Ioan cel Milostiv

De la OrthodoxWiki
(Redirecționat de la Ioan Milostivul)
Salt la: navigare, căutare
Sfântul Ioan cel Milostiv
Sf. Ioan cel Milostiv
Date personale
Naștere ~550, Amathus, Cipru
Mutare la Domnul (†) 620
Localizare Imperiul Bizantin
Naționalitate greacă (cipriotă)
Date cult
Tip ierarh, cuvios
Data canonizării
Prăznuire la data de 12 noiembrie
Recunoaștere toate Bisericile ortodoxe
Biserici patronate Sf. Ioan cel Milostiv, Limassol


Cel întru Sfinți Părintele nostru Ioan cel Milostiv (+620) a fost patriarh al Alexandriei la începutul secolului al VII-lea (610-619). A fost numit astfel din pricina dărniciei de care a dat dovadă, împărțind marea avere a Patriarhiei Alexandriei celor săraci și celor necăjiți. Principala sursă pentru reconstituirea biografiei sale este Viața sa scrisă de Leontie de Neapole, din Cipru. Biserica Ortodoxă îl pomenește la 12 noiembrie.

Cuprins

Tinerețea și hirotonia întru patriarh

Sfântul Ioan s-a născut în jurul anului 550 la Amathus (aproximativ 15 km E de Limassol), în Cipru, ca fiu al patricianului Epifanie, guvernatorul insulei. S-a căsătorit și a avut copii, dar, rămânând văduv, a fost chemat să devină patriarh al Alexandriei la propunerea prietenului său Nichita, prefect imperial al orașului. Scaunul calcedonian al Alexandriei era vacant din anul 609, de la moartea Patriarhului Teodor în timpul cuceririi orașului de către Nichita. Ioan a fost înscăunat în anul 611, fiind al cincilea episcop calcedonian al Alexandriei cu acest nume.

Milostenia

Sfântul Ioan era cunoscut pentru milostenia sa sau ajutorarea săracilor (eleemosyne în limba greacă, de unde și numele său de Eleemon, "Milostivul"). Unui om care se minuna de marea lui dărnicie i-a povestit o vedenie pe care o avusese, în care Milostenia îi apăruse ca o fecioară frumoasă, spunându-i că ea era cea dintâi fiică a Domnului. Patriarhia Alexandriei avea la dispoziția sa bogății imense, atât în bani cât și din diferite întreprinderi comerciale, precum navigația, iar Ioan a pus toate acestea la dispoziția săracilor. Nu era darnic doar cu bunurile Patriarhiei, ci și cu ale sale. Se spune că o dată, primind în dar o pătură cu cusături scumpe, n-a putut adormi până nu a vândut-o, dând banii săracilor. Se afla mereu la dispoziția oricui avea o rugăminte, o plângere sau o cerere. Uneori dărnicia sa părea excesivă. Într-un rând, unul din ajutoarele sale a băgat de seamă că un om încerca să-l înșele pe Sfântul Ioan, revenind de mai multe ori, deghizat, să ia milostenie și ajutorul i-a zis aceasta Sfântului. Atunci patriarhul a zis că omul acela care lua de fiecare dată alt chip putea fi chiar Hristos. Altă dată, a ajuns să se certe rău cu prietenul său Nichita când acesta, încercând să contribuie mai mult la eforturile de război împotriva perșilor ale împăratului Heracliem, a vrut să-și aproprieze unele din bogățiile Bisericii în acest scop. Ioan a rezistat acestor încercări, iar în sfârșit Nichita și-a cerut iertare.

Grija lui nu s-a mărginit doar la turma lui din Alexandria, ci s-a extins și către poporul din Palestina, când acesta suferea din pricina invaziei perșilor și a jefuirii Ierusalimului. Ioan a trimis în mai multe rânduri ajutoare în Palestina și a primit în Alexandria pe mulți dintre cei refugiați din calea perșilor.

Activitatea duhovnicească și relațiile cu necalcedonienii

Ioan s-a îngrijit atât de hrana trupească, cât și de hrana duhovnicească, astfel că la întâlnirile de la palatul patriarhal nu vorbea decât din Scriptură sau alte lucruri duhovnicești. I-a ocrotit pe învățații călători Sf. Sofronie, viitorul patriarh al Ierusalimului, și pe Ioan Moshu, autorul "Limonariului" (Livada duhovnicească), care i-au slujit ca sfătuitori și teologi. Rămânându-i fideli până la moartea sa (Cipru, 620), Sofronie și Ioan Moshu au și scris împreună prima biografie a patriarhului Ioan cel Milostiv, din care nu se mai păstrează astăzi decât rezumate[1].

Sfântul Ioan s-a remarcat în acea vreme și pentru blândețea și îngăduința arătate față de necalcedonieni și este chiar venerat ca sfânt în Biserica coptă și de Biserica etiopiană. În ciuda faptului că detesta violența, a fost un ferm susținător al doctrinei calcedoniene și s-a folosit de abilitățile teologice ale unor Sofronie și Ioan Moshu pentru a o apăra și a o răspândi. Ca urmare a blândeții și puterii sale de convingere, numărul calcedonienilor din oraș a crescut înzecit în timpul cât a fost patriarh, după cum ne spune Viața sa (scrisă de Leonțiu de Neapoli pe la jumătatea secolului al VII-lea)[2].

Plecarea din Alexandria și adormirea întru Domnul

Ioan s-a împotrivit public împăratului Heraclie, atunci când acesta a încercat, la început, să impună erezia monotelismului (conform căreia în Hristos s-ar fi găsit două naturi, divină și umană, dar o singură "energie") ca soluție de compromis în schisma asupra Calcedonului, dar nu a apucat să ia parte la marile controverse care au apărut mai apoi. Sfântul a fost silit sa fugă din Alexandria din pricina invadării Egiptului de către perși în anul 619. Întorcându-se în Cipru, la scurt timp a adormit întru Domnul (620). Moaștele sale s-ar găsi în biserica San Giovanni in Bragora (Veneția), o biserică de la începutul secolul al VIII-lea[3]

Casetă de succesiune:
Ioan cel Milostiv
Precedat de:
Teodor I
Patriarh al Alexandriei
610-620
Urmat de:
Gheorghe I



Imnografie

Tropar, glasul al 8-lea:

Întru răbdarea ta ţi-ai agonisit plata ta, părinte cuvioase, întru rugăciuni neîncetat răbdând, pe săraci iubind şi pe aceia îndestulând. Dar te roagă lui Hristos Dumnezeu, Ioane milostive fericite, să mântuiască sufletele noastre.

Condac, glasul al 2-lea:

Bogăţia ta o ai împărţit săracilor şi cerească bogăţie acum ai luat, Ioane preaînţelepte. Pentru aceasta toţi pe tine te cinstim, săvârşind pomenirea ta, o, cel asemenea cu milostenia numite.

Iconografie

Dionisie din Furna arată că Sf. Ioan Milostivul se zugrăveşte bătrân, cu barba albă, lungă, ascuţită, poartă un înscris care zice: „Cu aceste fericite puteri şi noi, Iubitorule de oameni Stăpâne, strigăm şi grăim: Sfânt eşti şi Preasfânt...” (Erminia picturii bizantine, Sophia, Bucureşti, 2000, pp. 152, 190.) Se zugrăveşte în veşminte de episcop.

Surse

În limba română:

  • Online, în Viețile Sfinților pe noiembrie, pentru data de 12, un material destul de bun se găsește aici sau foarte pe scurt aici

În limba engleză:

  • Viața, de Leontius, cu interpolări, în Dawes and Baynes, Three Byzantine Saints (Crestwood, NY: 1977).
  • Un rezumat recent, în Sinaxarul scris de Ieromonahul Macarie din Simonopetras, Christopher Hookway (trans.) The Synaxarion: The Lives of the Saints of the Orthodox Church: Volume 2: November, December (Ormylia Greece 1999), pentru ziua de 12 noiembrie.
  • Despre relațiile lui Ioan cu necalcedonienii, John Meyendorff le tratează pe scurt în Imperial Unity and Christian Divisions: The Church 450-680 A.D. (Crestwood NY 1989).
  • Online, există materiale pe Wikipedia la St. John the Merciful și în Catholic Encyclopedia la St. John the Almsgiver.

Note

  1. Cf. H. Delehaye, Analecta Bollandiana 45, 1927, p. 19-73.
  2. Leontios of Neapolis, Vita Sancti Joannis Eleemosynarii, PG 93, col. 1623; Acta Sanctorum, t. II (Ianuarie), p. 501b.
  3. cf. http://en.wikipedia.org/wiki/John_the_Almoner
Unelte personale
Spații de nume
Variante
Acțiuni
Navigare
Donate

Please consider supporting OrthodoxWiki. FAQs

Trusa de unelte