Iubirea de arginți

De la OrthodoxWiki
(Redirecționat de la Iubirea de arginţi)
Salt la: navigare, căutare
Acest articol face parte din seria
Spiritualitate didactică
Sfânta Treime
Dumnezeu Tatăl - Dumnezeu Fiul - Duhul Sfânt
Duhuri (spirite)
Îngeri - Diavoli
Viața viitoare
Judecată - Rai - Iad
Sfintele Taine
Botezul - Mirungerea
Sf. Împărtășanie - Mărturisirea
Căsătoria - Preoția
Sf. Maslu
Condiția omului
Omul - Îmbrăcămintea - Munca - Alimentația - Grijile - Visele
Teama - Gelozia - Cercetarea - Plictiseala
Libertatea - Ispita - Virtutea - Păcatul - Patima
Vârstele omului
Sărăcia - Bogăția- Luxul
Plăcerea - Boala - Bucuria- Tristețea- Suferința - Fericirea
Diverse
Cerșetoria - Extratereștri - Superstiții
Patimi ce afectează libertatea omului
Dependența de televizor
Dependența de internet - Dependența de jocurile pe calculator
Jocurile pe bani
Păcate îndreptate împotriva sănătății trupului
Fumatul - Drogurile
Păcate îndreptate împotriva sănătății trupului și sufletului
Prostituția
Decalogul
Decalogul
Rugăciunea, veghea și postul
Rugăciunea
Rugăciunea Tatăl Nostru - Rugăciunea inimii
Veghea - Postul
Virtuți
Virtuțile teologice

Credința - Nădejdea - Iubirea

Credința la români
Virtuțile morale

Înțelepciunea - Smerenia - Mulțumirea - Adevăr
Răbdarea - Stăruința în bine
Prietenia - Blândețea - Iertarea - Pacea
Mila - Dreptatea - Hărnicia

Păcate
Păcate strigătoare la cer
Uciderea - Homosexualitatea
Asuprirea orfanilor, văduvelor, străinilor, săracilor, năpăstuiților
Întârzierea sau oprirea plății lucrătorilor
Păcate capitale
Mândria - Desfrânarea
Iubirea de arginți - Invidia - Lăcomia
Mânia - Lenea
Alte păcate
Necredința - Închinarea la dumnezei străini
Pretexte și justificări pentru necredință - Atitudinea față de cei necredincioși

Vrăjitoria - Credința în astrologie - Credința în reîncarnare
Egoism - Furt - Nedreptatea - Lovirea - Gândurile rele
Nesocotirea părinților - Nesăbuința - Nepăsarea

Păcatele limbii
Minciuna - Mărturia mincinoasă - Hula - Cârtirea
Cearta - Bârfa - Limbuția
Editați această casetă

Iubirea de arginți (iubirea de bani, de avere) este un păcat care constă în adunarea nechibzuită de bani și averi, fiind unul din cele șapte păcate capitale.[1] Ea poate duce la diverse răutăți, furt (Iuda care fura din punga săracilor), vânzarea către dușmani (Dalila care l-a vândut pe Samson filistenilor, Iuda), ucidere (oamenii neastâmpărați și fără căpătâi tocmiți de Abimelec pentru uciderea a 70 frați vitregi de-ai săi, posibili succesori la tron; unii bogați). Averea mare aduce după sine pizma și blestemele celorlalți iar în propria familie ceartă, tulburare sau chiar ură, în general ea ascunzând multe surprize. În cazul multora ea duce la rătăcirea de la credință, cei stăpâniti de ea ajungând străpunși de o mulțime de chinuri. Au făcut excepție Avraam, Lot, Isaac, Iacov, Iosif, Iov, Iosif din Arimateea, Nicodim, femeia cu scurgere de sânge de 12 ani, femeia bogată din Şunem și alții. Bogații trebuie să le urmeze modelul, având datoria să nu se semețească, să nu-și lipească inima de averi și să nu-și pună nădejdea în bogăția cea nestatornică, ci în Dumnezeul cel viu, să fie darnici și cu inima largă, îmbogățindu-se în fapte bune, ca bună temelie pentru viața veșnică.

Introducere

Biserica creștină a stabilit șapte păcate capitale 1. Mândria 2. Desfrânarea 3. Lăcomia 4. Iubirea de arginți 5. Pizma (invidia) 6. Mânia 7. Lenea. În Biblie păcatul iubirii de arginți apare mult mai frecvent sub forma lăcomiei de bani (explicit, cu această denumire sau implicit sub denumirea de lăcomie)

Păcatele iubirii de arginți

După Îndreptarul de Spovedanie al părintelui Ilie Cleopa, lista cu păcatele iubirii de arginți.

Iubirea de arginți, pierzătoare de suflet

Tras la răspundere pentru faptul că ucenicii săi calcă datina bătrânilor și nu se spală pe mâini înainte de a mânca, Iisus folosește acest prilej pentru a-i învăța pe ucenici că ,, Nu ce intră în gură spurcă pe om; ci ce iese din gură, aceea spurcă pe om’’. Căci ,, orice intră în gură merge în pântece, și apoi este aruncat afară în hazna’’ pe când ,,ce iese din gură, vine din inimă, și aceea spurcă pe om’’. Apoi enumeră păcatele care, avându-și sălaș în inimă și ieșind la iveală, prin vorbe sau fapte, îl spurcă pe om, incluzând printre ele și lăcomia. Lăcomia de bani este, așadar, între acele lucruri rele care, ieșind din inima omului, îl spurcă pe om[2][3][4] Apostolul Pavel avertizează ca ,,cei ce vor să se îmbogățească, dimpotrivă, cad în ispită, în laț și în multe pofte nesăbuite și vătămătoare, care cufundă pe oameni în prăpăd și pierzare. Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; și unii, cari au umblat după ea, au rătăcit de la credință, și s-au străpuns singuri cu o mulțime de chinuri". Apoi îndeamnă să fugim de aceste lucruri și să căutăm neprihănirea, evlavia, credința, dragostea, răbdarea, blândețea.[5][6][3]. Argintul și aurul din idoli trebuia nimicit cu desăvârșire pentru a nu ajunge o cursă pentru suflet.(Deut7.25-26) O cetate cuprinsă de idolatrie trebuie nimicită cu desăvârșire, inclusiv prada.(Deut.13.12-18) Lăcomia,(care este închinare la idoli[7][4] , idolii fiind mâncarea, băutura și banii) este, așa cum le scrie apostolul Pavel colosenilor, un ,,mădular pământesc" (alături de curvie, necurăție, patimă, pofta rea) care ,,aprinde peste fiii neascultării mânia Domnului"[8] care ,,calcă în picioare pe cei ce își pun plăcerea în argint", după cum spune psalmistul[9]. Un bun exemplu este Ghehazi, slujitorul lui Elisei . Lăcomia lui Ghehazi, care cere diverse lucruri(1 talant și două haine de schimb) lui Naaman, chipurile pentru doi fii de prooroci, este pedepsită cu lepră de Dumnezeu căci stăpânul său, Elisei, își dă seama de toată povestea.(2 Împărați 5.20-27) Cetățile nesăbuite care se laudă cu bogățiile lor vor fi nimicite.(Ier.48.7, Ier.49.4, Ier 51.13, Osea12.1-8-14)

Inconvenientele bogăției

Bogăția este adesea o pricină de pizmă și blesteme. În acest sens Facerea relatează că, fiind binecuvântat de Dumnezeu, Isaac a ajuns foarte bogat, motiv pentru care a început să fie pizmuit de filisteni, care au astupat fântânile pe care săpaseră robii tatălui său, Avraam, iar Abimelec i-a cerut să plece.[10][6] Solomon afirmă că nu este bine să blestemăm pe împărat sau pe cei bogați.[11] Cel lacom stârnește certuri[12], își tulbură casa[13][6] ;cel ce vrea să se îmbogățească repede nu rămîne nepedepsit.[14] Bogăția aduce după sine ceartă (Mai bine o bucată de pâine uscată, cu pace, decât o casă plină de cărnuri, cu ceartă!) [15], tulburare (Mai bine puțin, cu frică de Domnul, decât o mare bogăție, cu tulburare!)[16] sau chiar ură (Mai bine un prânz de verdețuri, și dragoste, decât un bou îngrășat, și ură). [17], spune același Solomon. Averea mare se strânge de multe ori pe căi sucite,[18][6] cu strâmbătate[19], nelegiuiri , vicleșug și indiferență [20] sau minciună[21], ne spun Solomon și proorocul Ieremia. În plus, cel rău își întrebuințează venitul pentru păcat, arată Solomon[22]

Furtul

Iisus, ajuns în Templu, dă afară pe toți cei ce vindeau și cumpărau acolo, răstoarnă mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei și îi mustră pe cei care transformaseră casa de rugăciune într-o adevărată peșteră de tâlhari.[23]Iuda era un hoț prefăcut care obișnuia să vămuiască tot ce se strângea în punga în care se adunau banii pentru săraci, căruia nu i-a convenit faptul că Maria L-a uns pe Iisus cu un mir de nard curat, pretextând ipocrit că ar fi fost mai util să se vândă și banii să fie dați săracilor, relatează evanghelistul apostolul Ioan.[24]Întrebat de vameși și ostași ce trebuie să facă pentru a se mântui, Ioan Botezătorul le spune vameșilor să nu ceară nimic peste ceea ce le era poruncit să ia, iar ostașilor le spune să nu stoarcă nimic de la nimeni prin amenințări, să nu învinuiască pe nimeni pe nedrept, ci să se mulțumească cu lefurile lor.[25]

Alte păcate

Apostolul Pavel îi scrie lui apostolul Tit, aflat în Creta, că există unii cretani nesupuși, flecari, amăgitori, netrebnici ,,fiare rele, pântece leneșe” după vorba proverbului, care buimăcesc familii întregi, învățând pe oameni, pentru un câștig urât, lucruri pe care nu trebuie să le învețe și anume basme evreiești și porunci date de oameni. Aceștia, lăudându-se că îl cunosc pe Dumnezeu, îl tăgăduiesc cu faptele, fiind o scârbă înaintea Domnului.[26]Apostolul Pavel îi scrie lui apostolul Timotei să se ferească de oamenii mândri care au boala cercetărilor fără rost și a certurilor de cuvinte (din care se nasc pizma, certurile, clevetirile, bănuielile rele, zădarnicele ciocniri de vorbe) și care, fiind stricați la minte și lipsiți de adevăr, mai cred și că evlavia poate fi un izvor de câștig.[27]Primind vestea învierii lui Iisus de la străjeri, preoții cei mai de seamă s-au adunat împreună cu bătrânii, au ținut sfat și au dat ostașilor mulți bani spunându-le să zică că ucenicii au venit noaptea, pe când ei ar fi dormit și au furat trupul. Apoi i-au asigurat că dacă acest lucru va ajunge la urechile dregătorului, ei îl vor potoli și îi vor scăpa de această grijă. Ostașii au făcut întocmai și s-a răspândit acest zvon mincinos printre iudei.[28]Faptele Apostolilor relatează cum Anania și soția lui, Safira au dosit o parte din banii de pe o moșie vândută și adusă ca dar înaintea apostolilor și, pentru că au încercat să mintă pe Duhul Sfânt, au fost pedepsiți cu moartea.[29]Într-una din cărțile istorice ale Bibliei, lăcomia lui Ghehazi, slujitorul lui Elisei care cere diverse lucruri(1 talant și două haine de schimb) lui Naaman, chipurile pentru doi fii de prooroci, este pedepsită de Dumnezeu cu o lepră ce se va lipi de el și de sămînța lui pentru totdeauna , căci stăpânul său, Elisei, omul lui Dumnezeu, își dă seama de toată povestea.[30]Faptele apostolilor consemnează cum Simon, un vrăjitor din Samaria, care zicea că este un om însemnat și îi uimise atât de mult pe locuitorii cetății cu vrăjitoriile sale, încât aceștia credeau că are puterea lui Dumnezeu, este cucerit de mesajul evangheliei Împărăției lui Dumnezeu propovăduit de Filip, crezând, botezându-se în Numele Domnului Iisus și privind cu uimire la minunile și semnele adevărate care se făceau. Văzând faptul că apostolul Petru și apostolul Ioan, care se rugaseră pentru samariteni ca să primească Duhul Sfânt, își puneau mâinile peste aceștia și în acest fel ei primeau Duhul Sfânt, Simon le oferă bani apostolilor pentru a primi și el această putere. Petru îl blestemă de moarte dar îl și îndeamnă să se pocăiască de răutatea lui și să se elibereze astfel din lanțurile fărădelegii sale. Simon îl roagă pe Petru să se roage la Dumnezeu pentru el ca să nu i se întâmple nimic din ce a zis el la început.[31]Faptele apostolilor evocă un episod în care o roabă cu duh pitonicesc care aducea mari câștiguri stăpânilor ei se luase după Pavel strigând că oamenii aceia (Pavel și Sila) sunt robii Dumnezeului Celui Prea Înalt și că vestesc calea mântuirii. După mai multe zile, Pavel, necăjit, se întoarce și poruncește duhului acesteia, în Numele lui Iisus Hristos, să iasă din ea și roaba este părăsită de duh spre disperarea stăpânilor ei. Aceștia îi iau pe Pavel și Sila, îi târăsc înaintea fruntașilor și îi dau pe mâna dregătorilor, acuzându-i de tulburarea cetății și de vestirea unor obiceiuri noi. Apostolii Pavel și Sila sunt biciuiți și întemnițați.[32]Preoții pot deveni leneși fără pricepere, lacomi egoiști și bețivi, cum s-a întâmplat cu cei mustrați de Isaia[33]Când Iisus vorbea despre faptul că nimeni nu poate sluji lui Dumnezeu și Banului (Mamonei),istorisește evanghelistul Luca, fariseii, care erau iubitori de bani, își băteau joc de el. Iisus le spune că ei caută să arate neprihăniți înaintea oamenilor, dar Dumnezeu le cunoaște inimile. Căci, adaugă Iisus, „ce este înălțat între oameni, este o urâciune înaintea lui Dumnezeu”.[34]

Crima

Fișier:Samson și Dalila.jpg
Samson și Dalila-Matthias Stom

Solomon îl previne pe fiul său

Fiule, dacă niște păcătoși vor să te amăgească, nu te lăsa cîștigat de ei!
Dacă-ți vor zice: ,,Vino cu noi! Haidem să întindem curse ca să vărsăm sînge, să întindem fără temei lațuri celui nevinovat;
haidem să -i înghițim de vii, ca locuința morților, și întregi, ca pe cei ce se pogoară în groapă;
vom găsi tot felul de lucruri scumpe, și ne vom umplea casele cu pradă;
vei avea și tu partea ta la fel cu noi, o pungă vom avea cu toții!`` -
fiule, să nu pornești la drum cu ei, abate-ți piciorul de pe cărarea lor!
Căci picioarele lor aleargă la rău, și se grăbesc să verse sînge.
Dar degeaba se aruncă lațul înaintea ochilor tuturor păsărilor;
căci ei întind curse tocmai împotriva sîngelui lor, și sufletului lor își întind ei lațuri.
Aceasta este soarta tuturor celor lacomi de cîștig: lăcomia aduce pierderea celor ce se dedau la ea. ”[35]
Arestarea lui Iisus, detaliu, Cimabue, sec XIII

În cartea care-i poartă numele, Iezechia anunță urgia peste cetatea lui Israel, ale cărei căpetenii se dedau la furt și crimă pentru a-și potoli lăcomia de bani, ai cărei preoți nu-și fac datoria, ai cărei prooroci au vedenii înșelătoare și spun proorocii mincinoase și al cărei popor fură și asuprește pe cei necăjiți. [36]În Cartea Judecătorilor se relatează cum domnitorii filistenilor, aflați în urmărirea lui Samson (judecător în Israel timp de 20 de ani) îi promit Dalilei o mie o sută sicli de argint de fiecare dacă va afla de la el sursa puterii sale obișnuite. După ce o minte de trei ori și filistenii eșuează în a-l prinde, fiindcă ea îl necăjea și -l chinuia în fiecare zi cu stăruințele ei, sufletul i s-a umplut de o neliniște de moarte, și -a deschis toată inima față de ea, și i -a zis că toată puterea lui îi stă în păr. Filistenii l-au prins, i-au scos ochii; l-au pogorât la Gaza, și l-au legat cu niște lanțuri de aramă și îl țineau în temniță. Dar părul capului lui a început iarăși să crească, după ce fusese ras. Domnitorii filistenilor s-au strâns să aducă o mare jertfă dumnezeului lor și ca să se veselească, mulțumind dumnezeului lor că l-au prins pe Samson și poporul făcea la fel. Şi au scos pe Samson din temniță și l-au obligat să joace. Pretextând că vrea să se rezeme pe stâlpii casei, Samson i-a cerut tânărului care-l ținea să-l lase de mână și, rugându-se Domnului să-i permită să se răzbune pe filisteni pentru pierderea ochilor, a dărâmat stâlpii pe care se rezema casa, ucigând astfel cei aproape trei mii de oameni care erau în casă și pe acoperișul ei.[37]

Niște oameni fără căpătâi și neastâmpărați sunt cumpărați cu 70 de sicli (puși la dispoziție de locuitorii din Sihem) de către Abimelec, fiul roabei lui Ierubaal, care le ordonă să-i ucidă pe cei 70 de frați ai lui (fără Iotam care se ascunsese) iar aceștia duc la îndeplinire ordinul. Astfel, Abimelec pune mâna pe putere, istorisește Cartea Judecătorilor[38]. Iuda l-a vândut pe Iisus pentru treizeci de arginți. Banii au fost la început făgăduiți lui Iuda de către preoții cei de seamă, fiindu-i dați după arestare. [39][3] Fiii lui Amon sunt pedepsiți pentru că au spintecat pântecele femeilor însărcinate ale Galaadului ca să-și mărească ținutul.[40]. Unii bogați nu se dau în lături de la uciderea săracilor în goana lor pentru avere.

Ascultați acum voi, bogaților! Plîngeți și tînguiți-vă, din pricina nenorocirilor, cari au să vină peste voi.
Bogățiile voastre au putrezit, și hainele voastre sînt roase de molii.
Aurul și argintul vostru au ruginit; și rugina lor va fi o dovadă împotriva voastră: ca focul are să vă mănînce carnea! V'ați strîns comori în zilele din urmă!
Iată că plata lucrătorilor, cari v'au secerat cîmpiile, și pe care le-ați oprit -o, prin înșelăciune, strigă! Şi strigătele secerătorilor au ajuns la urechile Domnului oștirilor.
Ați trăit pe pămînt în plăceri și în desfătări. V'ați săturat inimile chiar într'o zi de măcel.
Ați osîndit, ați omorît pe cel neprihănit, care nu vi se împotrivea! (Iac 5:1-6)[6]

Modestie, dărnicie, milostivire. Adevăratele comori

Apostolul Pavel îi îndeamnă pe evrei să nu fie iubitori de bani, ci să se mulțumeasca cu ce au, amintindu-le că însuși Hristos a spus că nu ne va părăsi[41]

Răsplata dărniciei și milei

Psalmistul arată că neprihănitul darnic beneficiază de o mulțime de daruri

Lăudați pe Domnul! Ferice de omul care se teme de Domnul, și care are o mare plăcere pentru poruncile Lui!
Sămînța lui va fi puternică pe pămînt; neamul oamenilor fără prihană va fi binecuvîntat.
El are în casă bogăție și belșug, și neprihănirea lui dăinuiește în veci.
Celui fără prihană îi răsare o lumină în întunerec, El este milostiv, îndurător și drept.
Ce bine -i merge omului care face milă și împrumută pe altul, și care își rînduiește faptele după dreptate!
Căci el nu se clatină niciodată; pomenirea celui neprihănit ține în veci.
El nu se teme de vești rele, ci inima lui este tare, încrezătoare în Domnul.
Inima îi este mîngîiată, n'are nicio teamă, pînă ce își vede împlinită dorința față de protivnicii lui.
El este darnic, dă celor lipsiți; milostenia lui ține în veci; capul i se înalță cu slavă.
Cel rău vede lucrul acesta, și se mînie, scrîșnește din dinți și se topește. Poftele celor răi rămîn neîmplinite.(Ps112.1-10)

Apostolul Pavel îi laudă pe macedoneni că „au dat de bună voie, după puterea lor, și chiar peste puterile lor”.[42]Același apostol îi încunoștințează pe macedoneni că ,,cine seamănă puțin, puțin va secera; iar cine seamănă mult, mult va secera” și îi îndeamnă pe fiecare „să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău, sau de silă, căci „pe cine dă cu bucurie, îl iubește Dumnezeu.” [43]Omul are poruncă să deschidă mâna fratelui sărac adică să-l împrumute fără a gândi că se apropie anul iertării (care era o dată la șapte ani), stă scris în Cartea Deuteronomului. Căci dacă ochiul omului ar fi nemilos, atunci fratele lipsit ar striga după ajutor la Dumnezeu și astfel cel care trebuia să-i dea s-ar face vinovat de un păcat. Şi acest împrumut, se spune mai departe în aceeași carte, să nu fie făcut cu părere de rău în inimă, căci gestul din inimă va aduce după sine binecuvântarea lucrărilor celui darnic. Numai astfel se va putea lupta pentru ca „să nu fie niciun sărac”, chiar dacă de acest deziderat ne putem doar apropia, fără a-l atinge complet niciodată căci, așa cum spune Iisus, „totdeauna vor fi săraci în țară”.[44]Iisus le spune ucenicilor și celui ce-l poftise la masă că atunci când dăm un prânz sau o cină să nu chemăm pe prietenii, frații, neamurile sau vecinii bogați, pentru ca nu cumva și aceștia să ne cheme pe noi și să primim astfel o răsplată pentru ceea ce am făcut. Noi să chemăm pe săraci, schilozi, șchiopi, orbi, care n-au cum să ne răsplătească, și vom primi răsplata la învierea celor neprihăniți.[45]

Sfaturi pentru bogați

Apostolul Pavel îi spune lui Timotei că bogații au datoria să nu se semețească, și să nu-și pună nădejdea în bogăția cea nestatornică, ci în Dumnezeul cel viu, să fie darnici și cu inima largă, îmbogățindu-se în fapte bune, ca bună temelie pentru viața veșnică.[46][6][3] Căci omul are uneori înclinația, spune psalmistul, de a se încrede în bogățiile lui cele mari și a se bizui pe răutatea lui[47]. Înțeleptul Solomon spune „să nu ne chinuim să ne îmbogățim și să nu se punem priceperea în aceasta căci bogăția este efemeră, își face aripi și, ca vulturul, își ia zborul spre ceruri”.[48][6] Psalmistul arată că potrivnicii lui se încred în avuțiile lor, se fălesc cu bogăția lor cea mare, dar nu pot să se răscumpere unul pe altul, nici să dea lui Dumnezeu prețul răscumpărării.[49] În altă parte psalmistul le spune bogaților să nu se încreadă în asuprire, nici să-și pună nădejdea zadarnică în răpire, adăugând că atunci când cresc bogățiile omul nu trebuie să-și lipească inima de ele.[50][6] Proorocul Ieremia arată că „nu e bine ca înțeleptul să nu laude cu înțelepciunea lui, nici cel tare cu tăria lui, nici cel bogat cu bogăția lui”. „Cel care se laudă-continuă proorocul- să se laude că are pricepere și că îl cunoaște pe Dumnezeu, că știe că El este cel care face milă, judecată și dreptate pe pământ, căci în acestea găsește plăcere Dumnezeu.[51] Apostolul Iacov le recomandă bogaților să se laude cu smerenia lor căci „ ei se vor veșteji în umbletele lor" precum floarea ierbii: iarba se usucă de la soare, floarea ei cade jos și astfel frumusețea înfățișării ei piere.[52]Bogații îl au ca exemplu pe Iov, care nu și-a pus încrederea în aur și nu s-a îngâmfat de mărimea averilor sale.[53][6]

Neputința slujirii lui Dumnezeu și Banului

Iisus spune celor din jur că nimeni nu poate sluji la doi stăpâni, lui Dumnezeu și Banului (Mamona), căci sau va urî pe unul și va iubi pe celălalt; sau va ținea la unul, și va nesocoti pe celălalt. [54]. Psalmistul se roagă lui Dumnezeu să-i plece inima spre învățăturile sale și nu spre câștig.[55]

Bogății pământești și bogății veșnice

Iisus ne îndeamnă să nu ne strângem comori pe pământ, „unde le mănâncă moliile și rugina, și unde le sapă și le fură hoții”, ci să ne strângem comori în cer, unde nu se întâmplă toate acestea. Căci, continua el, „unde ne este comoara, acolo ne va fi și inima". [56][6]Bogățiile pământești, care nu sunt veșnice, trebuie folosite cu chibzuință pentru îngrijirea gospodăriei, spune Solomon[57]Proorocul Isaia le spune săracilor să nu mai cântărească argint pentru un lucru care nu hrănește și să nu mai dea câștigul muncii lor pentru ceva care nu satură și îi cheamă pe săraci să le dea, fără plată, o adevărată hrană cu care sufletul lor se va desfăta și care îi va asigura acestuia viață veșnică.[58]Cel ce judecă pe altul disprețuiește bogățiile bunătății, îngăduinței și îndelungii răbdări ale lui Dumnezeu, le scrie Pavel romanilor[59]Apostolul Pavel le scrie efesenilor că Dumnezeu, bogat în îndurare, își arată nemărginita bogăție a harului său de-a lungul timpului, căci prin har, care este un dar de la Dumnezeu, sunt mântuiți oamenii[60][4] Dumnezeu este bogat în îndurare pentru toți cei ce -L cheamă, indiferent de origine, căci oricine va chema Numele Domnului, va fi mântuit, spune apostolul Pavel romanilor`[61] Apostolul Pavel este cel căruia i-a fost dat harul de a vesti Neamurilor „bogățiile nepătrunse ale lui Hristos”.[62][4] Apostolul Pavel le scrie corintenilor că Hristos, „măcar că era bogat, s-a făcut sărac pentru voi, pentru ca prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogățiți” și că apostolii, „săraci fiind, au îmbogățit pe mulți” [63].

Bogați și săraci

Portretele săracului și bogatului

Bogatul

Caracteristici generale

Averea este pentru cel bogat o cetate întărită [64], un zid înalt.[65] Bogatul se crede înțelept[66], vorbește cu asprime[67], este stăpânul săracilor[68], are mulți prieteni[69], nu ascultă mustrarea.[70] Bogăția aduce uneori ceartă (Mai bine o bucată de pâine uscată, cu pace, decât o casă plină de cărnuri, cu ceartă!) [71] sau chiar ură (Mai bine un prânz de verdețuri, și dragoste, decât un bou îngrășat, și ură)[72] în casă. Un sărac cinstit este mai bun decât un bogat păcătos.[73] Bogatul este stăpânul celor săraci și creditorul este stăpânul datornicului.[74]Bogăția câștigată fără efort este cheltuită mai ușor decât cea strânsă în timp.[75]Iisus îi căinează pe bogați, căci își iau de pe-aici mângâierea.[76]Bogăția, care este efemeră, ca vulturul care-și ia zborul spre ceruri,[77], este mult inferioară înțelepciunii[78], numelui bun[79] și faptului de a fi iubit.[80] Căci cel care se încrede în ea va cădea[81]; bogăția nu-i va sluji la nimic în ziua mâniei.[82] :Bogăția câștigată fără trudă scade[83], o moștenire repede câștigată de la început nu va fi binecuvântată la sfârșit[84], cel ce vrea să se îmbogățească repede nu va rămâne nepedepsit.[85]Străinul bogat este obligat să accepte răscumpărarea sclavului.[86]

Tipuri de bogați
Bogații răi

Bogăția îl poate determina să se lepede de Dumnezeu.[87]Averea câștigată pe nedrept, pe căi sucite, este deșartă și duce la moarte.[88] Credinciosul este tulburat și mâhnit când îi vede pe cei răi și bogați ca sunt fericiți, netulburați, mândri, asupritori și semănători ai îndoielii în puterea lui Dumnezeu dar intrarea în biserică îi dezvăluie lămurit prăpădul ce îi așteaptă.[89]Omul rău își întrebuințează câștigul pentru păcat.[90] Cel ce vrea să se îmbogățească repede nu rămâne nepedepsit.[91]Bogățiile păcătosului sunt păstrate pentru cel neprihănit.[92]. Asupritorii săracilor vor trebui să-și dea tainul celor mai bogați.[93] Bogații și-au strâns comori în zilele din urmă, au oprit plata lucrătorilor, au trăit în huzur și au ucis pe cel neprihănit. [94] , averea păcătosului ajunge la cel neprihănit[95], peste zgârcit va veni lipsa[96]Uneori înțelepciunea este însoțită de bogăție și slavă [97]

Bogați virtuoși

Bogăția este un dar de la Dumnezeu. Avraam, fiind binecuvântat de Dumnezeu, ajunsese ,,foarte bogat în vite, în argint și aur”(Fac13.2). Lot avea și el averi foarte mari (Fac13.5-6). Isaac, fiul lui Avraam, binecuvântat și el, a ajuns foarte bogat. (Fac26.12-13). Iacov, fiul lui Isaac, s-a îmbogățit, având multe turme, robi și roabe, cămile și măgari (Fac30.43). Iov avea ,,șapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de măgărițe și un foarte mare număr de slujitori. Şi omul acesta era cel mai cu vază dintre toți locuitorii Răsăritului”(Iov1.3). Credința lui Iov a rămas neclintită chiar și după ce a pierdut toate bogățiile și pe cei șapte fii și cele trei fete pe care le avea spunând:"Gol am ieșit din pântecele mamei mele și gol mă voi întoarce în pământ! Domnul a dat, Domnul a luat; fie numele Domnului binecuvântat!" (Iov1.21). Solomon este cel care, cerând de la Dumnezeu înțelepciune pentru a-și conduce poporul, primește o „o minte înțeleaptă și pricepută” cum n-a avut nimeni înainte de el, și cum nu va avea nimeni după el (3Regi 3.10-12) , cunoștințe multe ca nisipul mării în domeniile zoologiei și botanicii (3Regi4.29) și care, pe deasupra, mai primește bogății și slavă, așa încât în timpul vieții lui nu va mai fi niciun împărat ca el. (3Regi3.13). Dumnezeu apreciază că acesta n-a cerut pentru el nici viață lungă, nici bogății, nici moartea vrăjmașilor.(3Regi3.11) Iezechia ,,a avut bogăție și mărire foarte mare; și și-a făcut vistierii de păstrat argint, aur, pietre scumpe, aromate, scuturi și tot felul de vase prețioase. 28. A făcut de asemenea și hambare pentru roade: grâu, vin și untdelemn; așezări și iesle pentru tot felul de vite și staule pentru turme. 29. Şi-a zidit și cetăți și a avut o mulțime de vite mari și de vite mărunte, pentru că Dumnezeu îi dăduse lui foarte multă avere.”(2Cron32.27-29). Zaheu, mai marele vameșilor, se pocăiește , dăruind jumătate din averea sa săracilor și întorcând împătrit celor pe care îi nedreptățise, aducând astfel mântuire lui și întregii sale case (Lc19.1-10) Iosif din Arimateea un om bogat, ucenic al lui Iisus (Mt 27.57), dar pe ascuns, de frica iudeilor(Ioan.19.38), sfetnic de vază al Soborului, care și el aștepta împărăția lui Dumnezeu(Mc15.43) s-a dus la Pilat și a cerut trupul lui Iisus și l-a primit în dar (Mc15.45). Iosif a luat trupul și, împreună cu Nicodim care adusese o amestecătură de aproape o sută de litri de smirnă și de aloe(Ioan.19.39) l -a înfășurat într-o pânză curată de în, cumpărată de el, l-a uns cu miresme, după obiceiul evreilor, și l -a pus într-un mormânt nou al lui însuși, pe care -l săpase în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră mare la ușa mormântului, și a plecat.(Mt 27.57-60, Mc15.42-47, Ioan.19.38-42) Nicodim era un om bogat din moment ce a adus amestecătura de aproape o sută de litri de smirnă și de aloe (Ioan 19.39).El era fariseu, fruntaș al iudeilor, ,,învățător al lui Israel”(Ioan3.10)este acela care este inițiat de Iisus în taina botezului (Ioan3.1-21) El este acela care se opune judecații răutăcioase și premature făcută de farisei chiar înainte de judecata propriu-zisă (Ioan7.45-49), punând întrebarea retorică:,,Legea noastră osîndește ea pe un om înainte ca să -l asculte și să știe ce face?`` (Ioan7.51) Femeia care avea o scurgere de sânge de 12 ani și-și cheltuise toată averea pentru vindecare se vindecă atingându-se de poala lui Iisus, care îi spune că credința sa a mântuit-o. (Lc8.44) O femeie bogată i-a făcut lui Elisei, pe care-l recunoștea ca pe un om sfânt, o cameră sus la ea pentru a rămâne acolo când va dori. În semn de recunoștință, Elisei, la sfatul lui Ghehazi, slujitorul lui, care-i spusese că ea nu are copil iar bărbatul ei e bătrân, îi spune că peste un an va ține în brațe un fiu și prorocia se împlinește (4Regi4.8-17)

Săracul

Săracul neprihănit

Mai mult prețuiește săracul care umblă în neprihănirea lui, decît bogatul care umblă pe căi sucite.[98]căci ,,Mai bine puțin, cu dreptate, decît mari venituri, cu strâmbătate.[99] Mai mult prețuiește un sărac decât un mincinos.[100] Săracul care este priceput îl cercetează pe omul bogat se crede înțelept.[101] Cel bun pricepe pricina săracilor, dar cel rău nu poate s'o priceapă.[102]

Dacă cel sărac ia bani cu împrumut el devine robul celui care i-a dat căci cel ce ia cu împrumut, este robul celui ce-i dă cu împrumut.[103] Săracul este urît chiar și de prietenul său.[104] Săracul neprihănit este darnic după posibilitățile sale, în felul acesta răscumpărându-și viața în timp cel cel care economisește mult nu face decât să sărăcească, el neavând, de fapt, nimic, fiind unul care nu ascultă mustrarea.[105] Ogorul pe care-l desțelenește săracul dă o hrană îmbelșugată, dar mulți pier din pricina nedreptății lor.[106]

Cei care înjosesc pe cei săraci uită că Dumnezeu i-a ales pe cei ce sînt săraci în ochii lumii acesteia, ca să -i facă bogați în credință și moștenitori ai Împărăției, pe care a făgăduit-o celor ce-L iubesc, în timp ce din cei bogați sunt cei care îi asupresc pe cei săraci și îi târâie prin tribunale.[107] Săracul neprihănit este printre cei din urmă care vor fi cei dintâi, în timp ce mulți din cei dintâi vor fi cei din urmă (bogații nedrepți).[108]

Săracul păcătos

Unele păcate duc la sărăcie:

1)Lenea severă care constă în refuzul de a munci

a) Somnul reprezintă o manifestare tipică a lenei. Nu iubi somnul, căci vei ajunge sărac; deschide ochii, și te vei sătura de pâine.[109], spune Solomon. Ațipirea te face să porți zdrențe, avertizează Solomon.[110]Lenea te cufundă într-un somn adânc, și sufletul molatic sufere de foame, adaugă el.[111]. Același înțelept îl mustră pe leneș cu aceste cuvinte: Până când vei sta culcat, leneșule? Când te vei scula din somnul tău? Să mai dormi puțin, să mai ațipești puțin, să mai încrucișezi puțin mâinile ca să dormi!... Şi sărăcia vine peste tine, ca un hoț, și lipsa, ca un om înarmat.[112]

b) O altă manifestare a lenei este refuzul de a munci cu mâinile. Poftele leneșului îl omoară, pentru că nu vrea să lucreze cu mâinile./Toată ziua o duce numai în pofte: dar cel neprihănit dă fără zgârcenie.[113] Apostolul Pavel îndeamnă:,, să faceți fiecare cele ale sale și să lucrați cu mâinile voastre precum v-am dat poruncă.[114]

c) O altă manifestare tipică a leneșului este exagerarea dificultății muncii:Leneșul zice: ,,Afară este un leu, care m-ar putea ucide pe uliță!`[115]

d) Dorințele leneșului rămân neîmplinite: Leneșul dorește mult, și totuși, n-are nimic, dar cei harnici se satură, spune Solomon.[116] Toamna, leneșul nu ară; la secerat, ar vrea să strângă roade, dar nu este nimic!,[117] adaugă el. Poftele leneșului îl omoară, pentru că nu vrea să lucreze cu mâinile./Toată ziua o duce numai în pofte: dar cel neprihănit dă fără zgârcenie.[118], încheie același Solomon.

2. Fudulia. Mai bine să fii într-o stare smerită și să ai o slugă, decât să faci pe fudulul și să n-ai ce mânca, avertizează Solomon[119] referindu-se la refuzul unor munci considerate inferioare.

3. Lipsa de minte care se manifestă prin alergarea după lucruri de nimic. Alergarea după lucruri de nimic duce la sărăcie, după cum ne încredințează Solomon:Cine își lucrează câmpul are belșug de pâine, dar cine aleargă după lucruri de nimic are belșug de sărăcie.[120] Iar acela este un om fără minte: Cine-și lucrează ogorul va avea belșug de pâine, dar cine umblă după lucruri de nimic este fără minte.[121]

4. Lăcomia de băutură și mâncare:,,Nu fi printre cei ce beau vin, nici printre cei ce se îmbuibează cu carne./Căci bețivul și cel ce se dedă la îmbuibare sărăcesc, și ațipirea te face să porți zdrențe, avertizează Solomon.[122]

5. Ignorarea certării (mustrării) părinților: Sărăcia și rușinea sunt partea celui ce leapădă certarea, dar cel ce ia seama la mustrare este pus în cinste, avertizează Solomon[123]

6. Munca leneșă

Lucratul cu mână leneșă sărăcește:Cine lucrează cu o mână leneșă sărăcește, dar mâna celor harnici îmbogățește.[124] sau îl face pe leneș să plătească bir:Mâna celor harnici va stăpâni, dar mâna leneșă va plăti bir.[125]Cum este oțetul pentru dinți și fumul pentru ochi, așa este leneșul pentru cel ce-l trimete[126] cu vreo treabă.

Există unele lucruri care duc la lipsă:

1. Iubirea de petreceri:”Cine iubește petrecerile va duce lipsă, și cine iubește vinul și untdelemnul dresurilor nu se îmbogățește, atrage atenția Solomon.[127]

2. Vorba multă: Oriunde se muncește este și cîștig, dar oriunde numai se vorbește, este lipsă, învață înțeleptul împărat[128]

3.Munca grăbită: Planurile omului harnic nu duc decât la belșug, dar cel ce lucrează cu grabă n-ajunge decât la lipsă, învață Solomon[129]

4. Răutatea poate fi pedepsită de Dumnezeu prin trimiterea lipsei: Cel neprihănit mănâncă până se satură, dar pîntecele celor răi duce lipsă.[130] și Cine asuprește pe sărac ca să-și mărească avuția, va trebui să dea și el altuia mai bogat și va duce lipsă.[131] Dumnezeu poate trimite foamete prin oprirea ploilor și trimiterea de boli recoltelor, așa cum vedem în cartea proorocului Amos.[132]

5. Pizma (zgârcenia) însoțită de dorința de îmbogățire grabnică. Un om pizmaș (zgârcit în unele ediții ale Bibliei- ESV) se grăbește să se îmbogățească, și nu știe că lipsa va veni peste el.[133]

Sărăcia poate duce la furt și luarea în deșert a numelui Domnului așa cum vedem din rugăciunea lui Agur:Depărtează de la mine neadevărul și cuvântul mincinos; nu-mi da nici sărăcie, nici bogăție, dă-mi pînea care-mi trebuie./Ca nu cumva, în belșug, să mă lepăd de Tine, și să zic: ,,Cine este Domnul?`` Sau ca nu cumva în sărăcie, să fur, și să iau în deșert Numele Dumnezeului Meu.[134]

Surprizele bogăției

Bogăția va ajunge la cineva despre care nu se știe dacă va fi înțelept sau nesăbuit[135]dar care nu s-a ostenit deloc pentru ea.[136] Soarta bogatului singur este dramatică.[137] Uneori avuțiile sunt păstrate spre nefericirea stăpânilor lor.[138] Alteori o întâmplare nenorocită poate zădărnici o trudă de-o viață.[139] Alteori Dumnezeu îi dă omului tot ce-i dorește sufletul (avere, slavă) dar nu-l lasă să se bucure de ele, căci sufletul său nu se satură de bunătățile agonisite, poftele sale rămânând neîmplinite.[140] Când se înmulțesc bunătățile se înmulțesc și căpușele.[141]

Lacomii nu vor vedea împărăția lui Dumnezeu

Lacomii, care sunt închinători la idoli, nu vor vedea împărăția lui Dumnezeu.[142] Iisus ne avertizează să ne păzim de lăcomia de bani, căci viața omului nu stă în belșugul avuției lui. Bogatul a cărui țarină rodise mult este un nesăbuit egoist, care își face din strângerea de comori un scop în sine, uitând de propria sa îmbogățire spirituală.[143]În pilda semănătorului, Iisus îi amintește pe cei care, după ce au auzit Cuvântul, își văd de drum, și lasă Cuvântul să fie înăbușit de spini - grijile, bogățiile și plăcerile lumii acesteia.[144]Dumnezeu tratează cu aceeași măsură dreaptă pe toți, conducători sau oameni obișnuiți, bogați și săraci.[145] Bogatul nemilostiv și necredincios ajunge în Locuința morților, loc de chin și suferință, aflat în totală izolare.[146] Bogatul căldicel în credință va înfrunta iadul căci, în suficiența sa, este sărac, gol și orb. [147] Omul rău, lacom și îmbogățit pe nedrept va da totul înapoi și mânia lui Dumnezeu se va revărsa peste el în ziua Judecății.[148] În ziua Judecății, bogăția este inutilă, iar bogăția nedreaptă stă împotriva noastră.[149] . Cei nelegiuiți se încred în avuțiile lor, și se fălesc cu bogăția lor cea mare, dar nu pot să-și răscumpere sufletul, ci mor deopotrivă cu ceilalți, iar bogățiile lor nu îi urmează în mormânt.[150] Bogățiile pământești nu sunt veșnice.[151]

Note

  1. Sf. Grigorie cel Mare ( sec al VI-lea) a stabilit șapte păcate capitale (Lib. mor. in Job. XXXI, XVII), această clasificare fiind reținută de cei mai mulți teologi ai Evului Mediu. Toma de Aquino, sec al XIII-lea (I-II:84:4) vorbește de slavă deșartă (mândrie), avariție, lăcomie, desfrânare, lene, invidie, mânie. Sf. Bonaventura (sec al XIII-lea) dă aceeași enumerare (Brevil, III, IX). Scriitorii creștini timpurii distingeau opt păcate capitale: Sf. Ciprian, sec al III-lea (De mort., IV), Ioan Casian, sec al III-lea (Institutes 5, Conferences 5), Columbanus, sec al V-lea (("Instr. de octo vitiis princip." în "Bibl. max. vet. patr.", XII, 23), Alcuin, sec al VII-lea (De virtut. et vitiis, XXVII sqq.)http://www.newadvent.org/cathen/14004b.htm
  2. Mc7.15-23, Mat15.10-20
  3. 3,0 3,1 3,2 3,3 Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului și Clujului- Învățătură de credință ortodoxă, vezi bibliografia, capitolul iubirea de argint, pag 390
  4. 4,0 4,1 4,2 4,3 Biblia, traducere Anania, vezi bibliografia, capitolul Concordanță biblică, secțiunea lăcomie, pag 1802 și secțiunea bogăție, pag 1782
  5. 1Tim 6.9-11
  6. 6,0 6,1 6,2 6,3 6,4 6,5 6,6 6,7 6,8 6,9 Concordanță biblică tematică, vezi bibliografia, secțiunea bogăția, pag 21
  7. Col3.5
  8. Col3.5-8
  9. Ps 68.30
  10. Fac26.12-13-17
  11. Ecl.10.20
  12. Prov 28.25
  13. Prov15.27
  14. Prov 28.20
  15. Prov.17.1
  16. Prov15.16
  17. Prov15.17
  18. Prov.28.6
  19. Prov16.8, Ier 17.11
  20. Ier 5.27
  21. Prov 21.6
  22. Prov10.16
  23. Mt21.12-13, Mc11.15-17
  24. Ioan 12.6
  25. Luca 3.14
  26. Tit1.10-16
  27. 1Timotei 6.3-5
  28. Lc28.11-15
  29. Fapte 5.1-11
  30. 2 Împărați 5.20-27
  31. Fapte8.9-25
  32. Fapte16,16-24
  33. Isaia 56.9-12
  34. Lc16.14,15
  35. Prov1.10-19
  36. Ezec22.23-31
  37. Jud, cap16
  38. Jud, 9.1-5
  39. Lc22.3-6, Mt26.14-16, Mc14.10, Ioan 13.2
  40. Amos1.13-15
  41. Evrei13.5
  42. 2Cor8.1-3-8)
  43. 2Cor9.1-15
  44. Deut15.1-11, Mt26.6-11
  45. Lc14.12-14
  46. 1Tim 6.17-19
  47. Ps52.7
  48. Prov.23.4-5
  49. Ps 49.6-7
  50. Ps.62.10
  51. Ier 9.23
  52. Iac 1.9-11
  53. Iov 31.24-25
  54. Mt.6.24. Lc16.13
  55. Ps 119.36
  56. Mt6.19-24
  57. Prov.27.23-27
  58. Is55.1-3
  59. Rom2.1-4
  60. Efes2.4-8
  61. Rom10.12
  62. Efes.3.8
  63. 2Co8.9, 2Co 6.10
  64. Prov10.15,18.11
  65. Prov 18.11
  66. Prov 28.11
  67. Prov 18.23
  68. Prov 22.7
  69. Prov 14.20
  70. Prov 13.7-8
  71. Prov 17.1
  72. Prov 15.17
  73. Prov16.8,19.22, 21.6, 28.6, Ier 5.27,17.11
  74. Prov 22.7
  75. Prov13.11,20.21
  76. Mat6.2
  77. Prov23.4-5; 27.23-27
  78. Prov 3.14
  79. Prov 22.1
  80. Prov 22.1
  81. Prov 11.28
  82. Prov 11.4
  83. Prov 13.11
  84. Prov 20.21
  85. Prov 28.20
  86. Lev25.47-55
  87. Prov 30.8-9, Mt19.30
  88. Prov 16.8, 21.6,28.6,22.16
  89. Ps73
  90. Prov10.16,17.16,11.26
  91. Prov28.20
  92. Prov13.22,28.8
  93. Prov22.16
  94. Iac5.1-6
  95. Prov 13.22, 28.8
  96. Prov 28.22
  97. Prov3.16,8.18
  98. Prov 28.6
  99. Prov16.8
  100. Prov19.22
  101. Prov28.11
  102. Prov29.7
  103. Prov 22.7
  104. Prov14.20
  105. Prov11.24
  106. Prov13.23
  107. Iacov2.1-7
  108. Mt19.16-30
  109. Prov20.13
  110. Prov23.21
  111. Prov19.15
  112. Prov.6.9-11, Prov24.30-34
  113. Prov 21.25-26
  114. 1Tes4.11
  115. Prov22.13, Prov26.13
  116. Prov 13.4
  117. Prov 20.4
  118. Prov 21.25-26
  119. Prov.12.9
  120. Prov28.19
  121. Prov12.11
  122. Prov23.20-21
  123. Prov13.18
  124. Prov10.4
  125. Prov12.24
  126. Prov10.26
  127. Prov 21.17
  128. Prov14.23
  129. Prov21.15
  130. Prov13.25
  131. Prov22.16
  132. Amos4.6-9
  133. Prov28.22
  134. Prov30-8-9
  135. Ecl 2.18-19, Ps 39.5-6, 49.11, 17.14
  136. Ecl 2.20-21
  137. Ecl 4.7-12
  138. Ecl5.12-13
  139. Ecl5.12-20
  140. Ecl 6.1-12
  141. Ecl5.11
  142. 1Cor 6.9-10, Efes 5.5, Gal 5.16-21, 2Petru 2.12-14 Apoc22.15
  143. Luc12.13-21
  144. Mt13.4-15, Mc4.1-20
  145. Iov34.16-19
  146. Lc16.19-25-31
  147. Apoc3.15-18
  148. Iov, cap20, Ier17.11
  149. Prov10.2,11.4,11.28, Ier17.11
  150. Ps49.16,17, Prov11.28
  151. Prov.27.23-27, Is10.1-3, Is.55.1-7, Is.5.17