Arsenie Capadocianul

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Sf. Arsenie Capadocianul, făcătorul de minuni
Saint Arsenios.jpg
Date personale
Naștere 1840, Imperiul Otoman (Asia Mică)
Mutare la Domnul (†) 10 noiembrie, 1924, insula Corfu (Κέρκυρα), Grecia
Localizare Farasa Capadociei, Imperiul Otoman
Naționalitate greacă
Date cult
Tip cuvios
Data canonizării 1986, de către Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului
Prăznuire la data de 10 noiembrie
Recunoaștere pan-ortodoxă
Biserici patronate


Părintele nostru între sfinți, Cuviosul Arsenie Capadocianul făcătorul de minuni (1840-1924), a fost nașul și părintele spiritual al cuviosului Paisie Aghioritul. El a fost recunoscut ca sfânt de către Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului în 1986.
Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă se face pe data de 10 noiembrie.

Cuprins

Viața și minunile

Părintele nostru între sfinți, Arsenie Capadocianul (1840-1924) s-a născut în satul Kefalohori, din ținutul Farasa, la anul 1840, în familia învățătorului Elefterie și a soției sale Varvara, cărora milostivul Dumnezeu le-a dăruit doi băieți copii: Vlasie și Teodor (cel care va deveni Sfântul Arsenie).

Rămas orfan de ambii părinți, după terminarea studiilor, intră în mânăstirea Sfântul Ioan Botezătorul din orașul Flaviana (15 km de Cezareea), unde la vârsta de 26 ani este călugărit cu numele de Arsenie și apoi hirotonit ierodiacon.

Ceea ce l-a determinat să intre în mânăstire este legat de o întâmplare care a avut loc în copilăria lui. Ducându-se cu fratele său Vlasie spre ogorul părinților, a căzut în apă și era să se înece. Fratele său a început să se roage la Sfântul Mucenic Gheorghe a cărei biserică se afla în apropiere. Atunci l-a văzut pe Teodor lângă el care i-a povestit că un călugăr l-a luat din apă și l-a pus pe calul său și l-a scos afară.

La 30 de ani este hirotonit ieromonah și este făcut arhimandrit de mitropolitul Paisie al II-lea. De la acesta a primit drept ascultare să meargă în satul natal și să păstorească creștinii ortodocși de acolo. Dar mai înainte de a pleca spre satul natal, face o călătorie la Locurile Sfinte pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu dar și pentru a se întări și mai mult în credință. De aceea a fost numit de compatrioții săi și Hagi-efendi. Reîntorcându-se acasă începe activitatea învățătorească.

Astfel a amenajat o sală unde copii se strângeau și învățau carte. În loc de bănci a pus piei de oi sau de capră pe care copii îngenuncheau și urmăreau lecțiile și turcii nu se iritau fiindcă credeau că se roagă. Alteori îi ducea în Biserica Maicii Domnului care devenise și ea un fel de școală ascunsă. Nu se mărginea să-i învețe să scrie și să citească, ci mergea mai departe învățându-i și cum să se roage. Îi îndemna să se roage tot timpul prin rugăciunea inimii: ”Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-mă” sau îi învăța când greșeau să spună această rugăciune:”Am greșit Dumnezeul meu”.

El nu s-a îngrijit doar de copii ci și de tineri și cei în vârstă. Bunăoară îi strângea pe oameni în casa lui și le povestea fie din Evanghelie, fie din Vechiul Testament, fie despre sfântul zilei. Cei care îl ascultau la rândul lor repovesteau acasă și astfel toți se îmbogățeau duhovnicește. Nu trebuie uitat faptul că la slujbe citea Sfânta Evanghelie în greacă, farasiotă și în turcă ca întregul popor să poată înțelege Cuvântul lui Dumnezeu.

Alături de activitatea învățătorească, Sfântul Arsenie a avut și o bogată misiune filantropică. Făcea colecte în satele apropiate și în orașe cu scopul de a-i ține uniți în credință și ține trează apartenența lor grecească. Din aceste motive când boteza punea nume otodoxe și grecești: Elefterie (om liber), sau Elefteria (libertate), Sotir (mântuire), Sotiria, sau nume biblice (Moise,Solomon, Eva). Dar mai trebuie amintit și un al treilea motiv pentru care Sfântul Arsenie proceda așa: dădea nume de sfinți pentru a-i feri pe creștini de destrăbălările care ar fi avut loc la zilele onomastice.

A fost apărător al credinței ortodoxe împotriva propagandei protestante. Odată a venit în Farasa un pastor protestant care dorea să se cazeze la singura familie protestantă din ținut, la familia Koupsi. Cuviosul Arsenie i-a spus să plece fiindcă deja au un protestant și nu-i mai trebuie alt protestant în sat. Apoi a spus în Biserică: Cine va spune bună ziua lui Koupsi să știți că va rămâne neputrezit. Atunci nimeni nu a vorbit cu Koupsi. Acesta văzând aceasta a revenit la credința ortodoxă.

Sfântul Arsenie nu a fost doar un iubitor de Dumnezeu ci și față de semenul său indiferent că este creștin sau turc, bogat sau sărac. Oamenii au simțit lucrarea harică a părintelui, atunci când vindeca pe cei bolnavi, izgonea diavoli și îi elibera pe oameni de stăpânirea celui rău, când ajuta tinerele familii care nu aveau copii și prin rugăciunea lui dobândeau copii. Celor care erau bolnavi și nu puteau veni le binecuvânta hainele, le scria pe hârtie rugăciuni ca să le citească și apoi le trimitea prin rude sau cunoscuți. În cazurile grave stătea lângă bolnav și se ruga și chiar făcea mătănii pentru acesta și se vindeca. În cazurile de copii îndrăciți sau paralitici, înțelegând că erau de vină părinții, după ce le vindeca copilul le dădea canon de îndreptare părinților. O data au adus un copil care era posedat de diavol și părintele le-a dat canon să postească 40 de zile post aspru pentru că în loc să se roage pentru copil și să-l hrănească, l-au lăsat intenționat flămând pentru a-l putea stăpâni.

În urma tuturor binefacerilor pe care le făcea Sfântul Arsenie nu primea niciodată bani și nici măcar nu-i lua în mână. El spunea: credința ortodoxă nu este de vânzare. I-a fost adusă o turcoaică proaspăt căsătorită care era posedată de diavol și rudele o țineau legată. Cu toate că era ziua în care el nu primea pe nimeni, totuși el a trecut peste obiceiul lui și a poruncit să fie adusă și dezlegată. Ea s-a repezit la părinte, l-a prins de un picior și l-a mușcat. Părintele care avea în mână Sfânta Evanghelie ca să o citească, a lovit-o încet de 3 ori cu mâna pe cap și posedata s-a liniștit și a început să plângă și să sărute piciorul mușcat al părintelui. Atunci tatăl ei a dorit să-i lase o pungă cu galbeni pe care i-a refuzat. Altădată a vindecat un copil turc posedat posedat și tatăl lui i-a spus că o să-i lase toată averea. Atunci Sfântul Arsenie i-a spus spus să facă un pod sau să aducă apă pentru oamenii din satul de unde este el.

Cuviosul Arsenie de asemenea nu primea nici daruri. Un turc i-a adus numeroase daruri drept mulțumire fiindcă soția lui a dobândit doi copii datorită rugăciunii părintelui. Părintele i-a spus pe un ton aspru: Eu nu adun daruri, n-ai săraci în satul tău? Dă-le lor. Cei care doreau să lase ceva se duceau în biserică unde era o firidă unde lăsau darurile lor acolo, de unde săracii veneau singur și își luau cât le trebuia. Nu luau mai mult de frică să nu-i pedepsească Dumnezeu.

Dragostea părintelui s-a arătat și asupra familiilor sărace, cărora le trimitea prin cântărețul lui prescuri. Sfântul pe cât îi iubea pe oamenii muncitori chiar dacă aveau o situație materială modestă, pe atât de mult nu-i avea la inimă pe cei leneși. Un leneș a venit o dată la părintele să-i dea prescuri, el i-a dat însă o turtă de orz pe care a refuzat-o. Atunci părintele îl ceartă că era leneș deși era în putere să muncească. Şi adresându-se cântărețului îi spune să ducă la râu patru – cinci prescuri și să le lase acolo. I-a spus și leneșului să se ducă la râu să prindă pește și cu prescurile lăsate acolo să se hrănească, dar a fost refuzat, ba chiar acuzat că este zgârcit.

Nu trebuie trecută cu vedera trăirea sa duhovnicească. Astfel cunoaștem că miercurea și vinerea se zăvorea în casa lui simplă dar curată, că mânca turte de orz pe care și le făcea singur. În fiecare zi făcea priveghere de la nouă seara până la trei dimineața, iar în sărbători se prelungea până dimineața și se termina cu Sfânta Liturghie. Acestea le făcea fie în biserica Sfântului Ioan Gură de Aur, fie a Maicii Domnului sau a Sfinților Mucenici Varasihie și Iona. Avea mare evlavie la Sfântul Ioan gură de Aur și la Sfântul Mucenic Gheorghe. Primul a apărat satul unde locuia cuviosul de turci care în anul 1915 au dorit să-i omoare pe localnici. Sfântul Arsenie a strâns copiii și femeile în Biserica Maicii Domnului și au început să se roage. Turcii nu au putut intra în sat fiindcă Sfântul Ioan li s-a arătat, și-a întins mâinile și astfel i-a împiedicat să facă un rău. Cel de-al doilea a adus înapoi Sfintele Vase pe care niște turci le furaseră din biserică. Aceștia fugind cu Sfintele Vase spre satul lor nu au mai putut să vadă drumul din cauză că se făcuse întuneric și au înțeles că acel fenomen este de la Dumnezeul creștinilor. Şi cum și-au schimbat drumul spre satul creștin întunericul s-a depărtat și au spus că este norocul lor și s-au reîntors din nou spre satul lor. Atunci s-a arătat Sf.Gheorghe care i-a bătut încât i-a făcut să revină în Farasa și să aducă Sfintele Vase.

Pentru viața sa curată însuși patriarhul ecumenic avea mare evlavie la Sfântul Arsenie, căruia îi scria, se consulta cu el și chiar i-a propus să fie episcop dar a fost refuzat.

Dumnezeu l-a înzestrat pe Sfântul Arsenie și cu darul înaintevederii. Astfel a proorocit cu mulți ani înainte de a pleca în Grecia că, vor merge acolo, că el va trăi 40 de zile și va muri, iar satul lor se va împrăștia. De asemenea a prevestit și anii grei al celui de-al doilea război mondial și ai războiului civil din Grecia, când a spus că vor mânca miei negri. Şi cuvintele sfântului s-au împlinit întocmai. Cu puțin timp înainte de a pleca spre Grecia, el a botezat copii ca nu cumva să moară nebotezați, a ascuns Sfintele Vase fie în Biserica Sfinților Mucenici Varasihie și Iona, fie în cimitirul creștin. La 14 august 1924 au plecat spre Grecia și au ajuns pe 14 septembrie în portul Pireu. A slujit aici o liturghie de Înălțarea Sfintei Cruci și apoi s-au dus în insula Corfu (Kerkira) unde a slujit două liturghii în biserica Sfântului Gheorghe și după o scurtă suferință și-a dat sufletul în mâinile Domnului la 10 noiembrie 1924, având în mâini moaștele Sfântului Ioan Gură de Aur.

A fost nașul și părintele spiritual al cuviosului Paisie Aghioritul, cel care mai târziu cu mare râvnă a străbătut întreaga Grecie, unde se aflau farasioți, care au trăit alături de Sfântul Arsenie, și a strâns laolaltă toate mărturiile lor.

A fost canonizat în anul 1986 de către Patriarhia Ecumenică de Constantinopol. Prăznuirea sa se săvârșește la data de 10 noiembrie.

Imnografie

Tropar (glas 3)

Viață plăcută lui Dumnezeu petrecând și vas cinstit Mângâietorului făcându-te, purtătorule de Dumnezeu Arsenie, te-ai arătat și primitor al darului facerii de minuni, tuturor dându-le grabnic ajutor, Părinte Cuvioase, pe Hristos Dumnezeu roagă-L, să ne dăruiască nouă mare milă.

Condac (glas 4)

De floarea cea de curând răsărită a Capadociei și pe vasul cel de mult preț al virtuților, pe Sfințitul Arsenie să îl lăudăm, căci acesta ca un înger în trup petrecând, s-a făcut părtaș tuturor Sfinților, cu care se roagă totdeauna lui Hristos, să ne dăruiască iertare de greșeli.

Surse

Legături externe

Unelte personale
Spații de nume
Variante
Acțiuni
Navigare
Donate

Please consider supporting OrthodoxWiki. FAQs

Trusa de unelte
În alte limbi