Maxim (Minkov) al Bulgariei

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare

Preafericitul Maxim (Minkov) (1914-2012), a fost patriarh al Bulgariei și primat al Bisericii Ortodoxe Bulgare din 1971 și până la moartea sa, la 6 noiembrie 2012.

Viața

Patriarhul Maxim (bg. Патриарх Максим) s-a născut 29 octombrie 1914 în satul Oreșak, lângă orașul Troyan, primind la botez numele de Marin. Marin Naidenov Minkov a urmat cursurile școlii primare din satul natal și a intrat în mănăstire ca frate începător la vârsta de doisprezece ani. A urmat cursurile Seminarului „Sf. Ioan de la Rila” din Sofia și apoi la Departamentul de Teologie Ortodoxă al Universității din Sofia.

La 13 decembrie 1941 a fost tuns în monahism, primind numele de Maxim (în cinstea Sf. Maxim Mărturisitorul), apoi a fost hirotonit ierodiacon, apoi ieromonah. Între 1950 și 1955 a slujit ca reprezentant al Bisericii Bulgariei la Moscova.

Între anii 1955 și 1960 a fost secretar al Sfântului Sinod. În 1956, a fost hirotonit episcop de Branit. În 1960, a fost ales Mitropolit de Loveci. În această calitate a contribuit la revenirea monahilor și redeschiderea mănăstirii Rila (care fusese închisă și transformată în muzeu de către autoritățile comuniste) în anul 1968 și a împiedicat distrugerea bisericii Sf. Ioan de la Rila din centrul orașului Pernik.

La moartea Patriarhului Chiril al Bulgariei, a fost ales Patriarh al Bisericii Ortodoxe Bulgare pe 4 iulie 1971. După alegerea sa, Patriarhul Maxim a făcut o serie de vizite Bisericilor Ortodoxe surori, precum și în parohiile ortodoxe bulgare de peste hotare.

Patriarhul Maxim a devenit doctor honoris causa al Academiei Teologice „Sf. Clement din Orhrida” din Sofia și al Academiei Spirituale din Moscova. A publicat mai multe volume de predici. Patriarhul Maxim a condus Biserica Bulgariei în cea mai mare parte a perioadei comuniste, precum și a perioadei de tranziție care a urmat-o.

Controverse

După căderea comunismului, Biserica Ortodoxă Bulgară s-a confruntat cu o schismă profundă. Învinuindu-l pe Patriarhul Maxim de colaborarea cu regimul comunist, mai mulți ierarhi bulgari s-au rupt de Biserica Ortodoxă Bulgară, constituind un Sinod alternativ și alegându-și un nou Patriarh, cu sprijinul politic al guvernului Uniunii Forțelor Democrate. Schisma s-a perpetuat până în 1998. Bisericile Ortodoxe surori au continuat să recunoască autoritatea Patriarhului Maxim asupra Bisericii Ortodoxe din Bulgaria. În 1998 a avut loc la Sofia un Sinod interortodox la care au participat majoritatea întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe și mulți alți ierarhi. S-a hotărât rezolvarea schismei bulgare: Patriarhul Maxim rămânea în funcție, iar membrii Sinodului dizident urmau să fie reintegrați în Sinodul Bisericii Bulgariei, ca episcopi titulari. Reconcilierea nu a durat mult, iar Sinodul dizident și-a urmat drumul separat. Noul conducător al Sinodului dizident, Mitropolitul Inochentie, s-a arătat favorabil reconcilierii cu Biserica Ortodoxă Bulgară.

Casetă de succesiune:
Maxim (Minkov) al Bulgariei
Precedat de:
?
Episcop de Branit
1956—1960
Urmat de:
?
Precedat de:
?
Mitropolit de Loveci
1960—1971
Urmat de:
?
Precedat de:
Chiril (Markov)
Patriarh al Bulgariei și mitropolit al Sofiei
1971—2012
Urmat de:
Neofit (Dimitrov)



Surse

Legături externe