Noii martiri și mărturisitori ai Rusiei

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Acest articol necesită îmbunătățiri.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.


Noii mucenici şi mărturisitori ai Rusiei sunt credincioşi ortodocşi care au suferit în timpul perioadei sovietice (1917 to 1991) pentru credinţa lor.

Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Rusiei i-a canonizat pe Noii mucenici şi Mărturisitori din Rusia în 1981. Imediat după colapsul Uniunii Sovietice, Biserica Ortodoxă Rusă avându-l ca întâistătător pe Patriarhul Alexei al II-lea a început canonizarea unor Noi mucenici, începând cu Marea Ducesă Elisabeta, Mitropolitul Vladimir de Kiev şi cu Mitropolitul Veniamin de Petrograd în 1992.[1] În anul 2000, Sinodul Tuturor Ruşilor l-a canonizat pe Ţarul Nicolae al II-lea şi familia sa, dar şi mulţi alţi mucenici.[2] Multe alte nume au continuat să fie adăugate pe lista Noilor Mucenici, după ce Comisia de Canonizare Sinodală a finalizat investigarea fiecărui caz.[3] Biserica Rusă îi prăznuieşte pe Noii mucenici şi mărturisitori ai Rusiei în duminica cea mai apropiată de 25 ianuarie (s.v.) / 7 februarie (s.n.) -- data la care Mitropolitul Vladimir de Kiev a suferit moartea mucenicească (primul Sfinţit Mucenic al jugului bolşevic).

Tropar: Glasul 4:

Sfinţilor ierarhi, luptători cu patimile din casa regală şi păstori,
călugări şi laici, bărbaţi, femei şi copii,
noi mucenici nenumăraţi şi mărturisitori,
florile pajiştii spirituale a Rusiei,
care aţi înflorit în chip minunat în vremuri dureroase de persecuţii
aducând roade de soi pentru Hristos prin răbdarea voastră:
Imploraţi-L pe El, cel Care v-a sădit,
Cel ce a izbăvit poporul Său de oamenii îndrăciţi şi fără Dumnezeu,
şi astfel Biserica Rusiei
să fie întărită prin sângele şi suferinţele voastre,
până la mântuirea sufletelor noastre.

Condac: Glasul 2:

Voi, noii luptători cu patimile ai Rusiei,
care după mărturia voastră aţi părăsit acest pământ,
având îndrăzneală prin suferinţele voastre:
Imploraţi-L pe Hristos care v-a întărit,
pentru ca şi noi, oricare ar momentul judecăţii noastre
să primim darul curajului de la Dumnezeu.
Pentru că sunteţi o mărturie a curajului pentru noi, cei ce vă cinstim curajul,
pe care nici necazurile, nici închisoarea sau moartea
nu ne vor despărţi de dragostea lui Dumnezeu.

Note

  1. ↑ Timothy Ware, The Orthodox Church, New Edition, (London: Penguin Books, 1997), p. 164, a se vedea New Martyrs, Confessors, and Passion-Bearers of Russia
  2. ↑ Sophia Kishkovsky, Russian Orthodox Church is set to mend a bitter schism, International Herald Tribune, May 16, 2007; Second day of bishops' council: Nicholas' canonization approved, Communications Service, Department of External Church Relations, Moscow Patriarchate, 14 August 2000
  3. ↑ Maxim Massalitin,The New Martyrs Unify Us: Interview with Archpriest Georgy Mitrofanov, participant of the All-Diaspora Pastoral Conference in Nyack (December 8-12, 2003), Pravoslavie.ru, December 13, 2003

Legături externe

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Noii_martiri_și_mărturisitori_ai_Rusiei&oldid=47974”