Pisanie

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Pisania bisericii din lemn de la Mănăstirea Dălhăuți

Pisania (slv. писаник - pisanije) este inscripția sculptată sau pictată care se află la intrarea sau pe frontispiciul bisericilor și mănăstirilor.

Pisaniile sculptate sunt realizate din piatră sau marmoră.

De obicei pisania cuprinde o invocație religioasă, numele ctitorului sau ctitorilor, data construirii, o motivare a zidirii sfântului lăcaș și altele.

Termenul pisanie provine din limba slavonă bisericească. Vechile biserici și mănăstiri ortodoxe de pe teritoriul țărilor române au pisania scrisă cu alfabetul chirilic. Începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea pisaniile sunt scrise cu alfabetul latin.

Exemple de pisanii

Pisania Bisericii Sfânta Treime de la Mănăstirea Pasărea:

Cu ajutorul preaputernicului Dumnezeu cel în Treime slăvit, s-a clădit din temelie acest sfânt schit de călugărițe numit Pasărea în 1813 de Cucernicia Sa părintele Timotei – arhimandrit la Cernica - în numele Sfintei de Viață Făcătoarei Treimi, iar în anul 1838, ianuarie 11, zdrobindu-se biserica de cutremurul ce s-au întâmplat, iar în anul 1846 s-au dărâmat aceea și s-au ridicat aceasta din temelie, de Cucernicia Sa părintele Calinic – arhimandrit la Cernica - cu ajutorul de la creștini și prin osârdia cucernicei maici Domnica, stareța, iar îngrijitor fiind în tot lucrul cuviosul Iachint ieromonahul din Cernica, în zilele binecredinciosului Domn Gheorghe Dimitrie Bibescu voievod, iar arhiepiscop fiind p(rea) s(finția) sa Neofit Mitropolit. 1847, noiembrie 2.

Pisania Bisericii Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil de la Mănăstirea Dălhăuți:

Aceasta sfântă și dumnezeiască biserică s-au făcut din temelie în zilele stăreției sfinției sale Teoclit, la anul 1810, iar acum în zilele sfinției sale starețului Dionisie, s-au mai înnoit si s-au împodobit cu catapeteasma săpată și poleită, cum și altarul și tinda și slonul. S-au zugrăvit, după cum se vede, în zilele Măriei sale, Grigorie Dimitrie Ghica Voievod, a Presfinției sale Chir Chesarie, episcopul Buzăului, la leat 1827, iulie 20.

Pisania de la Mănăstirea Bistrița:[1]

Sfânta această și dumnezeiască mânăstire pomenește-se a fi zidită din temelie de Barbu banul Craiovescul, carele aici și îngerescul cin al călugăririi mai pe urmă au luat... (1683).

Pisania Bisericii Sfânta Treime de la Mănăstirea Cozia:

Întru slava sfintei și de viață făcătoarei Troițe s-au înălțat din temelie această sfântă biserică, de creștinul Domn al Țării Românești Io Mircea Voievod, la leat 6809 și lipsindu-se de podoaba ei cea dintâi pentru mulțimea anilor, am luat iară această înfrumusețare, precum se vede, de cei ce s-au îndurat, în zilele prea luminatului Domn Io Constantin B.B. Voievod, fiind mitropolit al Țării Românești chir Teodosie și ostenitoriu chir Antim episcopulu de Râmnic leat 7215 (1707), la iegumenia prea cuviosului chir Mihail”.
Istoricii au convenit însă asupra faptului că anul 6809 (1301 d.Hr.) inscripționat în piatra acestei pisanii este eronat, corect fiind anul 6894 (1386 d.Hr.), așa cum apare în pisania pictată în interiorul bisericii.[2]

Note

  1. Mânăstirea Bistrița
  2. Alexandru D. Xenopol, Istoria românilor din Dacia Traiană, Editura Cartea Românească, București, 1925

Surse