Izvorul Tămăduirii

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Izvorul Tămăduirii

Izvorul Tămăduirii (gr.: Ζωοδόχος Πηγή; ru: Живоносный Источник) sau Vinerea Izvorului Tămăduirii este un praznic al Maicii Domnului aşezat de Biserica Ortodoxă în Vinerea din Săptămâna luminată, amintind de una din minunile Maicii Domnului. Sărbătoarea datează din a doua jumătate a primului mileniu creştin şi este dependentă de data Paştilor. O prăznuire distinctă a icoanei Maicii Domnului-Izvorul Tămăduirii se face pe 4 aprilie.

Sărbătoarea face referire la o vindecare minunată a unui orb ce şi-a recăpătat vederea după ce şi-a udat faţa cu apa unui izvor situat într-o pădure din apropierea Constantinopolului. Biserica zidită pe locul unde se găsea acel izvor din porunca împăratului a primit numele de "Izvorul Tămăduirii" și multe minuni au continuat să se petreacă acolo de-a lungul timpului.

În biserici și mănăstiri, după Sfânta Liturghie, în această zi se săvârşeşte sfinţirea mică a apei la fântâni şi izvoare, iar în unele părţi preoţii fac şi botezarea generală a caselor credincioşilor, cu agheasma mică.

Cuprins

Descoperirea Izvorului Tămăduitor

Izvorul tămăduitor al Bisericii „Izvorul Tămăduirii” din Istanbul

Există două relatări privind descoperirea izvorului tămăduitor de lângă oraşul Constantinopol. În orice caz, este probabil ca izvorul, aşezat într-un mic crâng şi închinat Maicii Domnului, să fi existat şi să fi fost cunoscut încă mai de timpuriu decât este indicat în relatări, însă ca el să fi fost înăbuşit sau acoperit odată cu creşterea pădurii. [1]

Procesiune la praznicul de Izvorul Tămăduirii 1959 în Arcadia, Grecia.

Nichifor Calist

Relatarea cea mai cunoscută îi aparţine lui Nichifor Calist Xanthopoulos, ultimul istoric bisericesc de tradiţie greacă, care a scris în anii 1320. Potrivit acestei relatări, tradiţia izvorului tămăduitor începe cu o minune care s-a petrecut cu un soldat numit Leon Marcellus, viitorul împărat Leon I (457-474). Pe când Leon era pe drumul spre Constantinopol, se întâlneşte în apropiere de Poarta de Aur a oraşului cu un orb care îi cere de băut, fiindu-i sete. Leon s-a dus să caute apă, dar nu a găsit. Atunci s-a auzit un glas de femeie care i-a spus că avea să găsească apă în apropiere. Privind în jur, el nu a văzut pe nimeni, şi nu a găsit nici apa. Glasul i-a cerut din nou să caute apă în adâncul pădurii şi să-i aducă orbului în pumni din apa tulbure pe care avea s-o găsească, apoi să ungă ochii acestuia cu pământul care îi rămânea în mâini [2]. Glasul i-a mai vestit că acela era locul pe care-l alesese pentru a-l încununa într-o bună zi ca împărat. Leon a urmat porunca acelui glas, iar orbul şi-a recăpătat imediat vederea, iar Leon a înţeles că cea care îi vorbise era Născătoarea de Dumnezeu. După urcarea sa pe tron, a înălţat pe acel loc o mare biserică, iar apa acelui izvor s-a dovedit şi mai departe tămăduitoare, săvârşind multe vindecări minunate. De aceea a fost numit „Izvorul Tămăduirii”.

Procopiu

O relatare mai timpurie[3] se regăseşte şi la marele istoric bizantin Procopiu din Cezareea (cca. 500-565). Potrivit versiunii lui Procopiu, pe când împăratul Iustinian era plecat la vânătoare, a ajuns într-o frumoasă pădure în care a aflat o capelă înconjurată de o mare mulţime de oameni, având împreună cu ei un preot, în faţa unui izvor. Întrebând despre cele ce se petreceau acolo, i s-a spus că acesta era un „izvor minunat”. Atunci împăratul a poruncit ca pe acel loc să fie înălţată o splendidă biserică, folosind materialele rămase de la înălţarea bisericii Sfânta Sofia [4] Biserica ar fi fost înălţată în ultimii ani ai domniei marelui împărat, cca. 559-560, în apropierea izvorului tămăduitor. [5] După înălţarea acestui sanctuar, poarta oraşului situată în afara zidurilor lui Teodosie a început să fie numită Poarta Izvorului (gr.: Πύλη τῆς Πηγῆς).[6]

Imnografie

Tropar, glasul al 3-lea [7]

Fecioară Curată, ca un izvor de viaţă făcător ai zămislit Roua cea după fire necuprinsă şi ai izvorât pentru noi nectar de neîncetată bucurie, ce dimpreună cu apa vieţii veşnice, din izvorul tău se revarsă în bogate râuri şi nesfârşite; pentru care, cu toţi bucurându-ne, strigăm: Bucură-te, Izvor al vieţii tuturor.

Condac, glasul al 8-lea: Podobie: Apărătoare Doamnă...

Din izvorul tău cel nesecat, ceea ce eşti de Dumnezeu dăruită, îmi dăruieşti mie, izvorând pururea, curgerile harului tău mai presus de cuvânt. Căci, ca pe ceea ce ai născut mai presus de cuget pe Cuvântul, te rog să mă rourezi cu darul tău, ca să strig: Bucură-te, apă izbăvitoare!

Traducere alternativă [8]:

Apele Darului tău izvorându-le negrăit din Cel de nedeşertat, dăruieşte-mi mie, izvorule cel pururea curgător, de Dumnezeu cu daruri pururea dăruită, căci, ca ceea ce ai născut pe Cuvântul cel mai presus de gând, te rog, rourează-mă cu darul tău, ca să strig ţie: „Bucură-te, apă izbăvitoare!”

Note

  1. Archpriest Feodor S. Kovalchuk. Wonder-Working Icons of the Theotokos. Youngstown OH: Central States Deanery, 1985. pp.67–70.
  2. OCA - Feasts and Saints. Bright Friday. The Life Giving Spring of the Mother of God.
  3. Amintită ulterior şi de istoricul bizantin George Cedrenus (sec. al XI-lea).
  4. Raymond Janin (in French). La Géographie ecclésiastique de l'Empire byzantin. 1. Part: Le Siège de Constantinople et le Patriarcat Oecuménique. 3rd Vol.: Les Églises et les Monastères. Paris: Institut Français d'Etudes Byzantines. 1953. p.232-37.
  5. Atunci „Izvorul sfânt”, din gr.: ἁγίασμα, aghiasma a devenit sinonim cu termenul de „sanctuar”.
  6. Wolfgang Müller-Wiener (in German). Bildlexikon zur Topographie Istanbuls: Byzantion, Konstantinupolis, Istanbul bis zum Beginn d. 17 Jh.. Tübingen: Wasmuth, 1977. pp.416.
  7. Tropar tradus din limba engleză de la, după: Ecumenical Patriarchate: Orthodox Metropolitanate of Hong Kong and Southeast Asia, Bright Friday, 20 aprilie 2012.
  8. Troparele şi condacele Penticostarului, pe siteul Mănăstirii Stavropoleos (partitură).

Surse

Unelte personale
Spații de nume
Variante
Acțiuni
Navigare
Donate

Please consider supporting OrthodoxWiki. FAQs

Trusa de unelte
În alte limbi