Sinaxar al Sfinților Români

De la OrthodoxWiki
(Redirecționat de la Sinaxar al Sfinţilor Români)
Salt la: navigare, căutare

Cuprins

La 20 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca „de acum şi până la sfârşitul veacurilor, în întreaga Biserică Ortodoxă Română, să se numere cu sfinţii şi să se cinstească după pravilă cu slujbă specială şi cu acatist toţi sfinţii din neamul românesc, ştiuţi şi neştiuţi, pentru a căror cinstire se instituie „Duminica Sfinţilor Români”, care va fi aşezată în calendarul Bisericii noastre, în fiecare an, a doua Duminică după Pogorârea Duhului Sfânt, arătându-se prin aceasta lucrarea Sfântului Duh în Biserica noastră de-a lungul veacurilor”.[1]

S-a hotărât atunci ca, în această duminică, să fie amintiţi şi cinstiţi cu evlavie: sfinţii ierarhi, preoţi şi diaconi slujitori ai Bisericii Ortodoxe Române, care s-au săvârşit muceniceşte şi au mărturisit şi au apărat cu jertfelnicie credinţa ortodoxă, neamul şi ţara noastră; sfinţii cuvioşi şi cuvioase care s-au săvârşit trăind deplin viaţa călugărească şi care, prin pilda vieţii lor şi prin rugăciune, au hrănit duhovniceşte pe toţi drept-credincioşii; sfinţii martiri din orice treaptă harică sau stare obştească şi toţi aceia care prin pătimirile şi sângele lor martiric au primit cununa sfinţeniei; sfinţii români ucişi de oştile păgâne sau ale altor asupritori de-a lungul veacurilor, precum şi cei care au căzut în luptă cu aceştia sau în amară robie pentru credinţă, Biserică şi neam; sfinţii care s-au săvârşit luptând cu arma cuvântului pentru apărarea credinţei, a Bisericii Ortodoxe şi a bine-credincioşilor ei fii şi toţi ceilalţi sfinţi creştini ortodocşi români din toate timpurile şi de pretutindeni, ştiuţi şi neştiuţi, care au sporit în dragostea pentru Hristos, fapte bune, rugăciune şi virtuţi creştine, pe care Dumnezeu i-a scris în Cartea Vieţii.

Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat

Prăznuire: 30 noiembrie

Date Biografice: Apostolul Românilor, era originar din Betsaida, Galileea, a propovăduit Evanghelia lui Hristos în Dobrogea, părţile cele ce ajung până la fluviul Dunărea. A fost martirizat în anul 65 în Patras, Grecia, fiind răstignit pe o cruce în formă de X.

Ierarhi şi preoţi

Sfântul Ierarh Andrei Şaguna al Transilvaniei

Prăznuire: 30 noiembrie

Date biografice: Născut la Mişcolţ, Ungaria pe 20 ianuarie 1808. A fost mitropolit ortodox al Transilvaniei, apărător al drepturilor ortodocşilor şi ale românilor din Transilvania.

Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul

Prăznuire: 27 septembrie

Date biografice: Născut în Iviria, Georgia de azi, în 1650. A fost egumen la mânăstirea Snagov din 1696, la 16 martie 1705 este ales Episcop de Vâlcea iar la 28 ianuarie 1708 este ales Mitropolit al Unglovlahiei (Tara Românească) pana 1716, când a fost exilat de către Domnitor Muntele Sinai. În drum spre locul exilului, a fost ucis de ostaşii ce-l însoţeau.


Sfântul Bretanion, Episcopul Tomisului

Prăznuire: 25 ianuarie

Date biografice: Era originar din Capadocia, a fost numit episcop al Tomisului în anul 360. A participat la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea. A fost un aprig apărător al ortodoxiei din eparhia sa, contra ereziei ariene . Bretanion a condus biserica Tomisului până aproape de anul 381 când s-a mutat către Domnul, în ziua de 25 ianuarie


Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica

Prăznuire: 11 aprilie

Date biografice: S-a născut în data de 7 octombrie 1787, în Bucureşti, în suburbia Sântul Visarion, uliţa Lefterescu... ...Ştiindu-şi sfârşitul apropiat, în Joia Mare, la 28 martie 1868, Sfântul a chemat la sine 7 preoţi care i-au slujit Sf. Maslu, iar în ziua de Paşti s-a împărtăşit cu Sfintele Taine. In zorii zilei de joi, 11 aprilie, după ce un preot îi citise Utrenia, s-a făcut sănătos definitiv, s-a sculat şi s-a îmbrăcat cu toate hainele de îngropare, i-a binecuvântat pe cei de faţă, şi şi-a dat duhul în mâinile Domnului, rezemat cu capul pe pieptul părintelui Ghermano. S-a născut în data de 7 octombrie 1787, în Bucureşti, în suburbia Sântul Visarion, uliţa Lefterescu. Părinţii săi erau de condiţie mijlocie, pe nume Antonie şi Floarea Antonescu. Din Botez, pruncul a primit numele de Constantin, naşă fiindu-i Luxandra Văcărescu, soţia Banului Barbu Văcărescu şi mama poetului Enăchiţă Văcărescu. Mai târziu, mama Sfântului ierarh se va călugări la mânăstirea Pasărea, devenind schimonahia Filofteia, mutându-se la Domnul în data de 8 noiembrie 1833. Constantin a fost astfel de mic crescut într-un mediu creştin, sub ochiul veghetor al unei mame evlavioase şi iubitoare de copii, în cinstirea şi dragostea de Dumnezeu şi de oameni. La vârsta potrivită, el a fost dat de către părinţi la şcolile române ce se aflau atunci în Bucureşti, unde a învăţat şi limba greacă.[2] Urmând unei chemări lăuntrice, tânărul Constantin îşi va lăsa casa şi părinţii şi va intra, la vârsta de 20 de ani, ca frate la mânăstirea Cernica. Aici era fusese dus de mic de mama sa, care preţuia în mod deosebit pe stareţul Gheorghe şi ucenicii săi. La intrarea în mânăstire, Constantin va fi primit de stareţul Timotei, care l-a încredinţat spre ascultare încercatului duhovnic Pimen. În scurt timp, el va câştiga iubirea şi admiraţia călugărilor, prin virtuţile sale duhovniceşti. La data de 12 noiembrie 1808, tânărul Constantin va fi tuns călugăr, sub numele de Calinic, iar după o lună va fi hirotonit ierodiacon în biserica Sfântul Nicolae de la cernica de către mitropolitul cărturar bulgar Sofronie al Vraţei, care era atunci refugiat la Bucureşti. Astfel, tânărul ierodiacon a adăugat nevoinţe peste nevoinţe, încât se spunea despre el că nu dormea întins pe pat, ci aţipea puţin, aşezat rezemat cu mâinile pe un scaun, îmbrăcat şi cu mijlocul încins cu o curea lată. În 1812, împreună cu duhovnicul său, Pimen, Sfântul Calinic a fost trimis în Moldova pentru strângerea de ajutoare în vederea reparării bisericii Sfântul Nicolae, care se stricase la cutremurul din 1802. Cu acest prilej el a putut cerceta mânăstirile care aveau rânduiala Cuviosului Paisie. La scurtă vreme după aceasta, duhovnicul său va pleca la Athos, iar Sfântul Calinic va rămâne sub îndrumarea Părintelui Dorotei. În anul 1813, când mulţi preoţi muriseră de ciumă, Sfântul Calinic a fost hirotonit preot, împotriva voinţei lui, în biserica din mahalaua Batiştei, şi a primit sarcina de a fi duhovnicul şi marele ecleziarh al mânăstirii Cernica.[3] În calitatea sa de duhovnic el era cercetat pentru sfat şi mângâiere de mai toţi părinţii şi fraţii, dar şi de lume din afara mânăstirii, chiar şi mitropolitul de la acea dată, Nectarie. În acest fel, deşi tânăr, Sfântul Calinic ajunsese, de fapt, cârmuitor peste mănăstire şi povăţuitor sufletesc al vieţuitorilor ei, deoarece bătrânul stareţ, Dorotei, îi încredinţase conducerea tuturor treburilor mânăstirii. Îmbătrânind, stareţul Dorotei dorea să-l lase în locul său pe Pimen. De aceea îl va trimite pe Sfântul Calinic la Athos, împreună cu un alt monah, Dionisie, care cunoştea limba turcă, pentru a-l aduce pe Pimen la Cernica. Obştea mânăstirii însă nu l-a privit cu ochi buni pe Pimen, deoarece silise pe călugări la o viaţă prea aspră. În această situaţie, a trebuit să se facă alegere de stareţ, iar întreaga obşte l-a ales pe Calinic. Astfel, la o vârstă de nici 30 de ani, în 1818, la numai 11 ani de la intrarea în mânăstire, Sfântul Calinic va deveni stareţul marii mânăstiri bucureştene, având asupra sa o grea povară de purtat. Însă el s-a dovedit a fi nu numai un bun povăţuitor sufletesc, ci şi un neîntrecut organizator, deoarece în mai puţin de doi ani a reuşit să ducă la bun sfârşit lucrările de restaurare şi pictură ale bisericii Sfântul Nicolae, din ostrovul cel mare de la Cernica, înzestrând-o cu toate cele de trebuinţă. Pentru aceste mari calităţi ale sale, mitropolitul Dionisie Lupu îl va cinsti pe Sfântul Calinic, în 9 aprilie 1820, cu vrednicia de arhimandrit. Cum conducerea mânăstirii punea diferite probleme, Sfântul Calinic a încercat de la început să impună ordine şi disciplină duhovnicească, alcătuind în scris povăţuiri clare şi cuprinzătoare; totodată el s-a îngrijit de înfiinţarea unei biblioteci, care să cuprindă cele mai însemnate cărţi de cultură teologică şi zidire sufletească, iniţiind un curent cărturăresc printre monahii cernicani. Dar cea mai însemnată lucrare a sa a fost zidirea bisericii cu hramul Sfântului Gheorghe-Purtătorul de Biruinţă, între anii 1831-1832, refăcută tot de Sfântul Calinic în anul 1838, în urma cutremurului de atunci. În 1846, neobositul stareţ a început să construiască biserica mânăstirii Pasărea, iar un an mai târziu aceasta va fi sfinţită. Tot prin grija lui s-a mai ctitorit şi mânăstirea Ghighiu, da lângă Ploieşti. Astfel, Sfântul Calinic dădea dovadă şi de o rară măiestrie de constructor, el singur întocmind planurile bisericilor pe care le construia. Oriunde ajungea, în jurul lui răsăreau cu repeziciune biserici şi mânăstiri, astfel că timp de 31 de ani, cât a condus mânăstirea Cernica, a făcut din aceasta un colţ de Rai, o mică grădină a Maicii Domnului, strălucind de lumină şi pace, de rugăciune în smerenie şi în muncă, de milostenie. Ucenicii săi mărturiseau că Sfântul era înzestrat cu daruri divine, spunând despre acesta că era capabil să desluşească cu uşurinţă gândurile oamenilor şi că nu era cu putinţă să fie minţit. De aceea, mânăstirea Cernica va deveni treptat o şcoală model a întregului monahism românesc, iar Sfântul Calinic cel care a dezvoltat în gradul suprem cele trei însuşiri ale spiritualităţii cernicane: ascetismul, milostenia şi preocuparea practic-gospodărească.[4] Activitatea de realizări pe plan administrativ nu a exclus viaţa lui de taină, de trăire în Hristos, prin posturi, privegheri şi îndelungi osteneli. Adeseori el postea aproape de limita puterilor omeneşti, iar chiar şi după alegerea sa de episcop, el a continuat să poarte aceeaşi haină groasă de şiac, postind şi priveghind ca şi înainte. Pe lângă darul citirii în sufletele şi gândurile oamenilor, Sfântul Calinic primise şi harisma dumnezeiască a facerii de minuni. În 1821, cu puterea rugăciuni, el a izbăvit obştea mânăstirii şi mulţimea de bucureşteni ce se refugiaseră acolo, de furia turcilor, care înconjuraseră mânăstirea şi erau hotărâţi să omoare pe toţi cei de acolo. Tot Sfântul Calinic a tămăduit o femeie stăpânită de un duh necurat, iar citind rugăciunile de dezlegare din slujba înmormântării, la căpătâiul unui mort rămas neputrezit, trupul acestuia s-a prefăcut în ţărână. meşterul Costache, care a lucrat la clădirea catedralei din Râmnic, istoriseşte cum Sfântul l-a tămăduit pe fiul său, bolnav de epilepsie. Toate acestea însă au determinat pe unii ambiţioşi să încerce omorârea Sfântului, prin otrăvire. Dar, cu puterea Sfântului Duh, a rămas nevătămat, fiind chemat de Dumnezeu pentru a păstori episcopia de la Râmnic, ceea ce s-a şi întâmplat la 15 septembrie 1850, la vârsta de 63 de ani. La 26 octombrie 1850 va fi hirotonit arhiereu, după care se va despărţi cu greu de Cernica, luând cu sine totuşi, câţiva monahi, ca să-i slujească în eparhie, printre care şi ucenicii săi apropiaţi, fraţii Orest şi Anastasie Baldovin. Sosind la Craiova, unde se mutase scaunul episcopiei din pricina incendiului de la Râmnic, din primăvara lui 1847, el a căutat să-şi cunoască eparhia sa, prin dese vizite canonice. În urma acestora, Sfântul a văzut starea jalnică în care se afla eparhia, şi de aceea a căutat să ia imediat măsurile necesare pentru întărirea vieţii bisericeşti de aici. Astfel, va redeschide Seminarul teologic de la Râmnic concomitent cu refacerea catedralei episcopale de la Râmnic, distrusă în urma incendiului, pe care o va termina în 1856. O altă mare realizare a vestitului ierarh o va reprezenta schitul Frăsinei, construit în 1763 şi văduvit de petrecerea monahilor. În 1863, Sfântul Calinic va construi acolo o nouă biserică, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, precum şi chilii şi clopotniţă. În vieţuirea acestui schit, Sfântul va introduce rânduiala atonită, şi este celebru „blestemul” pe care acesta l-a făcut cu privire la hotarele acestui schit, ca nici o femeie să nu calce acolo. De altfel , el va vindeca pe fiica unui sătean al Frăsineiului, deoarece aceasta se îmbolnăvise pentru că trecuse din greşeală hotarul schitului, alergând după un animal. Pentru ca bisericile să aibă cărţile necesare pentru cult şi pentru pregătirea clerului, Sfântul Calinic va înfiinţa, cu mijloace proprii tipografia „Kallinik Rîmnik”, care va începe să lucreze din 1861. La această tipografie, printre alte lucrări, va apare şi marea lucrare a epocii, colecţia de Minee, precum şi Tipicul bisericesc, Manualul de pravilă bisericească, Evanghelia, Octoihul, Liturghierul, Acatistierul, Carte folositoare de suflet şi Învăţătură pentru duhovnici. O importantă lucrare tipărită aici, şi care are ca autor pe Sfântul Calinic este şi Pravila mânăstirească, pravilă după care s-a condus obştea mânăstirii Cernica şi a schitului de la Frăsinei. Astfel, prin înfiinţarea acestei tipografii, Sfântul Calinic va reînvia trecutul de glorie culturală şi artistică a înaintaşilor săi, episcopii Antim Ivireanul, Damaschin, Climent, Chesarie şi Filaret, fiind apreciat de personalităţile vremii, ca patriarhul Chiril al Ierusalimului, domnitorul Alexandru Ioan Cuza, ţarul Rusiei, Nicolae I, care îi va şi acorda, în ianuarie 1854, Crucea Sfântul Vladimir, clasa a 3-a. Anii bătrâneţii începuseră să-i bată pe umeri însă, drept pentru care, la 18 septembrie 1857, Sfântul Calinic îşi va scrie testamentul (diata), care îi oglindeşte întreaga viaţă ca fiind o sfântă dăruire în smerenie, întru dragostea ui Dumnezeu şi a semenilor. Suferind de dureri de cap, pe care le căpătase din cauza efortului ascetic extraordinar, precum si de dureri de stomac, el va pleca din scaunul de la Râmnic, la 24 mai 1867, fără să primească aprobare pentru aceasta, la Cernica, de care rămăsese legat tot timpul, şi pe care nu o va mai părăsi niciodată. Din respect pentru Sfântul Calinic, guvernul nu i-a retras titulatura, astfel că el a rămas până la sfârşitul zilelor tot în funcţia de episcop titular al Râmnicului. Ştiindu-şi sfârşitul apropiat, în Joia Mare, la 28 martie 1868, Sfântul a chemat la sine 7 preoţi care i-au slujit Sf. Maslu, iar în ziua de Paşti s-a împărtăşit cu Sfintele Taine. In zorii zilei de joi, 11 aprilie, după ce un preot îi citise Utrenia, s-a făcut sănătos definitiv, s-a sculat şi s-a îmbrăcat cu toate hainele de îngropare, i-a binecuvântat pe cei de faţă, şi şi-a dat duhul în mâinile Domnului, rezemat cu capul pe pieptul părintelui Ghermano. Înmormântarea a avut loc sâmbătă, 13 aprilie 1868, la care a participat mitropolitul primat al României, Nifon, împreună cu un numeros sobor de ierarhi şi preoţi, însoţiţi fiind de un numeros public, sosit din împrejurimi. Sfântul Calinic a fost îngropat în biserica Sfântul Gheorghe, ctitoria sa. Pentru curăţia vieţii sale, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca să fie trecut în rândurile sfinţilor. Festivităţile proclamării solemne a canonizării au avut loc tot la Cernica în zilele de 21 şi 23 octombrie 1955, când tot atunci au fost dezgropate şi moaştele sale, care au fost aşezate într-o raclă şi păstrate până azi în biserica ctitorită de el. Prăznuirea a fost fixată la data trecerii sale către Domnul, 11 aprilie, iar tot atunci au fost alcătuite şi slujbele de pomenire ale Sfântului, precum şi viaţa sa şi felul zugrăvirii chipului său. [5] Prin faptele sale, Sfântul Calinic a strălucit ca o stea luminoasă pe firmamentul întregii Biserici Ortodoxe Ecumenice, fiind şi o podoabă aleasă a Bisericii Româneşti şi un ocrotitor puternic al poporului român. De aceea şi Însuşi Dumnezeu l-a proslăvit, dăruind sfintelor sale moaşte puterea săvârşirii de minuni.

[1] Pr. Prof. Ion Ionescu, „Sfântul Ierarh Calinic Cernicanul”, în vol.„Sfinţi români şi apărători…”, ed. cit. , p.520. [2] Pr. Prof. Ene Branişte, Aspecte şi momente din activitatea Sfântului ierarh Calinic de la Cernica, în G. B. , XXVIII (1969), nr 1-2, p. 69. [3] Ibidem, p. 70-71. [4] Pr. Prof. D. Stănioae, Predică rostită la 24 octombrie 1955, cu ocazia canonizării Sfântului ierarh Calinic, la mânăstirea Cernica, în B. O. R. LXXIII (1955), nr. 11-12, p. 1164. [5] Vezi B. O. R. , LXXIII, (1955), nr. 11-12, p. 1137-1172.

Sfântul Ierarh Ghelasie de la Râmeţ

Prăznuire: 30 iunie

Date biografice: A vieţuit în secolul al XIV-lea.A pustnicit pe valea pârâului Râmeţ. În 1377 Sfântul Ghelasie era arhiepiscop în Transilvania.

Sfântul Ierarh Iachint de Vicina

Prăznuire: 28 octombrie

Date biografice: A trăit în secolul al XIV-lea: a fost ultimul păstor al Mitropoliei de Vicina şi primul mitropolit al Ungrovlahiei (Ţara Românească).

Sfântul Irineu de Sirmium

Prăznuire: 6 aprilie

Date Biografice: A fost Episcop de Smirnum (azi Mitroviţa) începutul sec. al IV-lea. El a fost dus la judecată în faţa guvernatorului provinciei, care i-a poruncit Sfântului să să jertfească zeilor. Sfântul s-a împotrivit iar guvernatorului a poruncit ca să i se taie acestuia capul cu sabia în anul 304.

Sfântul Ierarh Ilie Iorest

Prăznuire: 24 aprilie

Date Biografice: Sfântul Ierarh şi Mărturisitor Ilie Iorest, a păstorit la Alba-Iulia între anii 1640-1643. A depus eforturi intense pentru păstrarea credinţei străbune, în faţa tendinţei de calvinizare şi catolicizare a zonei. Acestea au atras asupra sa uneltirile cârmuitorilor politici calvini ai Transilvaniei. Potrivit unor informații, în 1655 ar fi fost ales episcop al Huşilor, unde ar fi păstorit până în anul 1657.

Sfântul Iosif Mărturisitorul din Maramureş

Prăznuire: 24 aprilie

Date Biografice: Acest sfânt a fost episcop al Maramureşului. S-a născut în secolul al XVII-lea, în anul 1690 este ales episcop al Maramureşului. În anul 1701 a fost chemat la Viena, unde i s-a propus renunţarea la ortodoxie, în schimbul unor avantaje materiale. A refuzat categoric, ceea ce a dus la iscarea unui val de acuze injuste şi calomnii ce i s-au adus. În anul 1711 va reveni însă în scaunul episcopal, dar fiind slăbit de atâtea suferinţe, îşi dă viaţa în mâinile Domnului, la scurtă vreme după aceea.

Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş

Prăznuire: 15 septembrie

Date Biografice: S-a născut în 1568, în oraşul Raguza Dalmaţiei. La 15 ani intră în viaţa monahală, la mânăstirea din Ohrida, unde rămâne timp de 5 ani, după care merge la Muntele Athos, la mânăstirea Pantocrator, unde devine schimonah, cu numele Iosif. În anul 1650, Cuviosul Iosif este hirotonit arhiereu şi instalat Mitropolit al Timişoarei. Rămâne în scaunul mitropolitan timp de 3 ani, după care se retrage la mânăstirea Partoş. În acest loc, în 1656, Sfântul Iosif, în vârstă de 88 de ani şi-a încredinţat sufletul în Mâinile Domnului.

Sfântul ierarh Pahomie de la Gledin

Prăznuire: 14 aprilie

Date biografice: Episcopul Pahomie (Penciu) s-a născut în satul Gledin, judeţul Bistriţa-Năsăud în anul 1671. In 1697 a primit tunderea monahală în obştea Mănăstirii Neamţ, iar între anii 1702-1704 a fost stareţ al acestei mânăstiri După ce vizitează Mănăstirea Pecersca şi pe Sfântul Dimitrie al Rostovului, se întoarce la metanie şi se face sihastru în Muntele Chiriacu. La 15 ianuarie, 1707, este ales episcop de Roman, iar după şapte ani se retrage din nou în pustie şi întemeiază Schitul Pocrov, cu hramul „Acoperămânul Maicii Domnului". Din cauza vitregiei vremurilor, în anul 1717 pribegeşte în Transilvania, apoi se stabileşte la Mănăstirea Pecersca. Moare în anul 1724 şi este înmormântat în paraclisul Sfântul Ştefan din această lavră.


Sfântul Ierarh Sava Brancovici

Prăznuire: 24 aprilie

Date biografice: Între vlădicii care s-au ridicat împotriva încercărilor de calvinizare a credincioşilor din Transilvania este şi mitropolitul Sava Brancovici. În 1656 protopopul-văduv din Ineu, Simeon Brancovici a fost ales mitropolit al Transilvaniei. După trei ani de întemniţare, mitropolitul a fost eliberat din raţiuni politice, de principele Mihail Apaffi. Bătrân şi bolnav, vrednicul ierarh va trece în curând la cele veşnice, prin aprilie 1683.

Sfântul Teotim, episcopul Tomisului

Prăznuire: 20 aprilie

Date biografice: şi-a desfăşurat activitatea la sfârşitul sec. al IV-lea şi începutul sec. al V-lea. Era de neam scit. Sfântul Teotim a fost ales Episcop al Tomisului în jurul anilor 380-395. A participat în anul 400, la un sinod local de la Constantinopol.

Preotul mărturisitor Ioan din Galeş

Prăznuire: 21 octombrie

Date biografice: A trăit în Transilvania, pe la mijlocul sec. al XVIII-lea. În luna mai 1756, a fost arestat şi dus în lanţuri la Sibiu. In anul următor (1757), el a fost transferat de la Deva în Banat, iar de acolo la Graz. Se pare că de acolo, după un lung şir de ani, a fost mutat la închisoarea din Kufstein, unde îşi sfârşiseră viaţa şi alţi mucenici ai Ortodoxiei transilvane.

Sfântul Niceta de Remesiana

Prăznuire: 24 iunie

Date biografice: A fost Episcop de Remesiana, între anii 366-414. Sfântul Niceta era originar din Dacia Mediteraneea


Sfântul Ierarh Leontie de la Rădăuţi

Prăznuire: 1 iulie

Date biografice: Sfântul Leontie s-a născut la începutul sec. al XIV-lea. Călugăr la mânăstirea Bogdana se va retrage în sihăstrie, în codrii Rădăuţilor, pe valea Putnei. Unde după un timp înfiinţează un schit. Este apoi numit Episcop al nou înfiinţatei eparhii a Rădăuților.

Preotul mărturisitor Moise Măcinic din Sibiel

Prăznuire: 21 octombrie

Date biografice: Era originar din satul Sibiel. Datorită împotrivirii sale faţă de uniatie, în 1752, el si preotul Moise Macinic au arestați şi aruncaţi în închisoarea de la Kufstein. Preotul Moise Măcinic, şi-a sfârşit viaţa în fioroasa temniţă de la Kufstein.

Sfântul Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului

Prăznuire: 11 august

Date biografice: Sfântul Nifon, s-a născut în jurul anilor 1435-1440, la Moreea, Grecia. Sfântul Nifon a fost păstorul Tesalonicului între anii 1483-1486. A fost patriarh al Constantinopolului între 1486-1488 şi 1496-1498. Intre 1498 şi 1505 este mitropolit al Unglovlahiei. A murit la 11 august 1508, la vârsta de 90 de ani.

Sfântul Ierarh Petru Movilă, mitropolitul Kievului

Prăznuire: 22 decembrie

Date biografice: S-a născut la Suceava, probabil în anul 1596. A fost tuns în monahism, la Lavra Pecerska, după anul 1625. În toamna anului 1627 a fost ales egumen al mânăstirii, la vârsta de 31 de ani. La 28 aprilie 1633 va fi hirotonit arhiereu, în catedrala cu hramul Adormirea Maicii Domnului din Lvov în urma alegerii sale ca mitropolit „al Kievului, Haliciului şi a toată Rusia”. După o păstorire de 13 ani, mitropolitul Petru Movilă a trecut la cele veşnice, în ziua de 1 ianuarie 1647, fiind îngropat în biserica cea mare a mânăstirii Pecerska.

Sfântul Ierarh Simion Ștefan al Transilvaniei

Prăznuire: 24 aprilie

Date biografice: A fost mitropolit al Transilvaniei între anii 1643-1656. Ierarh cărturar, traducător, editor al Noului Testament de la Bălgrad (1648).

Sfântul Ierarh Varlaam al Moldovei

Prăznuire: 30 august

Date biografice: S-a născut în jurul anului 1590, în satul Borceşti. A intrat în monahism la schitul Zosim, pe valea pârâului Secu, unde a învăţat greaca şi slavona. Unul din întemeietorii limbii române literare, a tradus Scara Sf. Sf. Ioan din Sinai; a fost sfetnic al domnitorului Miron Barnovski al Moldovei apoi mitropolit al Moldovei între anii 1632-1653. A înfiinţat prima tipografie românească. A publicat în română lucrările Cazania, Cele şapte taine, Răspunsul împotriva catehismului calvinesc, Pravila, Paraclisul Născătoarei de Dumnezeu etc. S-a ocupat de organizarea Sinodul de la Iaşi din 1642. S-a îngrijit de construcţia bisericii Sf. Trei Ierarhi din Iaşi, unde a aşezat moaştele Sf. Parascheva. A contribuit la înfiinţarea Academiei domneşti de la Iaşi. S-a retras la Mănăstirea Secu în 1653, unde a rămas până la moartea sa, în 1657. Pe 12 februarie 2007, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în rândul sfinţilor, rânduindu-i ca dată de prăznuire ziua de 30 august.

Cuvioşi

Cuviosul Antipa de la Calapodeşti

Prăznuire: 10 ianuarie

Date Biografice: S-a născut în anul 1816, în satul Calapodeşti, din judeţul Bacău. La vârsta de 20 de ani a intrat ca frate în obştea mânăstirii Căldăruşani. Aici va rămâne timp de 2 ani, după care va pleca la Sfântul Munte. In 1865 va poposi la mânăstirea Valaam, Rusia, unde îşi va da viaţa în mâinile Domnului, în ziua de 10 ianuarie 1882, la vârsta de 66 de ani.

Cuviosul Antonie de la Iezeru-Vâlcea

Prăznuire: 23 noiembrie

Date Biografice: S-a născut într-unul din satele subcarpatice ale judeţului Vâlcea. Este tuns călugăr în schitul Iezeru-Vâlcea. In 1690 se va retrage, în muntele Iezeru unde va găsi o peşteră mică, unde îşi va petrece în nevoinţe îndelungate până la sfârşitul vieţii sale. Cuviosul Antonie şi-a dat viaţa în mâinile Domnului, înainte de anul 1714.

Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica

Prăznuire: 3 decembrie

Date Biografice: Cuviosul Gheorghe (1730 – 1806) - ardelean din Sălistea Sibiului – a intrat în monahism la Sfântul Munte Athos în 1752, la mânăstirea Vatoped. In anul 1763 vine la Mânăstirea Dragomirna, iar din anul 1775 se mută la Mânăstirea Secu. In 1781 Mitropolitul Tării Româneşti Grigorie al II-lea îi încredinţează schitul Cernica, părăsit de 30 de ani. Roadele cârmuirii sale la Cernica au făcut ca în 1793 Mitropolitul Filaret al II-lea să-i dea în seamă şi mânăstirea Căldăruşani, conducându-le pe amândouă din aprilie 1794 şi până la moartea sa în 3 decembrie 1806

Sfântul ierarh Grigorie Dascălul

Prăznuire: 22 iunie

Date Biografice: S-a născut în Bucuresti la 1765, a studiat la Şcoala Sfântul Sava. S-a închinoviat la Mânăstirea Neamţ în anul 1790 şi apoi a fost hirotonit ierodiacon şi ieromonah. In ianuarie 1823 este ales Mitropolit al Unglovlahiei. În ianuarie 1829 a fost înlăturat din scaun, fiind exilat la Chişinău (până în ianuarie 1832), apoi la Buzău (februarie 1832 - aprilie 1833) şi Căldăruşani (aprilie- august 1833). In 1833 îşi reia activitatea ca mitropolit până la 22 iunie 1834, când trece la Domnul. A fost un mare cărturar şi mitropolit.

Cuviosul Daniil Sihastrul

Prăznuire: 18 decembrie

Date Biografice: S-a născut pe la începutul sec. al XV-lea, într-un sat din apropierea oraşului Rădăuţi. Se călugarește cu numele de David apoi pleca de la Rădăuţi, poposind la schitul Sfântul Lavrentie. După o vreme va îmbrăca schima cea mare, primind numele de Daniil, şi se va retrage în munte, într-un loc tainic, pe o stâncă de pe malul pârâului Viţeul. Aici va dăltui, cu multă trudă, un paraclis, iar dedesubt, o chilie.


Cuviosul Dimitrie cel Nou din Basarabi

Prăznuire: 27 octombrie


Date Biografice: S-a născut în satul Basarabi, în secolul XIII aflat la sud de Dunăre, la 2-3 kilometri depărtare de cetatea Rusciuc, pe râul Lomului. Din tinereţe s-a călugărit trăind viaţa chinovitică apoi după un timp s-a retras ca sihastru pe valea râului Lom.


Cuviosul Dionisie cel Smerit

Prăznuire: 1 septembrie

Date biografice: A fost un teolog al Bisericii din secolul al VI-lea, originar din Scythia Minor (Dobrogea). A fixat cronologia erei creştine, stabilind ca punct de plecare pentru calcularea anilor data naşterii lui Hristos (cu o eroare de doar câţiva ani). A tradus mai multe lucrări cu caracter dogmatic, canonic sau de spiritualitate din limba greacă în latină.

Sfântul ierarh Dosoftei

Prăznuire: 13 decembrie

Date Biografice: Mitropolitul Dosoftei s-a născut în anul 1624 la Suceava. S-a dedicat vieţii monahale la Mânăstirea Probota (1648). În 1658, eparhiile Huşi şi Roman. În anul 1671 devine Mitropolit al Moldovei, până la 1686, când a luat drumul greu al pribegiei pe pământ străin, în Polonia, până la trecerea sa la viaţa cea veşnică, în 1693. Principala operă a mitropolitului Dosoftei “Psaltirea în viersuri” apoi tipăreşte o Liturghie, Psaltirea slavo-romană şi alte cărţi

Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul

Prăznuire: 20 noiembrie


Date Biografice: Sfântul Grigorie s-a născut la Irinopolis, oraş în Decapolea Isauriei Asiei mici, către anii 780-790. Se stabileşte la o mânăstire din jurul Decapolei apoi se retrage ca sihastru într-o peșteră. Sfântul a suferit asupriri din cauza iconoclaştilor . Sfântul Grigorie va trece în cămările cereşti, după cum prezisese, la data de 20 noiembrie 842 în Constantinopol.


Cuviosul Gherman din Dobrogea

Prăznuire: 29 februarie

Date Biografice:
Originar tot din Sciţia Minor (Dobrogea de azi), s-a născut în jurul anului 368. El l-a însoţit pe Sfântul Ioan Casian în toate călătoriile sale duhovniceşti, până la Roma, străbătând astfel Palestina, pustia Egiptului şi Siria. Revenit la Constantinopol, în anul 400 este hirotonit ieromonah de către Sfântul Ioan Gură de Aur. Ajunge din nou la Roma în jurul anului 405, împreună cu Sf. Ioan Casian, şi rămâne acolo până la trecerea sa spre cele veşnice, în jurul anului 415.

Sfântul Cuvios Ioan Iacob Hozevitul

Prăznuire: 5 august

Date Biografice: Născut în Crainiceni, lângă Botoșani, călugărit în aprilie 1936 la Mânăstirea Neamţ, a vieţuit în pustiul Hozeva, Palestina, între 1938 şi 1960.

Cuviosul Ioan Casian Romanul

Prăznuire: 29 februarie

Date Biografice: Originar din Sciţia Minor (Dobrogea), s-a născut în jurul anului 360. Se călugărește la o mânăstire Dobrogeana. În anul 380 el îşi începe lungile călătorii în Răsărit, Palestina şi pustiul Egiptului, pentru a cunoaşte vieţuirea părinţilor, stabilindu-se la o mănăstire din Sketis. Aici va sta timp de 7 ani. Cunoștinţele şi experienţele care le va dobândi aici le va folosi pentru a fonda monahismul apusean, stabilindu-se în Galia, la Marsilia. Sfântul daco-roman şi-a încetat viaţa pământească în anul 435.


Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop

Prăznuire: 13 septembrie

Date Biografice: a fost monah la Mânăstirea Prislop, de unde se retrage mai târziu in sihăstrie pe malul râului Silvut. Aici el şi-a petrecut restul zilelor în neîncetate rugăciuni şi ajunări.

Sfântul Cuvios Irodion de la Lainici

Prăznuire: 3 mai

Date Biografice: A fost un cuvios călugăr care a trăit în secolul al XIX-lea, monah la mănăstirea Cernica, apoi stareţ vreme de 41 de ani (1854-1900) al Mănăstirii Lainici.

Cuviosul Nicodim de la Tismana

Prăznuire: 26 decembrie

Date Biografice: Se naşte în anul 1320 în satul Prislep din Serbia. Vieţuiește în Sfântul Munte la mânăstirea Hilandar. De la Athos, Cuviosul Nicodim va petrece o vreme lângă Vidin, în Bulgaria. În anul 1364, vine în Ţara Românească şi se va stabili pe malul râului Vodiţa, unde va întemeia o mânăstire, cu acelaşi nume. În 1400, va ctitori mânăstirea Prislop. În ziua de 26 decembrie 1406 va trece la cele veşnice.

Sfântul Cuvios Onufrie de la Vorona

Prăznuire: 9 septembrie

Date Biografice: S-a născut în jurul anului 1700, în Rusia. In 1749, vine în ţinuturile Moldovei . În anul 1764 intră în obştea Schitului Sihăstria Voronei, retrăgându-se în pustie spre liniştire. Timp de 25 de ani va vieţui într-o peşteră pe malul pârâului Vorona, într-o aspră nevoinţă, petrecând în smerenie, înfrânare, tăcere şi neîncetată rugăciune. Mânca doar o dată în zi, după apusul soarelui, iar noaptea o petrecea priveghind, aţipind doar două-trei ore pe un scaun, pentru odihna trupului după cum mărturiseşte Ieromonahul Nicolae, care vieţuia şi el în codrii Voronei. Făgăduindu-se întru totul Domnului Hristos, a îmbrăcat schima cea mare, pe care o va primi din mâna duhovnicului său, stareţul Paisie, în anul 1774, la Mănăstirea Dragomirna, revenind apoi în locul nevoinţelor sale, la peştera din preajma Sihăstriei Voronei. A adormit întru Domnul, la 29 martie

Sfânta Cuvioasă Paraschiva de la Iaşi

Prăznuire: 14 octombrie

Date Biografice: S-a născut în prima jumătate a sec al XI-lea. După ce a petrecut în pustie a mers la Ierusalim, la Locurile Sfinte, apoi în pustia Iordanului, unde a intrat într-o mănăstire de călugăriţe, unde a rămas până la vârsta de 25 de ani. A adormit întru Domnul în anul 1050.

Sfântul Cuvios Paisie de la Neamţ

Prăznuire: 15 noiembrie

Date Biografice: Se naşte la 21 decembrie 1722, la vârsta de 12 ani, el va fi tuns rasofor, sub numele de Platon. Pleacă în Athos la Mânăstirea Pantocrator în 1746. Apoi vine în Moldova unde se stabileşte la Mânăstirea Poiana Mărului, unde va fi călugărit cu numele de Paisie. In 1763 se stabileşte la Mânăstirea Dragomirna iar după 4 ani va ajunge stareţ al Mânăstirii Neamț. A adormit la 15 noiembrie 1794.


Cuviosul Mărturisitor Sofronie de la Cioara

Prăznuire: 21 octombrie

Date Biografice: S-a născut în satul Cioara din judeţul Alba. Fiind preot în timpul uniației a călătorit prin satele transilvănene propovăduind păstrarea credinţei strămoşeşti.

Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla

Prăznuire: 7 august

Date Biografice: S-a născut în satul Vânători, jud. Neamţ, pe la anul 1650. Sfânta Teodora va intra în monahism la schitul Vărzăreşti-Vrancea. După mai bine de un deceniu se retrage ca pustnică în Munţii Neamţului unde va rămâne până la sfârşitul vieţii.

Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului

Prăznuire: 15 aprilie

Date Biografice: Sfântul Vasile, stareţul Mănăstirii Poiana Mărului (1692-1767) s-a născut în Rusia. Refugiat în Ţările Române, se stabileşte la Mănăstirea Dălhăuţi, unde a fost stareţ timp de 20 de ani. După aceea, împreună cu 12 ucenici, se retrage la Schitul Poiana Mărului. A fost duhovnicul Sfântului Paisie de la Neamţ. Cuviosul Stareţ Vasile este autorul a numeroase scrieri. A trecut la Domnul la 25 aprilie 1767.

Cuviosul Visarion Mărturisitorul

Prăznuire: 21 octombrie

Date Biografice: S-a născut în districtul Maidan din Bosnia, În 1738 este tuns în monahism la mânăstirea Sfântul Sava, de către Patriarhul Ierusalimului, primind numele de Visarion. Ajunge la Athos, şi după un oarecare timp, în 1742 se reîntoarce în Serbia, la mânăstirea Pakra. În 26 aprilie 1744 a fost arestat şi închis la Sibiu pentru protest faţă de catolicizarea forţată Transilvaniei.

Mucenici

Sfinţii Mucenici Claudiu, Castor, Sempronian şi Nicostrat

Prăznuire: 9 noiembrie

Date Biografice: Aceşti 4 mucenici au pătimit pe vremea împăratului Diocleţian (284-305). Aceştia au fost în sicrie de plumb şi aruncaţi în apele fluviului Sava.


Sfântul Mucenic Dasie

Prăznuire: 20 noiembrie

Date Biografice: Acesta era soldat în armata romană. El a fost arestat şi condamnat la moarte, iar martiriul se pare că l-a suferit la Axiopolis (Cernavodă), împreună cu alţi doi martiri


Sfinţii Mucenic Donat şi Sfântul Mucenic Venust

Prăznuire: 21 august

Date Biografice: Donat era diacon la biserica din Singidunum. a pătimit pe vremea împăratului Diocleţian (284-305). In anul 304 Donat a fost pus în lanţuri, iar la 21 august i s-a taie capul. Sfântul Mucenic Venust era frate al Sfântului Donat, a fost martirizat prin tăierea capului.

Sfinţii Mucenici Ermil şi Stratonic

Prăznuire: 13 ianuarie

Date Biografice: Aceştia au trăit în ţinutul Iliricului şi al Dunării de mijloc, pe vremea împăratului Liciniu. Nevrând sa jertfească zeilor, împăratul a poruncit ca diaconul Ermil să fie spânzurat de un copac, iar trupul să-i fie ciopârţit cu cuţitele, după care să fie aruncat în valurile Dunării. Sfântul Stratonic s-a săvârsit în închisoare după trei zile de la moartea Sfântului Ermil


Sfinţii Mucenici Epictet şi Astion din Halmyris

Prăznuire: 8 iulie

Date biografice: Au pătimit în anul 290 din porunca împăratului Diocleţian în cetatea Halmyris (astăzi Murighiol, în Dobrogea). În ziua de 8 iulie i s-a tăiat capul mai întâi monahului Astion, după care preotului Epictet.

Sfântul Mucenic Emilian de la Durostor

Prăznuire: 18 iulie

Date Biografice: Oştean în armata romană, a pătimit în timpul persecuţiei lui Iulian Apostatul (361-363). Mărturisind pe Hristos Sfântul a fost aruncat în foc, dar a ieşit nevătămat. După care s-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci, şi-a dat sufletul în mâinile lui Hristos, la data de 18 iulie 362.


Sfânta Muceniţă Filofteia de la Curtea de Argeş

Prăznuire: 7 decembrie

Date Biografice: S-a născut pe la 1206 în cetatea Târnovo, din sudul Dunării. A fost ucisă de către tatăl sau cu barda pentru că dădea mâncare la săraci la numai 12 ani


Sfântul Mucenic Hermes

Prăznuire: 31 decembrie

Date Biografice: Sfântul Mucenic Hermes a slujit în biserica cetăţii Bononia, fiind exorcist. I s-a tăiat capul, în ziua de 31 decembrie în vremea lui Diocleţian.


Sfântul Mucenic Ioan Valahul

Prăznuire: 12 mai

Date Biografice: El s-a născut în Ţara Românească în anul 1644. A fost robit de către turci şi dus la Constantinopol. Pentru că nu a vrut să lepede credinţa şi să se facă mahomedan a fost aruncat în temniță. Acolo mucenicul a fost supus la multe, cumplite şi înfricoşătoare chinuri. A fost dus la spânzurătoare, în data de 12 mai 1662.


Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava

Prăznuire: 2 iunie

Date Biografice: S-a născut în cetatea Trapezunt, în jurul anului 1300. Ocupaţia lui de bază era negoţul. A fost martirizat de către eparhul Cetatea Albe, care era mahomedan.


Sfântul Mucenic Iuliu Veteranul

Prăznuire: 27 mai

Date Biografice: Acesta a pătimit pe vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximian Galeriu. Astfel, la Durostor, în provincia Moesia Inferior, a fost dus la judecată în faţa dregătorului locului, Maxim, şi acest soldat veteran, pe nume Iuliu, care a fost acuzat că nu vrea să asculte de poruncile împăraţilor şi să jertfească zeilor. Astfel, în anul 304, i s-a tăiat capul.


Sfântul Mucenic Isihie

Prăznuire: 15 iunie

Date Biografice: Sfântul Isihie era ostaş creştin şi făcea parte din legiunea armatei romane. Sfântul Isihie s-a încununat cu moartea martirică la 15 iunie, prin tăierea capului, şi astfel şi-a dat viaţa în mâinile Domnului.


Sfântul Mucenic Lup

Prăznuire: 23 august

Date Biografice: Acesta a trăit în cetatea Novae, de lângă Dunărea de Jos (actualmente oraşul Siştov din Bulgaria), ca sclav. A fost străpuns de ascuţişul sabiei păgâneşti, datorită credinţei sale creştine, în data de 23 august, anul 304.


Sfântul Mucenic Montanus, preotul, şi soţia sa, Maxima

Prăznuire: 26 martie

Uluit de curajul celor doi, Probus a afirmat că: “Voi, creştinii, sunteţi nebuni, nu preţuiţi viaţa”, iar Sfântul Montanus, folosindu-se de cuvintele Sf. Ap. Pavel, i-a răspuns că ”Dumnezeu şi-a ales pe cele nebune ale lumii, ca să ruşineze pe cei înţelepţi” (I Cor. 1, 27). Înfuriat şi mai tare, Probus a poruncit ca preotul Montanus să fie aruncat în râu, împreună cu soţia sa. Auzind aceasta, fericiţii mucenici au primit-o cu nespusă bucurie, mulţumind şi slăvind pe Dumnezeu pentru că i-a învrednicit de o aşa moarte mucenicească. Astfel, slujitorii păgâneşti i-au dus pe cei doi neînfricaţi fii ai Bisericii la malul râului Sava, unde le-au legat câte o piatră de gât, şi i-au aruncat în apele învolburate. Acestea s-au întâmplat în data de 26 martie a anului 304. Apele însă au scos la mal trupurile celor doi mucenici, astfel încât credincioşii le-au ridicat, în ascuns, şi le-au păstrat cu scumpătate, ca pe nişte odoare de mare preţ, ca fiind ale celor ce au primit cununa de martiri ai Domnului nostru Iisus Hristos Edictele de persecuţie ale creştinilor, de la începutul sec. al IV-lea, prevedea dărâmarea locaşurilor de cult, interzicerea adunărilor, arderea cărţilor sfinte şi distrugerea arhivelor, pierderea averii şi funcţiilor în stat pe care le deţinuseră credincioşii, exilul şi pedeapsa aspră a clericilor care nu apostaziau de la credinţa în Hristos. Dintre toate edictele de persecuţie, cel dat de Diocleţian era cel mai aspru, semănând cu edictul împăratului Deciu, care declarase război general creştinismului, până la nimicirea lui totală. Prevederile acestui edict s-au aplicat cu cea mai mare stricteţe şi în provinciile dunărene ale Imperiului Roman, numeroşi creştini şi clerici căzând martiri în greaua prigoană dezlănţuită împotriva lor. Printre cetăţile prigonite se afla şi cetatea Singidunum (Belgradul de azi), iar printre martirii acestei cetăţi s-au aflat şi preotul Montanus, împreună cu soţia sa, Maxima. Martiriul lor s-a petrecut astfel: văzând preotul Montanus prigoana ce se pornise împotriva creştinilor, a plecat din Singidunum la Smirnum, reşedinţa provinciei în care locuia, unde a fost prins de prigonitori şi adus în faţa lui Probus, guvernatorul Pannoniei Inferior. Acesta l-a judecat pe preotul Montanus, îndemnându-l să se supună poruncilor împăratului şi să aducă jertfă zeilor. Montanus a răspuns că cel ce cinsteşte pe zei şi nu pe Dumnezeu va fi smuls din rădăcină, după cuvântul Scripturii. Ameninţat cu chinuirea, Montanus a stat şi mai curajos în faţa guvernatorului, spunându-i că se bucură de chinuiri, deoarece îl fac părtaş la Patimile Domnului Iisus Hristos. Probius a poruncit deci ca Montanus să fie pus numaidecât la cazne, iar în timpul acestora îl întreba dacă va aduce jertfă zeilor. Răspunsul a fost dat cu bărbăţie: “Mă aduc jertfă, prin chinurile acestea, Dumnezeului meu, Căruia mereu I-am jertfit”. Văzând această îndârjire, Probus a chemat pe maxima, soţia preotului, crezând că femeia, mai slabă de fire fiind, se va înduioşa de chinurile soţului, şi-l va îndemna să jertfească zeilor. Spre uimirea păgânului însă, Maxima a cerut şi ea dusă la chinuiri, spre a fi şi ea părtaşă Patimilor Mântuitorului. Uluit de curajul celor doi, Probus a afirmat că: “Voi, creştinii, sunteţi nebuni, nu preţuiţi viaţa”, iar Sfântul Montanus, folosindu-se de cuvintele Sf. Ap. Pavel, i-a răspuns că ”Dumnezeu şi-a ales pe cele nebune ale lumii, ca să ruşineze pe cei înţelepţi” (I Cor. 1, 27). Înfuriat şi mai tare, Probus a poruncit ca preotul Montanus să fie aruncat în râu, împreună cu soţia sa. Auzind aceasta, fericiţii mucenici au primit-o cu nespusă bucurie, mulţumind şi slăvind pe Dumnezeu pentru că i-a învrednicit de o aşa moarte mucenicească. Astfel, slujitorii păgâneşti i-au dus pe cei doi neînfricaţi fii ai Bisericii la malul râului Sava, unde le-au legat câte o piatră de gât, şi i-au aruncat în apele învolburate. Acestea s-au întâmplat în data de 26 martie a anului 304. Apele însă au scos la mal trupurile celor doi mucenici, astfel încât credincioşii le-au ridicat, în ascuns, şi le-au păstrat cu scumpătate, ca pe nişte odoare de mare preţ, ca fiind ale celor ce au primit cununa de martiri ai Domnului nostru Iisus Hristos

Pr. Prof Dr. Ioan I. Rămureanu, Sfântul Montanus, preotul, şi soţia sa, Maxima, în vol. „Sfinţi români şi apărători…”, ed. cit. , p.141

Sfinţii Mucenici Nicandru şi Marcian

Prăznuire: 8 iunie

Date Biografice: Aceştia erau ostaşi creştini în armata romană de la Dunăre. Au fost aruncaţi în închisoare din porunca împăratului, după care au fost daţi la chinuri, înţepaţi cu suliţa, pârjoliţi în foc, aruncaţi pe cărbuni aprinşi şi bătuţi cu toiege. Ei însă au rămas statornici în credinţă. S-au săvârşit prin tăierea capului.


Sfântul Mucenic Oprea Nicolae din Sălişte

Prăznuire: 21 octombrie

Date Biografice: Acesta a fost ţăran, contemporan preoţii Ioan din Galeş şi Moise Măcinic din Sibiel, cu acesta din urmă fiind şi tovarăş de suferinţă în închisoare. Mergând la Viena, la Curtea Împărăteasca au fost arestaţi şi aruncaţi în închisoarea de la Kufstein, în care îşi vor găsi sfârşitul.

Sfinţii Mucenici Pasicrat şi Valentin

Prăznuire: 24 aprilie

Date Biografice: Au pătimit în cetatea Durostor aceşti doi fraţi, sfinţi mucenici, Pasicrat şi Valentin. În 298 ei au fost arestaţi şi au fost duşi la comandantul legiunii. Nevrând să jertfească zeulu Appolo au fost condamnaţi la moarte, prin tăierea capului.


Sfântul Mucenic Romul şi Sfântul Mucenic Silvan

Prăznuire: 21 august

Date Biografice: Acesta a fost contemporan cu Donat diaconul, şi slujea ca preot în cetatea Smirnum. Pornindu-se însă prigoana împotriva creştinilor, preotul Romul a fost prins şi dus în localitatea Cibales, aproape de Smirnum, unde a fost judecat şi osândit la moarte, prin tăierea capului cu sabia Sfântul Silvan slujea ca diacon în aceeaşi biserică unde slujea şi Romul preotul. El a fost prins odată cu Romul, şi dus la Cibales, unde a primit aceeaşi soartă ca şi Romul preotul în anul 304

Sfântul Mucenic Sava de la Buzău

Prăznuire: 12 aprilie

Date Biografice: Sfântul Sava s-a născut pe la anul 334 într-un sat din zona Buzăului. Prin anii 369-372, regele got Atanaric a dezlănţuit o cumplită prigoană asupra creştinilor. A fost martirizat in 372

Sfântul sfinţit mucenic Teodosie de la Brazi

Prăznuire: 22 septembrie

Date Biografice: Sfântul Ierarh Martir Teodosie al II-lea, Mitropolitul Moldovei. S-a născut în ţinutul Vrancei, în prima jumătate a secolului al XVII-lea. A fost egumen al Mânăstirii Bogdana, episcop de Rădăuţi (1670), episcop al Romanului (1671) şi mitropolit al Moldovei (1674). Din cauza prigonirilor turcilor si tătarilor, tolerate de domnitorul Moldovei, Dumitraşcu Voda, va lua atitudine, motiv pentru care este judecat, silit să se retragă din scaunul de mitropolit şi exilat la Mânăstirea „Sfântul Sava” din Iaşi. Ulterior se va retrage în zona de sud a Moldovei, îngrijindu-se de reconstruirea schitului Brazi. In 1688 a fost din nou arestat si chinuit din ordinul lui Dumitraşcu Voda. In 1694, în timpul unei invazii, un grup de tătari au atacat schitul Brazi, chinuindu-l pe Mitropolitul Teodosie şi cerându-i să le predea odoarele sfinte ale mânăstirii. Mitropolitul Teodosie s-a opus, motiv pentru care tătării i-au tăiat capul.

Sfinţii Mucenici Zotic, Atal, Camasis şi Filip de la Niculiţel

Prăznuire: 4 iunie

Date Biografice: Este posibil ca aceşti patru mucenici să fi pătimit în aşezarea urbană de la Noviodunum.

Voievozi

Sfinţii Martiri Brâncoveni

Prăznuire: 16 august

Date biografice: Sfinţii Brâncoveni au fost martirizaţi de către turci. Ei sunt Constantin Vodă Brâncoveanu, cei patru fii ai săi (Constantin, Ştefan, Radu şi Matei) şi sfetnicul Ianache.

Sfântul Voievod Neagoe Basarab

Prăznuire: 26 septembrie

Neagoe Basarab a fost voievod al Ţării Româneşti între anii 1512-1521. În timpul domniei sale, spiritualitatea ortodoxă a cunoscut o perioadă de înflorire. A fost ctitorul Mănăstirii Curtea de Argeş.

Dreptcredinciosul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt

Prăznuire: 2 iulie

Date biografice: A fost cel mai de seamă voievod al Moldovei, domnind între 14 aprilie 1457 şi 2 iulie 1504. A avut o strălucită domnie de 47 de ani şi a ridicat tot atâtea biserici si mânăstiri.


Articole înrudite

Note

  1. Act sinodal al Bisericii Ortodoxe Autocefale Române privind canonizarea unor sfinţi români, 20 iunie 1992

Legături externe

Unelte personale
Spații de nume
Variante
Acțiuni
Navigare
Donate

Please consider supporting OrthodoxWiki. FAQs

Trusa de unelte
În alte limbi