Meletie al Antiohiei

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Sf. Meletie, episcopul Antiohiei

Cel întru sfinți părintele nostru Meletie al Antiohiei (gr. Μελέτιος) a fost un episcop ortodox al Antiohiei de la anul 361 și până la moartea sa în anul 381. Pentru sprijinul său ferm față de ortodoxia Sinodului I Ecumenic de la Niceea a fost exilat de trei ori sub împărații arieni. Unul dintre ultimele sale acte a fost de a prezida al doilea Sinod Ecumenic în 381. Prăznuirea sa se face la data de 12 februarie.

Cuprins

Viața

Meletie s-a născut în Melitene, Armenia Mică (în partea de nord-est a Turciei de astăzi), din părinți nobili și înstăriți. Se pare că Meletie a început o viață ascetică încă din tinerețe. A fost episcop al Sebastiei (Sevastiei), capitala Armeniei Prima de prin anul 358 dar nu a rămas acolo multă vreme, întrucât predecesorul său, care fusese destituit, Eustație al Sebastiei, fusese un avocat niceean puternic și foarte popular.

În anii următori Sinodului de la Niceea Biserica Antiohiei era sfâșiată din cauza disputelor dintre și din interiorul diverselor secte ariene și cu Biserica ortodoxă, al cărei scaun episcopal era adesea preluat de către arieni. În 360, când Eudoxie al Antiohiei, un arian, a devenit episcop al Constantinopolului, succesiunea la scaunul episcopal a fost redeschisă. Meletie, care fusese un prieten apropriat al lui Acachie de Cezareea, un semi-arian (el și adepții săi respingeau atât termenul de homoousion - „de o ființă” cu Tatăl - cât și termenul de homoiousion - „de o ființă asemănătoare” cu Tatăl - din Crez). Alegerea sa s-a datorat aparent promisiunilor făcute de Meletie ambelor părți, astfel încât fiecare dintre ele, atât partea ortodoxă cât și partea ariană au crezut că Meletie era de partea lor.

Meletie considera probabil că adevărul se află în distincții delicate, și totuși formularea sa era atât de neclară încât până astăzi este greu de definit. Din punct de vedere dogmatic, nu era nici niceean, nici arian, ori anomean, homoiousian, homoian sau neo-niceean, rămânând în afara oricărei clasificări rigide. La un moment dat, când oamenii obosiseră din cauza disputelor interminabile, temperamentul blând al lui Meletie pare să întruchipeze promisiunea unei păci mult așteptate.

Meletie nu avea temperamentul lui Atanasie. Avea calități autentice: ducea o viață caracterizată de simplitate, moralitate și pioșenie sinceră. Când a intrat în Antiohia, a încercat să pună capăt diferitelor abuzuri, nestârnind dușmănie din partea nimănui, pentru că evita toate problemele aflate în discuție.

Ca să-i forțeze mâna, împăratul Constanțiu al II-lea, un arian convins a convocat o întrunire a episcopilor pentru a-i cere lui Meletie să își explice poziția. Într-o expunere în care a evitat limbajul "tehnic" și discuția fără rost, Meletie a conchis pe scurt întinzând trei degete și apoi strângând două și spunând „Trei Persoane sunt concepute în minte, dar este ca și când ne adresăm numai uneia” și astfel și-a stabilit mărturisirea ortodoxă. Prin această mărturisire de credință, Meletie a dat o lovitură puternică arienilor.

Constanțiu și arienii și-au luat repede revanșa. În anul 361, Constanțiu l-a exilat pe Meletie în Armenia natală, după ce acesta ocupase scaunul episcopal vreme de mai puțin de o lună. După exilarea sa, viața religioasă din Antiohia a devenit haotică. Bisericile erau în cea mai mare parte în mâinile arienilor. Arienii l-au pus episcop al Antiohiei pe Euzois, care mai devreme fusese depus din treaptă și exclus din biserică împreună cu ereticul Arie de către sfântul Alexandru al Alexandriei. Ortodocșii erau împărțiți între susținătorii lui Eustație, conduși de Paulin, și cei ai lui Meletie, conduși de Flaviu și Diodor. Această schismă s-a prelungit până în anul 415.

Mai târziu, în noiembrie 361, împăratul Constanțiu al II-lea a murit subit și a fost urmat de către Iulian Apostatul, care a abrogat imediat decretele de exilare. În anul următor, Meletie s-a întors în Antiohia, dar într-o atmosferă de schismă cu susținătorii lui Eustație, care nu-l recunoșteau pe Meletie, întrucât considerau că alegerea lui se datorase sprijinului arienilor. Înstrăinarea celor două facțiuni s-a agravat: încercările de mediere ale lui Eusebiu de Vercelli s-au dovedit zadarnice, iar eustatienii l-au ales ca episcop al Antiohiei pe Paulin, care a fost hirotonit episcop de către Lucifer, episcop de Cagliari.

Astfel Meletie a devenit liderul unuia dintre cele trei grupări din Antiohia care acceptau Crezul de la Niceea. În anul 365, împăratul Valens l-a exilat din nou pe Meletie în Armenia. Data întoarcerii sale în scaun este nesigură; este posibil ca el să se fi reîntors în Antiohia în 367.

Între 360 și 370, numărul celor care afirmau că Meletie era ortodox a sporit odată cu numărul episcopilor care-l susțineau. În 370, Sf. Vasile cel Mare a devenit episcop al Cezareei Capadociei și un puternic susținător al lui Meletie. Anii 370 au fost o perioadă de lungi negocieri de la distanță între grupările niceene. Odată cu urcarea lui Gratian pe tronul imperial, pacea în Biserică a fost restabilită. La sfârșitul anului 378, Meletie a fost repus în drepturi în Antiohia, iar episcopii exilați au fost rechemați pe scaunele episcopale.

În 379, împăratul Teodosie I cel Mare ajunge pe tronul Imperiului Roman de Răsărit. Ortodox niceean zelos, Teodosie îl expulzează pe episcopul arian de Constantinopol, Demofil, și îl repune pe Meletie pe în scaunul său din Antiohia. În octombrie 379, în Antiohia, Meletie a prezidat un sinod (conciliu) al episcopilor convocat pentru a proclama restabilirea ortodoxiei în Răsărit. În mai 381, Meletie și împăratul Teodosie I s-au întâlnit la ceea ce avea să devină al doilea Sinod Ecumenic din Constantinopol, sinod menit să aducă pacea în biserica dezbinată. Sinodul, prezidat de către Meletie, s-a deschis prin alegerea lui Grigorie Teologul ca episcop al Constantinopolului. Acesta a fost înscăunat de sfântul Meletie însuși, iar ulterior au continuat discuțiile care au dus la confirmarea Crezului Niceean. În timpul acestor sesiuni sinodale din anul 381, Meletie a murit subit.

Funeraliile sfântului Meletie s-au ținut în Biserica Sfinților Apostoli din Constantinopol, după care trupul lui a fost dus în Antiohia, unde s-a ținut o a doua slujbă de pomenire, după care Meletie a fost înmormântat alături de predecesorul său, Sf. Vavila al Antiohiei.

Viața după Minei

Pentru bunătatea cea desăvârșită și dragostea curată ce avea către Hristos, sfântul Meletie era foarte iubit de mulți. Astfel chiar de la începutul activității sale, când intra în cetate, în ziua hirotoniei sale, mânați fiind oamenii de dragostea ce aveau către dânsul, îl chemau pe la casele lor, socotind că acestea se vor sfinți chiar și numai prin intrarea lui. Dar nici nu împlinise treizeci de zile în cetate, că a și fost izgonit de către vrăjmașii adevărului, care cu îngăduința lui Dumnezeu au înduplecat pe împărat la aceasta. Iar după această izgonire, întorcându-se, a stat mai bine de doi ani la Constantinopol. Şi iarăși în urma unor scrisori împărătești a fost poftit să meargă tocmai în Tracia. Acolo s-au adunat și alți episcopi din multe părți ale lumii, chemați fiind și ei cu scrisori împărătești, că începeau Bisericile lui Dumnezeu să dobândească pacea și liniștea, mântuindu-se de iarna cea îndelungată a prigoanei. Atunci deci, arătându-se acolo marele Meletie, care era cinstit în chip deosebit de toți, și-a dat sufletul său în mâinile lui Dumnezeu, adormind în pace, în pământ străin. Pe acest fericit și dumnezeiescul Ioan Gură de Aur și Grigorie al Nissei l-au cinstit cu cuvinte de laudă.

Imnografie

Tropar, glasul al 4-lea:

Îndreptător credinței și chip blândeților, învățător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câștigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte ierarhe Meletie, roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Condacul, glasul al 2-lea:
Podobie: "Cu curgerile sângelui Tău..."

Cu obiceiurile Ortodoxiei împodobindu-te, te-ai arătat ocrotitor și apărător al Bisericii, fericite Meletie, luminând marginile cu învățăturile, luminătorule preastrălucit al Bisericii.

Icos

Întocmai la obicei cu apostolii și întocmai mărit și de un scaun, toți credincioșii pe tine cunoscându-te, părinte cuvioase, și preot și slujitor al Treimii și mare învățător al Bisericii, punându-ți sufletul tău pentru dânsa, de trei ori fericite, și de râvna cucerniciei aprinzându-te, de Dumnezeu înțelepțite Meletie, toți cu un glas te lăudăm pe tine, cinstind sfânta ta adormire, preastrălucite luminător al Bisericii.


Casetă de succesiune:
Meletie al Antiohiei
Precedat de:
Eustatie
Episcop de Sebastia
358-361
Urmat de:
?
Precedat de:
Eustatie
Episcop al Antiohiei
361-381
în paralel cu Paulin (362-382)
Urmat de:
Flavian I



Surse

Legături externe

Unelte personale
Spații de nume
Variante
Acțiuni
Navigare
Donate

Please consider supporting OrthodoxWiki. FAQs

Trusa de unelte
În alte limbi