Calist I al Romei

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare

Sfântul sfințit mucenic Calist I al Romei a fost episcop al Bisericii Romei între anii 217 și 222. Este considerat de memoria tradiției Bisericii ca mucenic, deși nu există date istorice referitoare la mucenicia sa. Prăznuirea sa se face la data de 14 octombrie.

Viaţa

Calist I al Romei (gr. Kallistos) era de origine greacă. S-a născut la Roma în a doua jumătate a secolului al II-lea în familia aristocratică a Domitiilor. Cu toate acestea, tinereţea lui a fost tumultuoasă. A fost închis şi exilat pentru crime de drept comun.

Calist a avut şi neşansa de a fi cunooscut în primul rând prin intermediul scrierilor celor mai mari duşmani ai săi, Tertullian şi Ipolit. Ipolit, în lucrarea Philosophumena, afirmă că acesta era în slujba lui Carpoforus, un creştin căruia îi fusese încredinţată administrarea unei bănci care dispunea de fonduri investite de alţi creştini. După ce a pierdut banii încredinţaţi, Calist a fost prins şi trimis alături de sclavi să muncească la o moară manuală. Ulterior, a fost trimis în minele din Sardinia. A fost eliberat pe când Victor era episcop al Romei, fiind trimis la Antium (azi Anzio). Când Zefirinus a devenit episcop al Romei, lui Calist i-a fost încredinţată administrarea unui cimitir, care mai târziu avea să îi poarte numele, fiind cunoscut ulterior sub numele de Catacombele Sf. Calist. Calist a căpătat o mare influenţă asupra lui Zefirinus, care l-a făcut în scurt timp arhidiacon, iar la moartea acestuia a devenit episcop al Romei.

Indiferent dacă multe dintre detaliile din relatarea lui Ipolit cu privire la viaţa lui Calist sunt adevărate sau nu, Calist i-a fost de mare ajutor episcopului Zefirius, pe care l-a călăuzit printre dificultăţile teologiei în formare a vremii sale, ajutându-l să navigheze printre numeroasele credinţe eretice apărute atunci către ceea ce considera a fi învăţătura ortodoxă.

Vieţile lui Calist şi ale adversarilor săi, Tertulian şi Ipolit sunt cu toate umbrite de acuzaţiile de erezie care au planat asupra unora dintre politicile şi învăţăturile lor. Ipolit şi Tertullian s-au ridicat în special împotriva hotărârii lui Calist de a le acorda Sfânta Împărtăşanie celor care făcuseră pocăinţă publică pentru păcate precum crima, adulterul şi curvia, precum şi de pretinsa adeziune a lui Calist la sabelianism (acuzaţie de care acesta a încercat să se distanţeze. Ipolit, în schimb, a urmat schisma novaţiană şi a fost chiar ales drept primul antipapă de susţinătorii săi, însă ulterior s-a împăcat cu Biserica Romei, iar Tertulian a devenit un adept al montanismului.

Despre Calist I al Romei se crede că ar fi murit în jurul anului 223, o perioadă care nu este cunoscută pentru persecuţiile împotriva creştinilor, şi este posibil ca relatările despre martirajul lui, posibil în urma unor revolte populare să fie doar o legendă. A fost înmormântat în cimitirul lui Calepodius de pe Via Aurelia. Ziua morţii lui este trecută în "Depositio Martirum" (Callisti in viâ Aureliâ miliario III) şi în martirologiile ulterioare drept 14 octombrie, şi aceasta a rămas până în prezent ziua pomenirii lui. Moaştele sale au fost mutate în secolul al IX-lea în biserica Santa Marai in Trastevere din Roma.


Casetă de succesiune:
Calist I al Romei
Precedat de:
Sf. Zefirinus
Episcop al Romei
217-222
Urmat de:
Sf. Urban I



Surse

Legături externe

Unelte personale
Spații de nume
Variante
Acțiuni
Navigare
Donate

Please consider supporting OrthodoxWiki. FAQs

Trusa de unelte
În alte limbi