Comori Nemuritoare
De la OrthodoxWiki
Puteţi da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de standardele de editare OrthodoxWiki.
www.ComoriNemuritoare.ro NU ESTE SITE-UL OFICIAL AL OASTEI DOMNULUI, ci un proiect independent care promoveză valorile autentic ortodoxe ale Oastei Domnului care s-a născut în sânul Bisericii noastre străbune.
Acest site este realizat de membri ai Oastei Domnului, din dorinţa de a răspândi Cuvântul lui Dumnezeu, moştenit de la înaintaşi, în specificul curat şi frumos al acestei Lucrări duhovniceşti: "Vrem Evanghelia să fie vestită celor care pier / şi vrem pământul tot să ştie iubirea Tatălui din cer. / Dar pentru cauza asta dreaptă avem de suferit nevoi, / răstignitorii Lui ne-aşteaptă cu cruci destule şi pe noi. / Oricât ar fi de lungă însă / durerea ce-o avem de dus, / cât inima de El ni-e strânsă / noi vom învinge cu Iisus..." (Traian Dorz).
Oastea Domnului activează în cadrul Bisericii Ortodoxe Române. Ea a fost fondată în 1923 la Sibiu, din iniţiativa preotului ortodox Iosif Trifa, ca o mişcare de trezire spirituală la o viaţă nouă în Hristos Domnul. Ce-şi propune site-ul
- Crearea unei biblioteci virtuale care să conţină: cărţi ale înaintaşilor Oastei Domnului (în limita posibilităţilor) şi ale altor teologi şi scriitori ortodocşi, precum şi pagini din scrierile Sfinţilor Părinţi, muzică, filme şi resurse multimedia care să orienteze pe cititorii debusolatului mileniu în care am intrat. - Expunerea unui muzeu virtual cu resurse din istoria Oastei Domnului; - Lansarea unui librării online cu produse specifice obiectului acestui site; - O publicaţie online, de tip blog, care va cuprinde articole, ştiri, evenimente, recenzii, meditaţii, eseuri, poezii etc. - Un director web care să promoveze resurse ortodoxe de pe internet. - Diferite instrumente de interactivitate cu utilizatorii.
Specificul site-ului
"Lucrarea Evangheliei vii este pretutindeni un fenomen, un miracol, un vulcan mereu în plină erupţie, creând opere mereu vii prin oameni mereu noi. Secretul acestui fenomen este descoperirea personală a lui Hristos, într-un moment crucial al fiecărui om. Clipa iluminării, fulgerul unui legământ, ca o sudură albă şi totală, care trece apoi peste timp, peste viaţă, peste moarte şi veşnicie, fără formalism şi fără schemă.
Taina Evangheliei este naşterea din nou, revelaţia lui Hristos, care-l prăbuşeşte pe Saul de pe drumul Damascului, din vârful nebuniei omeneşti, în adâncul smereniei şi transformării divine. Această taină a creat, prin inspiraţia Sfântului Duh, oameni noi, opere noi, o istorie nouă şi o lume nouă, începând din Ziua Rusaliilor.
Fenomenul aceasta a fost singurul activ şi durabil, fiindcă era izvorât şi alimentat din revărsarea vântului ceresc.
Ce taină este aceasta! Vine oricine vrea şi rămâne totuşi numai cine este chemat. Vine oricine vrea să devină un om nou - şi rămâne totuşi numai cine poate să fie, să se menţină şi să crească în această făptură nouă. Când nu mai vrea ori nu mai poate, pleacă singur.
Rostul Oastei Domnului
În vechea şi străbuna noastră dreaptă credinţă, această Lucrare duhovnicească aduce primenirea printr-un suflu nou a unei primăveri sufleteşti, ca un lăstar tânăr şi puternic, crescând din inima unei rădăcini sănătoase, dar trecând prin scorbura unui organism îmbătrânit, umplând-o cu puterea şi vigoarea nouă a unei fericite creşteri şi rodiri duhovniceşti.
Oastea Domnului este un miracol unic, după cum un miracol ar fi şi dacă în natura firească s-ar vedea aşa ceva. Acest fapt real este pregătit de Dumnezeu cu un scop şi un rost providenţial, acum la împlinirea vremilor şi în plină desfăşurare a unor atât de evidente semne de împlinire a profeţiilor sfârşitului. În prăbuşirea grabnică şi totală a vieţii religioase în formalism şi în inerţie, primăvara Oastei Domnului aduce o înnoire şi o radicală transformare sufletească, punând o stavilă, un stop, o frânare bruscă în faţa prăpăstiei şi o puternică întoarcere, înapoi până la viaţa evanghelică a bisericii primilor creştini. În prăbuşirea socială a maselor, în alcoolism, în imoralitate, în tabagism, în corupţie şi în cele mai îngrozitoare şi teribile boli sufleteşti şi trupeşti, care vin din păcat, lucrarea Oastei Domnului este mai necesară ca oricând, pentru că ea pune o barieră puternică lăsată brusc şi total în faţa acestei nenorociri acum cu un minut înainte de a se produce catastrofa inevitabilă.
În înapoierea culturală, în degradarea morală şi în stricăciunea obiceiurilor, în creşterea analfabetismului religios, nimic nu poate salva situaţia, decât puternica întoarcere la Dumnezeu pe care aceasta mişcare evanghelică hotărâtă şi vie o propovăduieşte cu un curaj sfânt, cu o orientare nouă şi fericită, cu un duh de jertfă total şi unic, pentru singura mântuire care mai este posibilă numai prin Hristos.
Rostul Oastei Domnului este de curată primenire şi înnoire sufletească, de a salva sufletul individului, al familiei şi al societăţii din păcatul necredinţei, al neascultării de Dumnezeu. Din cauza acestui păcat vin toate celelalte rele, iar salvarea poate fi numai prin naşterea din nou, a fiecărei din aceste valori ale omului, ale familiei, ale societăţii. Şi astfel, asta nu se poate face şi nu poate veni decât prin Cuvântul lui Dumnezeu prin Biblie, prin Duhul Sfânt, prin propovăduirea aceasta, prin aceasta minune, prin aceste haruri care sunt în Hristos. Prin aceasta transformare radicală se rezolva toate problemele şi se împlinesc toate rosturile fie ale unui om, fie ale unui popor. Oastea Domnului are un rost biblic si misionar, fiecare membru devenind un cunoscător al Bibliei şi un vestitor entuziast şi voluntar al fericitelor principii înnoitoare evanghelice.
Rostul Oastei Domnului este moral şi etic, fiecare membru al ei trăind frumos, muncind cinstit şi vieţuind armonios, însănătoşează climatul social şi înnobilează atmosfera relaţiilor dintre oameni.
Rostul Oastea Domnului este naţional şi patriotic, fiecare membru al ei iubindu-şi conştient patria, împlinindu-şi cu devotament orice datorie faţă de societatea sa şi faţă de aşezămintele ei sudează puternic prin aceste sentimente ale ei unitatea de muncă şi de apărare ale acestor sfinte valori, pentru aceste rosturi vitale şi eterne în viaţa unui om, a unei naţiuni şi a unei biserici, Dumnezeu a ridicat ACUM aceasta lucrare salvatoare." (Traian Dorz, articol «La 65 de ani de Oaste», preluat din «Calendarul Oastei Domnului - 1988» în manuscris) Observaţii
Pe Internet se găsesc o mulţime de informaţii despre Lucrarea Oastei Domnului, unele reale, altele doar într-o oarecare măsură, iar altele total nefondate care vin din afara Oastei şi nu din interiorul ei. Şi poate că, prin neputinţele noastre, noi, ostaşii, chiar am ajutat la formarea acestor idei greşite despre rostul Oastei Domnului. Toţi suntem oameni şi greşim.
Chiar şi în Biserica Ortodoxă sunt oameni care nu corespund întocmai cu învăţătura Bisericii. Asta nu înseamnă că Biserica Ortodoxă nu este bună, doar pentru că unii membri ai ei, chiar activi, nu-i împlinesc învăţătura. Fiecare om se ridică până unde poate şi vrea pe scara trăirii Evangheliei lui Hristos. Dar adevărul lui Hristos este unul şi pe acela îl propovăduieşte Biserica. Pe acesta se străduieşte fiecare să-l împlinească cât poate.
La fel şi despre Oastei Domnului, care nu contravine cu nimic învăţăturii Bisericii Ortodoxe. Nu toţi ostaşii reuşim să ne ridicăm prin trăire la înălţimea numelui de ostaş, ci ne străduim fiecare după puteri.
Dacă unii nu reuşim, nu înseamnă că ostăşia nu e bună. Oastea Domnului, în Biserică, îl aduce pe om la Hristos şi pe Hristos la oameni.
Cine poate înţelege frumuseţea şi nobleţea rostului Oastei Domnului, nu se poticneşte în slăbiciunea unora dintre membrii ei, ci priveşte spre Hristos, Modelul desăvârşit de trăire duhovnicească. (Click aici pentru a citi mai multe despre "Ce este Oastea Domnului") Post Scriptum:
Oricine simte că acest site răspunde profunzimilor sufleteşti pe care învăţăturile înaintaşilor le va fi produs vreodată în inimile lor şi crede că ceea ce găseşte aici se identifică cu ceea ce înaintaşii chiar şi-au dorit să rămână imprimat pentru totdeauna peste Lucrarea Oastei, poate să se alăture în aceasta muncă. Chiar dacă lucrul în via Domnului atrage după sine nu numai multe ispite, ci şi un preţ de jertfă: „de la început, calea mea şi calea Oastei a fost calea Crucii, calea jertfei. Şi calea aceasta nu s-a sfârşit. «Istoria» nu s-a sfârşit. În ea se scrie acum capitolul din urmă, capitolul cel mai greu: peste Golgota, la mântuire... Şi peste calvar, la biruinţă." (Părintele Iosif în «Istoria unei Jertfe», vol. II de Traian Dorz)
