Maxim (Minkov) al Bulgariei

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare

Preafericitul Maxim (Minkov) (1914-2012), a fost patriarh al Bulgariei și primat al Bisericii Ortodoxe Bulgare din 1971 și până la moartea sa, la 6 noiembrie 2012.

Cuprins

Viața

Patriarhul Maxim (bg. Патриарх Максим) s-a născut 29 octombrie 1914 în satul Oreşak, lângă oraşul Troyan, primind la botez numele de Marin. Marin Naidenov Minkov a urmat cursurile şcolii primare din satul natal şi a intrat în mănăstire ca frate începător la vârsta de doisprezece ani. A urmat cursurile Seminarului „Sf. Ioan de la Rila” din Sofia şi apoi la Departamentul de Teologie Ortodoxă al Universităţii din Sofia.

Pe 13 decembrie 1941 a fost tuns în monahism, primind numele de Maxim (în cinstea Sf. Maxim Mărturisitorul), apoi a fost hirotonit ierodiacon, apoi ieromonah. Între 1950 şi 1955 a slujit ca reprezentant al Bisericii Bulgariei la Moscova.

Între anii 1955 şi 1960 a fost secretar al Sfântului Sinod. În 1956, a fost hirotonit episcop de Branit. În 1960, a fost ales Mitropolit de Loveci. În această calitate a contribuit la revenirea monahilor şi redeschiderea mănăstirii Rila (care fusese închisă şi transformată în muzeu de autorităţile comuniste) în anul 1968 şi a împiedicat distrugerea bisericii Sf. Ioan de la Rila din centrul oraşului Pernik.

La moartea Patriarhului Chiril al Bulgariei, a fost ales Patriarh al Bisericii Ortodoxe Bulgare pe 4 iulie 1971. După alegerea sa, Patriarhul Maxim a făcut o serie de vizite Bisericilor Ortodoxe surori, precum şi în parohiile ortodoxe bulgare de peste hotare.

Patriarhul Maxim a devenit doctor honoris causa al Academiei Teologice „Sf. Clement din Orhrida” din Sofia şi al Academiei Spirituale din Moscova. A publicat mai multe volume de predici. Patriarhul Maxim a condus Biserica Bulgariei în cea mai mare parte a perioadei comuniste, precum şi a perioadei de tranziţie care a urmat-o.

Controverse

După căderea comunismului, Biserica Ortodoxă Bulgară s-a confruntat cu o schismă profundă. Învinuindu-l pe Patriarhul Maxim de colaborarea cu regimul comunist, mai mulţi ierarhi bulgari s-au rupt de Biserica Ortodoxă Bulgară, constituind un Sinod alternativ şi alegându-şi un nou Patriarh, cu sprijinul politic al guvernului Uniunii Forţelor Democrate. Schisma s-a perpetuat până în 1998. Bisericile Ortodoxe surori au continuat să recunoască autoritatea Patriarhului Maxim asupra Bisericii Ortodoxe din Bulgaria. În 1998 a avut loc la Sofia un Sinod interortodox la care au participat majoritatea întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe şi mai mulţi alţi ierarhi. S-a hotărât rezolvarea schismei bulgare: Patriarhul Maxim rămânea în funcţie, iar membrii Sinodului dizident urmau să fie reintegraţi în Sinodul Bisericii Bulgariei, ca episcopi titulari. Reconcilierea nu a durat mult, iar Sinodul dizident şi-a urmat drumul separat. Noul conducător al Sinodului dizident, Mitropolitul Inochentie, s-a arătat favorabil reconcilierii cu Biserica Ortodoxă Bulgară.

Casetă de succesiune:
Maxim (Minkov) al Bulgariei
Precedat de:
?
Episcop de Branit
1956-1960
Urmat de:
?
Precedat de:
?
Mitropolit de Loveci
1960-1971
Urmat de:
?
Precedat de:
Chiril (Markov)
Patriarh al Bulgariei și mitropolit al Sofiei
1971-2012
Urmat de:
Neofit (Dimitrov)



Surse

Legături externe

Unelte personale
Spații de nume
Variante
Acțiuni
Navigare
Donate

Please consider supporting OrthodoxWiki. FAQs

Trusa de unelte
În alte limbi