Arsachie din Tars

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare

Arsachie din Tars a fost patriarh al Constantinopolului, urmând sfântului Ioan Gură de Aur în anul 404. Arsachie a ocupat tronul patriarhal din capitala imperiului bizantin mai puțin de un an, deoarece nu a fost pe deplin acceptat de poporul din Constantinopol, datorită condițiilor în care a fost ales după trimiterea în exil a sf. Ioan Gură de Aur. Arsachie era frate bun cu patriarhul Nectarie al Constantinopolului. Este prăznuit în Biserica Ortodoxă la data de 11 octombrie, împreună cu arhiepiscopul Sisinie al Constantinopolului.

Viața

Arsachie era originar din Tars, în Cilicia (Turcia de azi). S-a născut probabil în a doua jumătate a celui de-al doilea deceniu al secolului al IV-lea. Nu se ştie mai nimic despre primii ani ai vieţii lui. Fratele lui Nectarie, care îl precedase pe Sf. Ioan Gură de Aur în scaunul arhiepiscopal al Constantinopolului l-a desemnat pe Arsachie ca episcop de Tars. Acesta a refuzat însă numirea, pe cât se pare pentru că dorea să îi urmeze fratelui său ca arhiepiscop de Constantinopol. A slujit ca arhipresbiter în vremea Sf. Ioan Gură de Aur. A găsit prilejul de a urca pe scaunul arhiepiscopal al Constantinopolului când intrigile împărătesei Aelia Eudoxia şi ale lui Teofil al Alexandriei au dus la înlăturarea şi exilarea Sf. Ioan Gură de Aur. Mândră de victoria ei împotriva Sf. Ioan, Eudoxia şi susţinătorii ei îşi doreau ca arhiepiscop o persoană maleabilă, pe care să o poată manipula. Au găsit o astfel de persoană în Arsachie, cu atât mai mult cu cât acesta depusese mărturie împotriva Sf. Ioan la Sinodul de la Stejar.

Când Arsachie a fost hirotonit episcop pe 27 iunie 404, Sf. Ioan Hrisostom l-a denunţat ca pe un "preadesfrânat în cele duhovniceşti şi lup în piele de oaie."[1] Curând, poporul Constantinopolului a arătat limpede că îl considera pe Arsachie drept un intrus. Bisericile au rămas pustii. Poporul a refuzat să ia parte la orice slujbă religioasă la care urma să ia parte Arsachie. Când protestele au crescut în intensitate, Arsachie a făcut apel la împăratul Arcadius. Acesta a trimis soldaţi care să îi risipească pe protestatarii care se adunau şi să îi prindă pe conducătorii acestora. Cei arestaţi au fost apoi torturaţi şi împotriva susţinătorilor Sf. Ioan au început persecuţiile.

Deşi Arsachie nu a fost personal răspunzător de aceste acte de cruzime, lipsa de tărie de caracter l-a împiedicat să se opună practicilor clerului său, pe care l-a lăsat să acţioneze cum voia. Arsachie a fost totuşi considerat responsabil pentru aceste fapte. [2]

Poziţia lui a devenit treptat imposibilă. Toţi episcopii şi clericii care îl susţineau pe Sf. Ioan şi care au refuzat să îi recunoască autoritatea lui Arsachie au fost alungaţi din partea de Răsărit a Imperiului, ceea ce a agravat disensiunile. Episcopatul Bisericii din Occident a refuzat şi el să îl recunoască, iar papa Inochentie al Romei, care apărase interesele Sf. Ioan a scris clerului şi poporului din Constantinopol, condamnând-ul în termeni duri pe Arsachie ca pe un intrus şi îndemânându-i să îl susţină în continuare pe Sf. Ioan ca arhiepiscop al lor de drept. [3]

Într-o asemenea atmosferă de haos, episcopatul lui Arsachie nu a durat mult. Caracter slab, uzat de bătrâneţe, el nu a mai rămas multă vreme în scaun: a răposat pe 11 noiembrie 405.

Note

  1. (Ep.. cxxv.)
  2. Sozomen, (H. E. viii. 23)
  3. (Soz. H. E. vi. 22, 26)
Casetă de succesiune:
Arsachie din Tars
Precedat de:
Ioan Gură de Aur
Patriarh al Constantinopolului
404-405
Urmat de:
Atticus



Surse

Unelte personale
Spații de nume
Variante
Acțiuni
Navigare
Donate

Please consider supporting OrthodoxWiki. FAQs

Trusa de unelte
În alte limbi