Ermil și Stratonic

Prăznuire: 13 ianuarie

Date Biografice: Aceștia au trăit în ținutul Iliricului și al Dunării de mijloc, pe vremea împăratului Liciniu. Nevrând sa jertfească zeilor, împăratul a poruncit ca diaconul Ermil să fie spânzurat de un copac, iar trupul să-i fie ciopârțit cu cuțitele, după care să fie aruncat în valurile Dunării. Sfântul Stratonic s-a săvârsit în închisoare după trei zile de la moartea Sfântului Ermil


Sfinții Mucenici Epictet și Astion din Halmyris

Prăznuire: 8 iulie

Date biografice: Au pătimit în anul 290 din porunca împăratului Dioclețian în cetatea Halmyris (astăzi Murighiol, în Dobrogea). În ziua de 8 iulie i s-a tăiat capul mai întâi monahului Astion, după care preotului Epictet.

Sfântul Mucenic Emilian de la Durostor

Prăznuire: 18 iulie

Date Biografice: Oștean în armata romană, a pătimit în timpul persecuției lui Iulian Apostatul (361-363). Mărturisind pe Hristos Sfântul a fost aruncat în foc, dar a ieșit nevătămat. După care s-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci, și-a dat sufletul în mâinile lui Hristos, la data de 18 iulie 362.


Sfânta Muceniță Filofteia de la Curtea de Argeș

Prăznuire: 7 decembrie

Date Biografice: S-a născut pe la 1206 în cetatea Târnovo, din sudul Dunării. A fost ucisă de către tatăl sau cu barda pentru că dădea mâncare la săraci la numai 12 ani


Sfântul Mucenic Hermes

Prăznuire: 31 decembrie

Date Biografice: Sfântul Mucenic Hermes a slujit în biserica cetății Bononia, fiind exorcist. I s-a tăiat capul, în ziua de 31 decembrie în vremea lui Dioclețian.


Sfântul Mucenic Ioan Valahul

Prăznuire: 12 mai

Date Biografice: El s-a născut în Țara Românească în anul 1644. A fost robit de către turci și dus la Constantinopol. Pentru că nu a vrut să lepede credința și să se facă mahomedan a fost aruncat în temniță. Acolo mucenicul a fost supus la multe, cumplite și înfricoșătoare chinuri. A fost dus la spânzurătoare, în data de 12 mai 1662.


Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava

Prăznuire: 2 iunie

Date Biografice: S-a născut în cetatea Trapezunt, în jurul anului 1300. Ocupația lui de bază era negoțul. A fost martirizat de către eparhul Cetatea Albe, care era mahomedan.


Sfântul Mucenic Iuliu Veteranul

Prăznuire: 27 mai

Date Biografice: Acesta a pătimit pe vremea împăraților Dioclețian și Maximian Galeriu. Astfel, la Durostor, în provincia Moesia Inferior, a fost dus la judecată în fața dregătorului locului, Maxim, și acest soldat veteran, pe nume Iuliu, care a fost acuzat că nu vrea să asculte de poruncile împăraților și să jertfească zeilor. Astfel, în anul 304, i s-a tăiat capul.


Sfântul Mucenic Isihie

Prăznuire: 15 iunie

Date Biografice: Sfântul Isihie era ostaș creștin și făcea parte din legiunea armatei romane. Sfântul Isihie s-a încununat cu moartea martirică la 15 iunie, prin tăierea capului, și astfel și-a dat viața în mâinile Domnului.


Sfântul Mucenic Lup

Prăznuire: 23 august

Date Biografice: Acesta a trăit în cetatea Novae, de lângă Dunărea de Jos (actualmente orașul Siștov din Bulgaria), ca sclav. A fost străpuns de ascuțișul sabiei păgânești, datorită credinței sale creștine, în data de 23 august, anul 304.


Sfântul Mucenic Montanus, preotul, și soția sa, Maxima

Prăznuire: 26 martie

Uluit de curajul celor doi, Probus a afirmat că: “Voi, creștinii, sunteți nebuni, nu prețuiți viața”, iar Sfântul Montanus, folosindu-se de cuvintele Sf. Ap. Pavel, i-a răspuns că ”Dumnezeu și-a ales pe cele nebune ale lumii, ca să rușineze pe cei înțelepți” (I Cor. 1, 27). Înfuriat și mai tare, Probus a poruncit ca preotul Montanus să fie aruncat în râu, împreună cu soția sa. Auzind aceasta, fericiții mucenici au primit-o cu nespusă bucurie, mulțumind și slăvind pe Dumnezeu pentru că i-a învrednicit de o așa moarte mucenicească. Astfel, slujitorii păgânești i-au dus pe cei doi neînfricați fii ai Bisericii la malul râului Sava, unde le-au legat câte o piatră de gât, și i-au aruncat în apele învolburate. Acestea s-au întâmplat în data de 26 martie a anului 304. Apele însă au scos la mal trupurile celor doi mucenici, astfel încât credincioșii le-au ridicat, în ascuns, și le-au păstrat cu scumpătate, ca pe niște odoare de mare preț, ca fiind ale celor ce au primit cununa de martiri ai Domnului nostru Iisus Hristos Edictele de persecuție ale creștinilor, de la începutul sec. al IV-lea, prevedea dărâmarea locașurilor de cult, interzicerea adunărilor, arderea cărților sfinte și distrugerea arhivelor, pierderea averii și funcțiilor în stat pe care le deținuseră credincioșii, exilul și pedeapsa aspră a clericilor care nu apostaziau de la credința în Hristos. Dintre toate edictele de persecuție, cel dat de Dioclețian era cel mai aspru, semănând cu edictul împăratului Deciu, care declarase război general creștinismului, până la nimicirea lui totală. Prevederile acestui edict s-au aplicat cu cea mai mare strictețe și în provinciile dunărene ale Imperiului Roman, numeroși creștini și clerici căzând martiri în greaua prigoană dezlănțuită împotriva lor. Printre cetățile prigonite se afla și cetatea Singidunum (Belgradul de azi), iar printre martirii acestei cetăți s-au aflat și preotul Montanus, împreună cu soția sa, Maxima. Martiriul lor s-a petrecut astfel: văzând preotul Montanus prigoana ce se pornise împotriva creștinilor, a plecat din Singidunum la Smirnum, reședința provinciei în care locuia, unde a fost prins de prigonitori și adus în fața lui Probus, guvernatorul Pannoniei Inferior. Acesta l-a judecat pe preotul Montanus, îndemnându-l să se supună poruncilor împăratului și să aducă jertfă zeilor. Montanus a răspuns că cel ce cinstește pe zei și nu pe Dumnezeu va fi smuls din rădăcină, după cuvântul Scripturii. Amenințat cu chinuirea, Montanus a stat și mai curajos în fața guvernatorului, spunându-i că se bucură de chinuiri, deoarece îl fac părtaș la Patimile Domnului Iisus Hristos. Probius a poruncit deci ca Montanus să fie pus numaidecât la cazne, iar în timpul acestora îl întreba dacă va aduce jertfă zeilor. Răspunsul a fost dat cu bărbăție: “Mă aduc jertfă, prin chinurile acestea, Dumnezeului meu, Căruia mereu I-am jertfit”. Văzând această îndârjire, Probus a chemat pe maxima, soția preotului, crezând că femeia, mai slabă de fire fiind, se va înduioșa de chinurile soțului, și-l va îndemna să jertfească zeilor. Spre uimirea păgânului însă, Maxima a cerut și ea dusă la chinuiri, spre a fi și ea părtașă Patimilor Mântuitorului. Uluit de curajul celor doi, Probus a afirmat că: “Voi, creștinii, sunteți nebuni, nu prețuiți viața”, iar Sfântul Montanus, folosindu-se de cuvintele Sf. Ap. Pavel, i-a răspuns că ”Dumnezeu și-a ales pe cele nebune ale lumii, ca să rușineze pe cei înțelepți” (I Cor. 1, 27). Înfuriat și mai tare, Probus a poruncit ca preotul Montanus să fie aruncat în râu, împreună cu soția sa. Auzind aceasta, fericiții mucenici au primit-o cu nespusă bucurie, mulțumind și slăvind pe Dumnezeu pentru că i-a învrednicit de o așa moarte mucenicească. Astfel, slujitorii păgânești i-au dus pe cei doi neînfricați fii ai Bisericii la malul râului Sava, unde le-au legat câte o piatră de gât, și i-au aruncat în apele învolburate. Acestea s-au întâmplat în data de 26 martie a anului 304. Apele însă au scos la mal trupurile celor doi mucenici, astfel încât credincioșii le-au ridicat, în ascuns, și le-au păstrat cu scumpătate, ca pe niște odoare de mare preț, ca fiind ale celor ce au primit cununa de martiri ai Domnului nostru Iisus Hristos

Pr. Prof Dr. Ioan I. Rămureanu, Sfântul Montanus, preotul, și soția sa, Maxima, în vol. „Sfinți români și apărători…”, ed. cit. , p.141

Sfinții Mucenici Nicandru și Marcian

Prăznuire: 8 iunie

Date Biografice: Aceștia erau ostași creștini în armata romană de la Dunăre. Au fost aruncați în închisoare din porunca împăratului, după care au fost dați la chinuri, înțepați cu sulița, pârjoliți în foc, aruncați pe cărbuni aprinși și bătuți cu toiege. Ei însă au rămas statornici în credință. S-au săvârșit prin tăierea capului.


Sfântul Mucenic Oprea Nicolae din Săliște

Prăznuire: 21 octombrie

Date Biografice: Acesta a fost țăran, contemporan preoții Ioan din Galeș și Moise Măcinic din Sibiel, cu acesta din urmă fiind și tovarăș de suferință în închisoare. Mergând la Viena, la Curtea Împărăteasca au fost arestați și aruncați în închisoarea de la Kufstein, în care își vor găsi sfârșitul.

Sfinții Mucenici Pasicrat și Valentin

Prăznuire: 24 aprilie

Date Biografice: Au pătimit în cetatea Durostor acești doi frați, sfinți mucenici, Pasicrat și Valentin. În 298 ei au fost arestați și au fost duși la comandantul legiunii. Nevrând să jertfească zeulu Appolo au fost condamnați la moarte, prin tăierea capului.


Sfântul Mucenic Romul și Sfântul Mucenic Silvan

Prăznuire: 21 august

Date Biografice: Acesta a fost contemporan cu Donat diaconul, și slujea ca preot în cetatea Smirnum. Pornindu-se însă prigoana împotriva creștinilor, preotul Romul a fost prins și dus în localitatea Cibales, aproape de Smirnum, unde a fost judecat și osândit la moarte, prin tăierea capului cu sabia Sfântul Silvan slujea ca diacon în aceeași biserică unde slujea și Romul preotul. El a fost prins odată cu Romul, și dus la Cibales, unde a primit aceeași soartă ca și Romul preotul în anul 304

Sfântul Mucenic Sava de la Buzău

Prăznuire: 12 aprilie

Date Biografice: Sfântul Sava s-a născut pe la anul 334 într-un sat din zona Buzăului. Prin anii 369-372, regele got Atanaric a dezlănțuit o cumplită prigoană asupra creștinilor. A fost martirizat in 372

Sfântul sfințit mucenic Teodosie de la Brazi

Prăznuire: 22 septembrie

Date Biografice: Sfântul Ierarh Martir Teodosie al II-lea, Mitropolitul Moldovei. S-a născut în ținutul Vrancei, în prima jumătate a secolului al XVII-lea. A fost egumen al Mânăstirii Bogdana, episcop de Rădăuți (1670), episcop al Romanului (1671) și mitropolit al Moldovei (1674). Din cauza prigonirilor turcilor si tătarilor, tolerate de domnitorul Moldovei, Dumitrașcu Voda, va lua atitudine, motiv pentru care este judecat, silit să se retragă din scaunul de mitropolit și exilat la Mânăstirea „Sfântul Sava” din Iași. Ulterior se va retrage în zona de sud a Moldovei, îngrijindu-se de reconstruirea schitului Brazi. In 1688 a fost din nou arestat si chinuit din ordinul lui Dumitrașcu Voda. In 1694, în timpul unei invazii, un grup de tătari au atacat schitul Brazi, chinuindu-l pe Mitropolitul Teodosie și cerându-i să le predea odoarele sfinte ale mânăstirii. Mitropolitul Teodosie s-a opus, motiv pentru care tătării i-au tăiat capul.

Sfinții Mucenici Zotic, Atal, Camasis și Filip de la Niculițel

Prăznuire: 4 iunie

Date Biografice: Este posibil ca acești patru mucenici să fi pătimit în așezarea urbană de la Noviodunum.

Voievozi

Sfinții Martiri Brâncoveni

Prăznuire: 16 august

Date biografice: Sfinții Brâncoveni au fost martirizați de către turci. Ei sunt Constantin Vodă Brâncoveanu, cei patru fii ai săi (Constantin, Ștefan, Radu și Matei) și sfetnicul Ianache.

Sfântul Voievod Neagoe Basarab

Prăznuire: 26 septembrie

Neagoe Basarab a fost voievod al Țării Românești între anii 1512-1521. În timpul domniei sale, spiritualitatea ortodoxă a cunoscut o perioadă de înflorire. A fost ctitorul Mănăstirii Curtea de Argeș.

Dreptcredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt

Prăznuire: 2 iulie

Date biografice: A fost cel mai de seamă voievod al Moldovei, domnind între 14 aprilie 1457 și 2 iulie 1504. A avut o strălucită domnie de 47 de ani și a ridicat tot atâtea biserici si mânăstiri.


Articole înrudite

Note

  1. Act sinodal al Bisericii Ortodoxe Autocefale Române privind canonizarea unor sfinți români, 20 iunie 1992

Legături externe

Unelte personale
Spații de nume
Variante
Acțiuni
Navigare
Donate

Please consider supporting OrthodoxWiki. FAQs

Trusa de unelte
În alte limbi